04/06/2026
Sinaxar
4 Iunie
În această lună, în ziua a patra, pomenirea Sfinţilor Slăviţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel, care în Dobrogea au pătimit.
Aceşti sfinţi şi buni biruitori mucenici au pătimit pentru dragostea lui Hristos pe pământul românesc, în străvechea cetate Noviodunum, din ţinutul Dobrogei, la sfârşitul veacului al III-lea şi începutul celui de-al IV-lea, în timpul cumplitelor prigoane pornite de păgânii împăraţi ai Romei. Nesocotind poruncile cele idoleşti şi mărturisind cu îndrăzneală pe Fiul lui Dumnezeu, ei au suferit felurite chinuri şi moarte martirică. După sfârşitul lor cel fericit, trupurile sfinţilor au fost aşezate cu multă evlavie de către creştini într-o criptă de piatră, numită „martirion”, în actuala localitate Niculiţel din judeţul Tulcea, unde se aflau tăinuite şi alte moaşte ale unor martiri din persecuţii mai vechi. Deasupra acestei cripte, dreptcredincioşii din primele veacuri au zidit o biserică mare de piatră, în care s-au săvârşit sfintele slujbe vreme de generaţii.
Dar, prin îngăduinţa lui Dumnezeu, peste acele pământuri s-au abătut valuri de popoare năvălitoare, care au pustiit cetăţile şi sfintele lăcaşuri, iar mormântul sfinţilor a rămas acoperit sub dărâmături şi tăinuit în uitare multe veacuri. Dorind însă Dumnezeu să proslăvească pe robii Săi, în vara anului 1971, în urma unor ploi abundente, şuvoaiele de apă au scos la iveală cupola de piatră a criptei. Intrând înăuntru, s-au aflat moaştele celor patru Mucenici, iar pe pereţi stăteau scrise cuvintele: „Aici şi acolo sângele Martirilor” şi „Martirii lui Hristos: Zotticos, Atalos, Camasis, Filippos”. Tot acolo, în partea de jos, s-au descoperit în două vase de ceramică osemintele altor doi mucenici necunoscuţi. Astăzi, aceste sfinte şi cinstite moaşte se găsesc aşezate spre închinare la Mănăstirea Cocoş din judeţul Tulcea, revărsând binecuvântare şi tămăduiri celor ce aleargă cu credinţă la ajutorul lor.
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Mitrofan, cel dintâi patriarh al Constantinopolului, care cu pace s-a săvârşit.
Acest mare între arhierei a trăit în zilele sfântului şi marelui Constantin, întâiul împărat al creştinilor, fiind fiu al lui Dometie Romanul, cel de neam împărătesc şi frate al fostului împărat Prov. Înţelegând cu înţelepciune deplină rătăcirea închinării la idoli, Dometie a îmbrăţişat credinţa creştină. Fugind de prigoana din Roma cea veche, el a venit în Bizanţ împreună cu cei doi fii ai săi, Prov şi Mitrofan. Acolo vieţuia episcopul Tit, bărbat sfânt şi purtător de Dumnezeu, pe lângă care Dometie şi fiii săi au deprins fapta bună şi cunoaşterea Scripturilor. Văzând episcopul curăţia vieţii lui Dometie, l-a rânduit în clerul bisericii şi l-a hirotonit preot.
După mutarea la Domnul a episcopului Tit, scaunul a fost luat de Dometie, iar după dânsul a păstorit fiul său, Prov. Iar după ce Prov s-a mutat la cele veşnice, în scaunul arhieresc al Bizanţului s-a suit acest minunat Mitrofan. Venind marele împărat Constantin în acele părţi şi cunoscând sfinţenia, înţelepciunea şi darul prorocesc al Sfântului Mitrofan, l-a îndrăgit foarte mult şi l-a numit părinte al său.
Îndrăgind împăratul aşezarea Bizanţului pentru aerul lui curat, aşezarea roditoare şi vecinătatea mării între Europa şi Asia, a zidit acolo cetate mare şi nouă, numind-o Constantinopol sau Noua Romă, unde a mutat şi scaunul împărăţiei. Atunci, prin rânduială dumnezeiască şi cu încuviinţarea celor 318 Sfinţi Părinţi adunaţi la întâiul Sinod a toată lumea de la Niceea, Sfântul Mitrofan a fost numit cel dintâi patriarh al Constantinopolului. Din pricina adâncilor bătrâneţi şi a slăbiciunii trupeşti, sfântul n-a putut merge la Sinodul de la Niceea, ci a trimis în locul său pe Alexandru, horepiscopul său, bărbat cinstit şi încercat în luptele dogmatice, care a stat cu tărie împotriva eresului lui Arie.
După încheierea Sinodului, împăratul Constantin şi sfinţii părinţi au mers să-l cerceteze pe patriarh pe patul de suferinţă. Întrebat fiind de împărat cine este vrednic să primească păstoria după dânsul, Sfântul Mitrofan, luminat de Duhul Sfânt, a proorocit că după zece zile se va muta la Domnul, iar scaunul va fi luat de Alexandru, iar după acesta de Pavel citeţul. De asemenea, privind către Sfântul Alexandru, patriarhul Alexandriei, i-a arătat pe arhidiaconul Atanasie, zicând că acesta va fi stâlp de neclintit al Bisericii şi va suferi mari prigoniri pentru dreapta credinţă. Astfel proorocind sfântul toate cele ce aveau să fie, s-a mutat cu pace la viaţa cea fără de sfârşit, fiind în vârstă de 117 ani.
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Mironosiţe Maria şi Marta, surorile Dreptului Lazăr.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
