13/10/2026
CUVIOASA PARASCHEVA: AJUTOR, MÂNGÂIERE ȘI NĂDEJDE
„CE TATĂ EȘTI TU DE ȚII COPILUL ÎN FRIG ATÂTEA ORE? NU ȚI-E MILĂ DE EL?”, i-a reproșat o femeie unui bărbat care stătea la coadă la Iași, la moaștele Sfintei Parascheva, cu băiețelul adormit pe umăr. Dar când a aflat de ce veniseră cei doi acolo, femeia a început să plângă și i-a cerut iertare.
Mihai avea 38 de ani și venise la Iași împreună cu băiețelul său, Andrei, în vârstă de doar 5 ani. Era frig, coada înainta greu, iar copilul adormise în brațele tatălui, învelit într-o geacă groasă.
De aproape patru ore, Mihai îl ținea în brațe, fără să se plângă. Din când în când îi săruta fruntea și îi aranja căciulița.
— Domnule, dar dumneata nu gândești? a izbucnit o femeie de vreo 60 de ani. Cum să aduci un copil atât de mic să stea în frig? Nu puteai să-l lași acasă cu maică-sa?🤔
Mihai a privit-o câteva clipe, apoi și-a coborât ochii spre băiețel.
— Dacă putea să stea cu mama lui, doamnă, credeți-mă că nu eram aici...
— Păi unde-i mama copilului?
Bărbatul a înghițit în sec.
— La spital. De aproape șase luni...🥲
Femeia a tăcut.
Mihai i-a povestit că soția lui, Elena, avea doar 34 de ani și se lupta cu o boală gravă. Trecuse prin mai multe intervenții și tratamente, iar în ultimele săptămâni starea ei se înrăutățise.😭
Andrei își vedea mama tot mai rar și începuse să întrebe în fiecare seară când se întoarce acasă.
Cu o zi înainte, când Mihai i-a spus că vrea să meargă la Sfânta Parascheva să se roage pentru mama lui, băiețelul începuse să plângă.
— Tati, vin și eu!
— Nu poți, puiule! E frig și o să stăm mult la coadă.
— Dar dacă te rogi numai tu, poate Sfânta nu știe că și eu o vreau pe mami acasă...❤️
Mihai n-a mai avut puterea să-i spună nu.
Așa ajunseseră amândoi la Iași.
Femeia care îl certase și-a dus mâna la gură, rușinată.🫢
— Iartă-mă, domnule... Eu am crezut că...
— Nu-i nimic, doamnă! Știu că pare greu de înțeles. Dar copilul meu n-a mai adormit lângă mama lui de jumătate de an. Dacă astăzi vrea să stea în brațele mele câteva ore ca să se roage pentru ea, îl țin și până mâine dimineață.
În acel moment, Andrei s-a trezit și și-a ridicat căpșorul de pe umărul tatălui.
— Tati, am ajuns la Sfânta?🤔
— Mai avem puțin, puiule.
— Să nu uiți ce trebuie să-i spunem, da?
— N-am uitat, iubirea mea.
Când au ajuns în fața raclei, Mihai l-a coborât pe Andrei din brațe. Băiețelul și-a scos căciula, și-a făcut cruce așa cm îl învățase bunica și a șoptit câteva cuvinte:
— Sfântă Parascheva, te rog să o ajuți pe mami să se facă bine. Eu am fost cuminte și am dormit singur, dar nu mai vreau. Vreau să mă țină și ea în brațe...😭
Mihai a izbucnit în plâns.
Nu mai putea rosti niciun cuvânt.
Băiețelul l-a tras de mânecă.
— Tati, de ce plângi?🤔
— Pentru că mi-e dor de mami, puiule...😭
— Și mie. Dar când vine acasă, o lăsăm să doarmă la mijloc, între noi, bine?
Bărbatul l-a strâns la piept și a dat din cap.
Au plecat de la Iași cu aceeași grijă în suflet, dar cu puțină speranță în plus.
Au urmat alte săptămâni grele. Mihai mergea zilnic la spital, iar Andrei desena aproape în fiecare seară câte o inimioară pentru mama lui.
Până într-o dimineață, când medicul l-a chemat pe Mihai la discuție.
Rezultatele ultimelor investigații arătau că Elena răspundea foarte bine la tratament. Starea ei se îmbunătățise suficient încât medicii să înceapă pregătirile pentru externare.
Mihai a început să plângă chiar în cabinet.
Iar după încă o perioadă de recuperare, a venit ziua pe care Andrei o așteptase atât de mult.
Când ușa apartamentului s-a deschis și Elena a intrat sprijinită de soțul ei, băiețelul a rămas nemișcat câteva secunde.
— Mami? Tu ești?🤔
— Eu sunt, puiul meu...
Andrei a alergat spre ea și a îmbrățișat-o cu toată puterea.
— Mami, am fost la Sfânta Parascheva și i-am spus să vii acasă! I-am zis că eu nu mai pot să dorm fără tine!🤗❤️
Elena s-a așezat pe canapea și a început să plângă, ținându-și copilul la piept.
În seara aceea, după multe luni, cei trei au dormit din nou împreună.
Iar înainte să închidă ochii, Andrei i-a spus tatălui său:
— Tati, vezi că n-am stat degeaba la coadă?
Mihai și-a întors capul spre fereastră, ca băiețelul să nu-i vadă lacrimile.
— Nu, puiule... N-am stat degeaba.
Uneori, nu știm ce dureri poartă oamenii pe care îi judecăm. Nu știm câte nopți au plâns, câte rugăciuni au spus și câtă speranță le-a mai rămas. De aceea, înainte să aruncăm o vorbă grea, ar trebui să ne gândim că în spatele fiecărui om poate exista o poveste pe care n-o cunoaștem.🤔
