Biserica Ortodoxa Romana Pesaro

30/05/2026

Zis-au Părinții…
…

"Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: Oare cine poate să le treacă pe acestea?
Şi am auzit glas zicându-mi: Smerenia!”
(Sfântul Cuvios Antonie cel Mare)

"Obișnuiește-ți urechea să asculte des cuvinte duhovnicesti și mintea ta se va depărta de gândurile necurate"
(Sfântul Cuvios Talasie Libianul)

"Nu te teme de vremuri grele, cu cât lumea se depărtează de Dumnezeu, cu atât Dumnezeu este mai aproape de cei ce Îl caută"
(Sfântul Ierarh și doctor iscusit Luca al Crimeii)

"Cine poate să mă despartă de dragostea Hristosului meu? Tristețea sau strâmtoarea, prigoana, goliciunea sau robia? Am convingere, credință și dragoste către Domnul meu Iisus Hristos, unul nascut Fiu al lui Dumnezeu și nimic nu mă va despărți de dragostea Lui. Ca rob ascult poruncile Tale, în treburile slugărniciei, însă în credința mea în Mântuitorul Hristos, nu-mi ești stăpân"
(Sfântul Nou Mărturisitor Ioan Rusul)

"Nimic nu este întâmplător în această viaţă. Totul are un scop şi nimic nu se petrece fără o cauză. Nici un ac nu cade dintr-un brad, dacă nu vrea Dumnezeu. De aceea, nu trebuie să te mâhneşti, orice ţi s-ar întâmpla. Aşa ne sfinţim!”
(Sfântul Porfirie Kavsokalivitul)

"Să te rogi să-ţi dea Domnul răbdare şi smerita cugetare ca să ai pacea sufletului. Cel mai mare lucru este să ai pacea sufletului, în orice situaţie, orice ţi-ar zice cineva”
(Sfântul Dionisie Ignat)

"Când nu dobândim ce cerem, încetăm de multe ori a ne mai ruga, când ar trebui tocmai pentru aceasta să stăruim mai mult"
(Sfântul Ioan Gură de Aur)

"Clevetirea, bârfa face rău la trei inși deodată, celui bârfit, celui care ascultă și mai ales celui care bârfește"
(Sfântul Ierarh Vasile cel Mare)

12/05/2026

Omul smerit trăiește pe pământ ca în Împărăția Cerurilor, este mereu senin, liniștit și mulțumit de toate.

🪶 Cuviosul Antonie de la Optina

10/05/2026

Zis Domnul: „Dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veți fi”.
Iată unde este libertatea!

• Mintea este legată cu lanțurile neștiinței, rătăcirii, superstițiilor și nedumeririlor; se zbate, dar nu poate scăpa. Lipește-te de Domnul și El va lumina întunericul tău și va rupe toate legăturile în care se chinuie mintea ta.

• Voia este legată de patimi și nu i se dă libertate să lucreze; se zbate ca un om legat de mâini și de picioare, dar nu se poate elibera. Însă lipește-te de Domnul și El îți va da putere ca a lui Samson și va sfărâma toate legăturile nedreptății care te țin.

• Inima este împresurată de neliniști neîncetate și nu găsește odihnă; dar lipește-te de Domnul și El te va liniști. Și, având pace în tine, vei vedea toate în lumină și vei merge fără piedică, împreună cu Domnul, prin întunericul acestei vieți, către veșnicia cea plină de fericire și libertate.

🪶 Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul

09/05/2026

De ce se aprinde candelă înaintea Icoanelor?

În primul rând, deoarece credinţa noastră e lumină. Hristos a zis: Eu sunt lumina lumii. Lumina candelei ne aduce aminte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre.
În al doilea rând, ca să ne aducă aminte de caracterul luminos al Sfântului în faţa căruia aprindem candela – fiindcă Sfinţii sunt numiţi fii ai luminii.
În al treilea rând, ca să ne slujească drept mustrare pentru faptele noastre întunecate şi pentru gândurile şi dorinţele noastre rele, şi să ne cheme la calea sfinţeniei evanghelice, ca astfel să ne ostenim cu râvnă pentru a împlini porunca Mântuitorului: aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune.
În al patrulea rând, ca să aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care a jertfit totul pentru noi. Un mic semn al marii noastre recunoştinţe şi luminoasei noastre dragoste pentru Cel de la Care cerem în rugăciune şi viaţă şi sănătate şi mântuire şi tot ce ne poate da numai nemărginita dragoste cerească.
În al cincilea rând, ca să fie o sperietoare pentru puterile cele rele, care năvălesc uneori asupra noastră şi la rugăciune şi ne abat gândurile de la Făcătorul nostru – fiindcă puterile cele rele iubesc întunericul şi fug de orice lumină, mai ales de cea care este închinată lui Dumnezeu şi Sfinţilor Lui.
În al şaselea rând, ca să ne dea imbold la ardere de sine. Precum untdelemnul şi fitilul ard în candelă, supuse voii noastre, aşa să ardă şi sufletele noastre cu flacăra dragostei în toate pătimirile, supuse totdeauna voii lui Dumnezeu.
În al şaptelea rând, ca să ne înveţe că după cm candela nu poate să se aprindă fără mâna noastră, nici inima noastră, această candelă lăuntrică a noastră, nu poate să se aprindă fără sfântul foc al Harului dumnezeiesc, chiar dacă ar fi plină cu toate virtuţile – fiindcă toate virtuţile noastre sunt ca un combustibil, iar de la Dumnezeu este focul ce le aprinde.

Extras din Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi – scrisori misionare – Sfântul Nicolae Velimirovici.

07/05/2026

Timp

Ne plângem că Dumnezeu nu Se face prezent pentru noi în cele câteva minute pe care I le rezervăm, dar cm rămâne oare cu cele douăzeci și trei de ore și jumătate în timpul cărora poate că Dumnezeu bate la ușa noastră, iar noi răspundem: “Sînt prea ocupat, îmi pare rău". Sau pentru atunci când nu răspundem defel pentru că nici măcar nu mai auzim bătaia…

(Mitropolitul Antonie de Suroj)

07/05/2026

“Mișcarea Dumnezeiască” a Sfintei Liturghii

Adevărul Liturghiei este independent de propria noastră simțire. Autenticitatea Liturghiei nu depinde de starea sentimentală a omului, deoarece aceasta este înșelătoare.

Înțelegem slujbele atunci când stabilim o legătură cu persoanele care le însuflețesc, sau cu sfântul prăznuit, sau cu cele ce se săvârșesc în biserică.

Alta este emoția omenească și alta este mișcarea dumnezeiască. Simțirile noastre sunt autentice în biserică atunci când nu există nici un gând, nici o dorință sau nici o rană omenească. Când ne simțim răniți, uitați, îndurerați, toate sunt false. Emoția pe care o simțim nu este de la Dumnezeu, ci este o dezmierdare pe care o facem sinelui nostru pentru a putea rezista.

Slujba are o putere unificatoare. Ne leagă timpul și spațiul. De aceea, cel care participă cu adevărat la Liturghie simte că se unește cu toți oamenii, cu preotul și duhovnicul său, cu Starețul lui, cu Stareța, cu surorile, cu lumea, cu păcătoșii, cu cei adormiți, cu sfinții, ba chiar cu timpul întreg. Liturghia este cu adevărat o revărsare a harului dumnezeiesc și o deschidere a minții noastre.

Arhim. Emilianos Simonopetritul

30/04/2026

Părintele Rafail Noica: „De ce ortodocşii arată atâta evlavie preoţilor lor, încât le sărută şi mâna?”

„Am pribegit şi la alte credinţe, fiindcă eu nu aveam conştiinţa a ceea ce este Biserica şi nu înţelegeam de ce sunt mai multe Biserici. Însă, lucrul specific pe care nu-l înţelegeam era Împărtăşania, Sfânta Împărtăşanie în Biserica Ortodoxă. Credeam că-i un simbol ...

Dar m-a trecut Domnul prin protestantism şi, ca bun protestant, am început să citesc Biblia. Şi în Biblie m-am poticnit în mod special la capitolul al șaselea din Evanghelia Sfântului Ioan, unde Domnul Iisus vorbește aşa de clar şi aşa de deschis despre Sfânta Împărtăşanie, dar nu ca de un simbol. El vorbește acolo de Trupul Său, spunând că cine nu mănâncă Trupul Fiului Omului şi nu bea Sângele Lui nu are viaţă în sine.

Şi eu încercam să înţeleg ce înseamnă aceasta: de ce vorbeşte aşa de concret? Însă m-am mai consolat un pic văzând că până şi Apostolii s-au smintit de acest cuvânt greu de înţeles, pentru care unii L-au şi părăsit, spunând: ”Acesta este un cuvânt greu de primit şi cine-l poate primi?” Şi Domnul S-a întors către cei 12 ucenici şi i-a întrebat: ”Şi voi Mă veţi părăsi?” Apostolul Petru I-a răspuns: ”La cine ne vom duce, Doamne, Cine altul are cuvântul vieţii?”

Şi eu m-am agăţat cu dinţii şi cu ghearele de cuvântul Apostolului Petru şi am rămas, ca să zicem aşa, nesmintit. Adică așteptând până ce Domnul îmi va arăta calea.

Printr-o poveste destul de lungă, cu crize, pe care le văd acum cu mult interes (atunci cu multă durere şi greutate, cu anxietate – cm se zice – cu adâncă nelinişte şi tulburări, pe care le-am trecut), mi-a arătat Domnul, până la urmă, ce înseamnă Împărtăşania. Şi iată cum:

Pe când eram încă protestant, l-am provocat pe un ortodox să-mi spună de ce ortodocşii arată atâta evlavie preoţilor lor, încât le sărută şi mâna. Şi dânsul, foarte smerit şi blând, mi-a zis: „Păi, nu ştiu. Eu, personal, sărut mâna care-mi poate da ceea ce nu pot avea fără preot”. Şi eu l-am întrebat: „Ce-i asta? Ce poate un om să-ţi dea, ceea ce tu, om fiind ca şi el, nu poţi să ai?”. Şi mi-a răspuns, tot aşa blând şi smerit: „Prea Cinstitul Trup şi Sânge al Domnului şi Mântuitorului nostru”.

Şi atunci mi-am dat seama, dintr-o dată, că era vorba de ceea ce numim noi în Biserică „Taină”, şi, pentru prima oară, am înţeles mai concret, mai conştient, ce înseamnă Taină...

Deci, ca să revin la ce spuneam mai înainte, am cerut aceluiaşi domn, prin care m-a „lovit” Domnul cu parul în cap, să aranjeze cu preotul să mă spovedesc şi să mă împărtăşesc şi de atunci sunt iarăşi în Biserica Ortodoxă.”

din cartea „Celălalt Noica”

30/04/2026

Puterea rugăciunii

Lucru mai greu şi mai înfricoşat: dacă ne vedeți pe noi, pe slujitorii altarului, smintindu-ne şi smintindu-vă, făcând lucruri care nu sunt bune sau nu sunt drepte înaintea voastră sau înaintea lui Dumnezeu, rugaţi-vă pentru noi şi nu vă smintiţi, fiindcă noi nu­mai prin rugăciunile voastre, ale poporului lui Dumnezeu, ne putem călăuzi de la Duhului Sfânt; şi avem nevoie de puterea rugăciunii voastre, precum şi voi aveţi ne­voie de darul Duhului care se dă prin preoţia noastră. Şi aşa, Biserica să devină un om, un suflet, un om în multe persoane, precum şi Dumnezeu este un Dumne­zeu în trei Persoane.

(Părintele Rafail Noica)

08/02/2026

08/02/2026

„Iubiţii mei în Hristos, să facem din toată inimă faptele milostivirii, socotind pierdută ziua în care n-am ajutat pe cineva fie cu vorba bună, fie împărtăşindu-i din inimă necazurile şi suferinţele, fie mijlocind prin rugăciune pentru el înaintea lui Dumnezeu”.