05/26/2026
Icoana – Fereastră spre Dumnezeu și bucurie pentru suflet
În ultimele trei zile, în parohia noastră, binecuvântarea lui Dumnezeu a fost mare, iar bucuria trăită ne-a hrănit sufletele.
Totul a început sâmbătă seara, la Vecernie, când l-am avut în mijlocul nostru pe Ieromonahul Pantelimon Șușnea, monah și pictor de icoane la Mănăstirea Oașa. Părintele ne-a încântat inimile prin cuvântul său, în cadrul conferinței cu titlul „De la frică la încredere – Călătoria credinței”.
Duminică, am trăit bucuria împreunei-slujiri la Sfânta Liturghie, alături de Părintele Pantelimon. După Sfânta Liturghie, a urmat o nouă conferință: „Icoana vieții – Cum să pictăm sufletul nostru”. Părintele ne-a vorbit despre icoană ca despre o teologie în culori și o fereastră către lumea nevăzută. Icoana este mai mult decât o operă de artă; este o cale de comuniune și de întâlnire cu Dumnezeu. În tradiția ortodoxă, icoana poartă în ea lumină, rugăciune și prezență. Așa cm frumos ne-a mărturisit: „Noi privim icoana, icoana ne privește pe noi; nevăzutul ne privește pe noi prin icoană.”
Cuvintele părintelui au stârnit multă curiozitate în inimile celor prezenți, astfel că luni dimineața, fiind zi liberă de la școală, copii, tineri și adulți s-au adunat din nou în jurul său. Începând cu ora 11:00 AM, Părintele Pantelimon le-a descoperit celor prezenți din tainele și frumusețea scrierii icoanelor, amintindu-le că icoana nu se pictează pur și simplu, ci se scrie cu multă rugăciune, răbdare și cu inimă curată.
Atmosfera a fost una plină de emoție și sensibilitate. Cei mici priveau cu uimire fiecare linie trasată pe lemn, iar unii dintre ei deveneau triști atunci când simțeau că sfântul ales nu le reușește așa cm și-ar fi dorit. Însă părintele, cu multă răbdare și dragoste, se apropia de fiecare în parte și, din doar câteva linii și îndrumări, reușea să readucă zâmbetul pe chipurile lor. Îi învăța să nu se grăbească, să aibă gândul la rugăciune și să înțeleagă că icoana se naște încet, cu pace și cu multă inimă.
Astfel, ceea ce la început părea imposibil începea să prindă contur sub ochii lor. Fiecare și-a ales un sfânt ocrotitor și, cu multă dragoste, a început să îi contureze chipul. La final, bucuria tuturor a fost atât de mare, încât sfântul din icoana fiecăruia părea că le vorbește.
A fost impresionant să vedem cum, timp de șapte ore, copii, tineri și adulți au uitat de telefoane, de grijile și de agitația zilnică, rămânând cu sufletul și mintea într-o legătură vie cu rugăciunea și cu sfântul ales. În liniștea aceea plină de har, fiecare a descoperit că icoana nu înseamnă doar culoare și desen, ci o chemare spre frumusețea sufletului și spre apropierea de Dumnezeu.
Dăm slavă lui Dumnezeu pentru această mare binecuvântare și pentru toate momentele de lumină, pace și bucurie pe care le-am trăit împreună în aceste zile.
