Unirea Bisericii „Sfânta Teodora de la Sihla” cu Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt”
*
În data de 18 Iulie 2021 a avut loc un eveniment emoţionant la Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din Warren, Michigan - a doua cea mai veche biserică românească din zona metropolitană a Detroitului (fondată în 1916). Acest moment a fost marcat de ieşirea la pensie a preotului Ioan Mihuţ - preot la această biseri
că din 1984 – şi numirea ca nou paroh al bisericii a preotului Ştefan Vlad - până la această dată, paroh al Bisericii „Sfânta Teodora de la Sihla” din Royal Oak, Michigan. În biserică au oficiat episcopul-vicar Andrei, pr. Ioan Mihuţ, pr. Ştefan Vlad şi pr. Horaţiu Bălănean (de la Biserica „Sfinţii Petru şi Pavel” Dearborn/Detroit). Au participat peste 300 de români. Prin numirea preotului Ştefan Vlad ca preot paroh al Bisericii „Pogorârea Duhului Sfânt” se înregistrează un fapt mai rar întâlnit în rândul bisericilor ortodoxe româneşti din America de Nord, în cei peste 100 de ani de istorie şi prezenţă pe acest tărâm, respectiv unirea a două parohii ortodoxe româneşti. Astfel, Biserica „Sfânta Teodora de la Sihla” se uneşte cu Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt”, purtând în continuare numele de "Pogorârea Sfântului Duh" şi "Sfânta Teodora de la Sihla". Sperăm că această unire, prin potenţialul patrimonial şi uman adus de ambele parohii, va contribui la o mai bună stimulare a vieţii spirituale şi culturale a comunităţii româneşti din zona metropolitană a Detroitului. Redăm pe scurt istoria celor două biserici.
*
Scurt istoric al celor două biserici
Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt”
(Fondatǎ în 1916)
(Perioada 1916 – 1966)
Este cea de-a doua bisericǎ ortodoxǎ înfiinţatǎ în Detroit dupǎ Biserica „Sf. Gheorghe” (1912).
În anul 1916 la 10 septembrie, 43 de români s-au întâlnit în Detroit şi au înfiinţat o parohie, adoptând numele de „Pogorârea Duhului Sfânt”. S-a format primul consiliu parohial care l-a ales pe Solomon Ghilezan, preşedinte şi pe Ştefan Musta, secretar. La 28 septembrie 1916, parohia a fost înregistrată juridic în statul Michigan şi a primit documentul (charter) semnat de către Simion Bogdan, Solomon Ghilezan, Iova Mladin, Ştefan Musta, Ioan Senfa şi Nicolae Ţăran. În luna noiembrie a anului 1916, parohia nou înfiinţată a cumpărat o clădire situată la adresa 2980 Franklin Street şi a remodelat-o într-o biserică. Noua biserică a fost sfinţită la 20 noiembrie 1916 de catre episcopul ortodox rus Alexander din New York. Fostul proprietar al clădirii bisericii, Ioan D. Petrovici, care fusese hirotonit la 20 iulie 1916, a devenit primul preot al parohiei. Parohia „Pogorârea Duhului Sfânt” era, însǎ, destul de micǎ, preoţii suportând, în mod permanent, mari dificultǎţi financiare. Din aceastǎ pricinǎ s-au perindat la cârma ei, în numai câţiva ani, opt preoţi: Lazǎr Gherman (noiembrie 1917 – ianuarie 1918), Moise Balea (ianuarie – septembrie 1918), Alexandru Nan (septembrie 1918 – mai 1919), Vasile Macedolean (august 1919 – februarie 1920), Ioan S. Ancea (martie 1920 – ianuarie 1921), Grigore Baloi (aprilie-septembrie 1921), Gheorghe Branuţiu (octombrie 1921 – iulie 1927), Victor Faur (septembrie 1927 – mai 1930).
În iulie 1930, preotul George Lupu a fost numit paroh. În timp ce parohia a început să se mărească ca număr de membri, a început să se pună accentul pe tineri prin formarea unei şcoli româneşti, plus formarea mai multor organizaţii atât sociale cât şi de natură spirituală.
În această perioadă de existenţă a parohiei „Pogorârea Duhului Sfânt”, s-a simţit nevoia pentru o sală mai mare şi astfel la 15 mai 1940, sala Templului Român (Romanian Temple), situată pe strada Chene, construită de către Societatea „Bănăţiana”, a fost achiziţionată de către parohie. Acesta a fost sfinţită la 8 septembrie 1940, în timpul preşedinţiei Consiliului Parohial a lui Vasile Craina. Această sală a fost utilizată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi apoi vândută.
În 1947 preotul George Lupu, sub a cărui conducere datoriile mai vechi au fost plătite şi noua sală fusese achiziţionată, a demisionat din funcţia de paroh. Succesorul preotului George Lupu în calitate de paroh a fost preotul Alexandru Cucu, sub a cărui îndrumare parohia a continuat să crească şi să se dezvolte. Sub conducerea preotului Alexandru Cucu şi a preşedintelui Consiliului Parohial Nicolae Hurghiş, biserica şi proprietăţile aferente acesteia de pe strada Franklin au fost vândute la 8 octombrie 1949. Ultima Sfântă Liturghie în biserica veche a fost oficiată duminică, 7 octombrie 1951, şi a fost urmată de un dineu de rămas bun.
În vara anului 1950, s-au demarat acţiunile pentru o nouă biserică. După mai multe discuţii şi înţelegeri, la 21 ianuarie 1951, Adunarea Generală a parohiei, în urma raportului realizat de preotul Alexandru Cucu şi comisia specială constituită pentru noua biserică, a decis să achiziţioneze clădirea bisericii şi proprietatea situată la intersecţia străzilor East Lafayette şi Seyburn. Clădirea de pe strada Lafayette a fost remodelată şi transformatǎ în biserică ortodoxă prin instalarea unui iconostas şi a altor obiecte religioase necesare serviciului liturgic ortodox. La 6 aprilie 1952, noua biserică a fost sfinţitǎ de către protopoul John Trutza, preşedintele Consiliului Episcopiei al Episcopiei Ortodoxe Române din America.
În 1954, pe proprietatea adiacentă bisericii, s-a construit o casă parohială. După ce preotul Alexandru Cucu a plecat de la biserică în 1960, serviciile religioase au fost efectuate de către câţiva preoţi ocazionali. Preotul Vasile Cohan a servit ca administrator al parohiei din iulie 1961 până în 28 octombrie 1962 când preotul Traian Vintilă a fost instalat oficial.
Înregistrările scrise ale parohiei „Pogorârea Duhului Sfânt”, arătau, în 1966, că pe parcursul celor 50 de ani s-au botezat 1206 de persoane, 388 s-au căsătorit şi 965 de români au decedat. (Perioada 1966-1979
A fost renovatǎ o sală a bisericii şi binecuvântatǎ în ianuarie 1966. Anii de pǎstorire ai preotului Vintilă până la plecarea sa în 1970 au fost productivi. De la 1 aprilie 1970, parohia de la 7835 East Lafayette a fost condusǎ de părintele Alexandru Râşca. Imediat dupǎ sosirea acestuia în America la împlinirea vârstei de 58 de ani. Părintele Râşca a fost absolvent al Facultăţii de Teologie din Cernǎuţi, hirotonit de către Episcopul Grigorie Botoşǎneanu la Iaşi la 21 septembrie 1935. El a slujit la parohii din România 33 de ani înainte de a emigra în Statele Unite în 1969, unde a fost acceptat în Episcopia de la Vatra în iulie. Dupǎ ce a stat pentru scurt timp la câteva parohii din Ohio a preluat postul de la Detroit. Anii 1970 au adus la parohia Sfântul Duhul, la fel ca şi la toate bisericile din mediul urban, o situaţie care a presat tot mai mult şi mai mult pentru gǎsirea unei soluţii. Pe mǎsurǎ ce membrii mai în vârstă se stingeau şi membrii mai tineri şi cei care au rămas au constatat cǎ parcarea de lângă biserica lor era din ce în ce mai inaccesibilǎ, aşa cm era peste tot în oraş. Astfel s-a ajuns sǎ se facǎ trecerea spre o nouă biserică. Astfel a fost localizat un teren de cinci acri la adresa 31500 Ryan Street, în Warren, având un preţ de 175.000 dolari. A fost lansată o acţiune intensivǎ de strângere de fonduri, şi, s-a reuşit strângerea într-un timp scurt a sumei de 50.000 dolari. Aceastǎ sumǎ s-a adunat la cei 30.000 dolari care deja existau în trezoreria bisericii, iar diferenţa necesarǎ a fost împrumutatǎ prin ipotecǎ. Renovarea bisericii pentru a o adapta la cultul ortodox a înaintat cu promptitudine, sub supravegherea lui John Sakula, asistat foarte mult de preşedintele Consiliului Iosif Stângu şi soţia sa Ana, şi mulţi alţii. Renovarea icoanelor şi picturilor a fost lăsatǎ în sarcina lui John Moga, în timp ce sarcina grea de a muta clopotele de la vechea bisericǎ a fost în seama lui Niculai Râşca şi George Petrovici. Punctul culminant a fost în dimineaţa duminicii de 17 iulie 1977, când Episcopul Valerian, asistat de preoţii Ioan Ivaşcu, John Toconita, Ioan Surducan, Roman Braga, Graţian Radu, Dumitru Mihǎescu, Virgil Pǎrvǎnescu, Alexandru Râşca şi diaconul Paul Yova au sfinţit aceastǎ nouǎ bisericǎ. (Perioada din 1980 pânǎ în prezent)
Preotul ortodox Ioan Mihuţ, de numele cǎruia se leagǎ cea mai bogatǎ activitate din parohie, de la înfiinţarea sa şi pânǎ astǎzi, pǎstoreşte în aceastǎ comunitate româneascǎ de la 1 martie 1984. Lui şi consiliilor parohiale li se datoreazǎ construcţia Casei parohiale şi a noii biserici de care am pomenit mai înainte. Construcţia Casei parohiale a fost hotǎrâtǎ în Adunarea Generalǎ a parohiei din data de 25 septembrie 1983, sub preşedinţia preotului paroh Alexandru Râşca, la propunerea fǎcutǎ de George Barbu şi susţinutǎ de Maria Miclea. Construcţia, însǎ, s-a realizat sub pastoraţia pǎrintelui Ioan Mihuţ, Consiliul parohial avându-l în frunte pe Nick Neda Jr. În septembrie 1985, s-a fǎcut sfinţirea Casei parohiale de cǎtre Episcopul Nathaniel Popp. Construcţia monumentalei biserici de astǎzi „Pogorârea Duhului Sfânt”, din Warren, a fost hotǎrâtǎ în Adunarea Parohialǎ Extraordinarǎ din 5 aprilie 1987. Propunerea propriu-zisǎ a aparţinut lui Costa Samoilǎ, susţinutǎ de preotul Mihuţ, în ultima şedinţǎ a Consiliului Parohial pe anul 1986. Un moment de neuitat pentru românii din zonǎ a fost slujba de sfinţire a locului unde avea sǎ fie începutǎ construcţia. Dupǎ Sfânta Liturghie Arhiereascǎ, oficiatǎ de P.S. Episcop Nathaniel, cu un sobor de preoţi, a avut loc slujba de sfinţire, la care au luat parte şi maicile de la Mǎnǎstirea Ortodoxǎ Românǎ „Adormirea Maicii Domnului”, din Rives Junction. În continuare, s-a organizat un banchet festiv, oferit de familia Ioan şi Vida Mihailovici, animat de echipa de dansuri din parohie şi de cunoscuta cântǎreaţǎ de muzicǎ popularǎ Irina Loghin, invitatǎ din România. Lucrǎrile de construcţie pentru noul lǎcaş de închinǎciune au demarat la 1 iulie 1988 şi s-au fǎcut dupǎ planurile întocmite de arhitectul Nick Popa şi aprobate de Ventura Co, Michigan. Compania de construcţii care a câştigat concursul de oferte a fost Walbridge Aldinger, al cǎrei patron era un român-american, John Racolta Sr.. El a oferit cel mai bun preţ posibil, cu 300.000 dolari mai puţin decât ceilalţi participanţi la licitaţie, afirmând cǎ „nu doreşte sǎ ia pentru compania sa nici un dolar în plus”. (De notat cǎ John Racolta era greco-catolic). Prin eforturi deosebite, pe parcursul a cinci ani şi douǎ luni, biserica parohialǎ a fost gata pentru târnosire şi de a-şi primi credincioşii. Evenimentul sfinţirii acestei biserici s-a transformat într-o mare sǎrbǎtoare a întregii localitǎţi. Pentru orice român care calcǎ în Warren, acest sfânt monument, poate cel mai impresionant din oraş, reprezintǎ un minunat prilej de mândrie naţionalǎ. A 75-a aniversare a Parohiei Ortodoxe Române „Pogorârea Duhului Sfânt” din Warren-Detroit îl va gǎsi paroh, încununând un şir de strǎluciţi slujbaşi ai Bisericii strǎbune, pe pǎrintele Ioan Mihuţ. La 5 septembrie 1993, a fost sfinţit „cel mai mare lǎcaş din afara ţǎrii, de pe toate continentele unde trǎiesc fraţii noştri”, cm consemnase, la vremea respectivǎ, „Universul” lui Aristide Buhoiu, într-un reportaj cu imagini emoţionante, intitulat: „Românii din Warren, Michigan, dau o replicǎ unui monument celebru – Mǎnǎstirea Curţii de Argeş”, semnat de Piki Dumitriu. Deşi nu a primit, rangul respectiv, biserica parohialǎ „Pogorârea Duhului Sfânt” din Warren aratǎ ca o adevǎratǎ Catedralǎ, ea fiind, într-adevǎr, cm scria reporterul menţionat mai sus, o replicǎ datǎ ctitoriei lui Neagoe Basarab, atât ca monumentalitate, dar şi ca întâmplǎri petrecute în timpul construirii acesteia, demne de a intra în legendǎ: „Aproape 2000 de români-americani, participanţi la eveniment au aflat cu emoţie de la gazde cǎ aceastǎ bisericǎ reînvie, tocmai în America, una din legendele noastre minunate, cea a ridicǎrii Mǎnǎstirii Curtea de Argeş. Argumentele comparaţiei sunt la îndemâna oricui: noua bisericǎ din America are tot 5 turle, ca şi cea a Meşterului Manole. Pardoseala ei este fǎcutǎ din lemn parchetat şi a fost trimisǎ chiar de la atelierul ctitoriei lui Neagoe Vodǎ. Incredibil, dar la ridicarea noului lǎcaş a existat o jertfǎ omeneascǎ: constructorul american Tom Cooper, în vârstǎ de 19 ani, care s-a prǎbuşit, în timp ce lucra, sub marea cupolǎ, aflatǎ la o înǎlţime de 30 de metri. Sufletul lui nevinovat s-a ridicat la Cer, ca o jertfǎ pe altarul închinat lui Dumnezeu...”
Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” a cǎpǎtat împlinire şi prin strǎdaniile unor meşteri români din ţarǎ. Preotul Ioan Mihuţ, manifestând o mare grijǎ în ce priveşte pictarea Sfântului lǎcaş dupǎ cele prevǎzute în erminiile ortodoxe, a pus garanţie, în faţa Consiliului parohial, pentru mǎiestria pictorilor Cristian şi Cristina Samoilǎ, aduşi din România. Pictura realizatǎ de soţii Samoilǎ ridcându-se la cote de nebǎnuit. Admiraţia i-a cuprins nu numai pe români, ci şi pe americani, care, aşa cm scria cotidianul The Detroit News, miercuri, 15 mai 1991, au vǎzut în biserica ortodoxǎ a românilor din Warren o nouǎ Capela Sixtinǎ, pictorul Cristian Samoilǎ fiind considerat „un modern Michelangelo nǎscut în România”. Tot din ţarǎ au fost aduse mobilierul, executat în atelierele Mǎnǎstirii Plumbuita de lângǎ Bucureşti, şi parchetul, banii pentru cumpǎrarea acestora (51.120 dolari) fiind donaţi de familia John şi Kathryn Vidican, în memoria iubiţilor pǎrinţi decedaţi, Ioan şi Florea Vidican, Peter şi Katiţa Paul. În arhiva acelor ani am gǎsit cuvintele pe care pǎrintele paroh Ioan Mihuţ le-a adresat acestei venerabile familii cu suflet nobil şi cu buzunarele larg deschise spre binefacere: „Dragǎ John şi Kathryn, cât Bunul Dumnezeu va ţine lumea asta, va dǎinui şi acest sfânt lǎcaş, şi oricine va intra sǎ se roage vǎ va pomeni şi pe voi, deoarece din generaţie în generaţie şi din neam în neam, jertfa voastrǎ va fi pomenitǎ în faţa lui Dumnezeu şi a credincioşilor ortodocşi români de acum şi a celor care vor veni dupǎ noi!” Vor fi pomeniţi, peste ani, toţi cei care au fǎcut donaţii, dupǎ puterea lor financiarǎ, numele lor fiind dǎltuit pe Placa de Aur, cei cu sume peste 1.000 dolari: Gheorghe şi Sofia Gujba (10.000 dolari), Cristian şi Cristina Samoilǎ (4.800 dolari), Ion şi Vida Mihailovici (4.300 dolari), Gheorghe şi Viorica Ardelean, Pavel şi Florica Gheteianţ, Teodor şi Maria Tǎmaş (fiecare familie cu 2.000 dolari) etc., precum şi pe Placa de Argint, toţi cei care au donat suma de 500 dolari. În cei cinci ani cât a durat construcţia monumentalului sfânt lǎcaş, preşedinţi ai Consiliului Parohial au fost Gheorghe Ardelean Jr., Trǎilǎ Bǎlan şi Crǎciun Almǎjan. Presa vremii a reacţionat prompt, evidenţiind la superlativ evenimentul: O importantǎ victorie româneascǎ în America. Acest titlu, cât pagina întâi a ziarului „America” – Organul Oficial al Uniunii şi Ligii Societǎţilor Române Americane (Anul 87, Nr.10, 21 octombrie 1993 – Cleveland, Ohio) – este edificator pentru mǎreţia sǎrbǎtorii. Adresa bisericii: 31500 Ryan Rd, Warren, MI 48092.
*
Biserica ortodoxǎ „Sfânta Teodora de la Sihla”
(Fondatǎ 2011)
Biserica/Misiunea Ortodoxǎ „Sfânta Teodora de la Sihla” a fost înfiinţatǎ pe data de 9 iulie 2011 de un grup de 25 persoane.
În data de 23 octombrie 2011 s-a sǎvârşit prima liturghie într-o salǎ închiriatǎ în cadrul bisericii St. John Methodist, aflatǎ la adresa: 3506 Rochester Rd., Royal Oak, MI 48073. S-a cumpǎrat un teren în suprafaţǎ de 16 acri situat în Rochester Hills, la nord de Hamlin Rd, pe Dequinder Rd, colţ cu School Rd. Proiectul preotului şi credincioşilor este aducerea unei biserici maramureşeane din România şi de a construi un centru cultural românesc. Ca urmare a creşterii numǎrului credincioşilor şi a condiţiilor neprielnice în acea salǎ închiriatǎ s-a luat hotǎrârea împreunǎ cu adunarea generalǎ şi consiliul parohial de a cumpǎra un spaţiu propriu, pânǎ la finalizarea proiectului pe terenul achiziţionat. Cea mai bunǎ opţiune a fost o bisericǎ situatǎ pe 13 Mile Rd, între Rochester Rd şi Main St. Aceasta a fost cumpǎratǎ, în 2013, cu suma de 265.000 dolari şi a fost amenajatǎ pentru a putea sǎvârşii Sf. Liturghie iar jos în basement pentru a se putea întâlni credincioşii la masa lunarǎ. La aceastǎ bisericǎ nou-achiziţionatǎ s-a sǎvârşit prima Liturghie pe 22 septembrie 2013. Adresa actualǎ a bisericii cumpǎrate este: 236 E 13 Mile Rd, Royal Oak, MI 48073.
*
Referinţe bibliografice:
1. Ştefan Străjeri, Românii americani de la Marile Lacuri, Editura Anamarol, Bucureşti, 2014, p.234-241, 275; 2. Broşură aniversară de 50 de ani – 1966, p.5, f.e.; 3. ***, Historical Anniversary Album, 1929-1979, Published by The Romanian Orthodox Episcopate of America, Jackson, Michigan, 1979, p.81; 4. Barbu, Ioan, Vatra Românească sub trei episcopi, Editura „Antim Ivireanul”, Râmnicu Vâlcea, 1999, p.125-133.
