Asociaţia ”Inocenţiu Micu-Klein” este o asociație non-profit (ONLUS) a credincioşilor greco-catolici români din Italia. Pentru că asemenea arhiereului a cărui nume poartă, asociația noastră promovează valorile și drepturile românilor de pretutindeni, educația, formarea permanentă de-a lungul întregii vieți a credincioșilor și importanța unității în diversitate a românilor. Din momentul înființării
, asociația noastră a desfășurat mai multe activități pentru credincioșii români din Italia. Aceste acțiuni, conform statutului aprobat, au ca și scop principal oferirea de ajutor spiritual, moral și social.
În fiecare lună, celebrarea Sfintei Liturghii în frumosul rit bizantin în limba română, în Bazilica San Pietro din Vatican, este o dovadă vie a unității în diversitate, despre care vorbea Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea. Reculegerile spirituale sunt o bună oportunitate de retragere din viața cotidiană, pentru a ne apropia mai mult de cele spirituale, de rugăciune și de Sfintele Taine. În acest sens, Asociația ”Inocenţiu Micu-Klein” a organizat o reculegere în perioada premergătoare Învierii Domnului. În urma sugestiilor celor prezenți, acest tip de activități vor fi constante în viața asociației. Pentru a veni în sprijinul tuturor celor care au nevoie de susținere pe plan social, în fiecare lună există posibilitatea de a întâlni pentru consultanță juridică gratuită un avocat. Ședințele de consultanță au loc în prima zi de joi a fiecărei luni, între orele 16:00 - 18:00, la sediul Asociației ”Inocenţiu Micu-Klein”, din Piazza delle Coppelle, n. 72/B, Roma. Cine a fost Inocențiu Micu-Klein? Inocențiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului - d. 22 septembrie 1768, Roma) a fost episcop greco-catolic al Episcopiei Române Unite de Făgăraș. În anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a început proiectul ridicării Catedralei „Sfânta Treime” și a mănăstirii cu același hram. Este considerat întemeietorul gândirii politice românești moderne. Ioan Micu a învățat scrisul și cititul în satul natal, la Sadu. Când, la târgul Sibiului, un călugăr i-a cerut tatălui său să-l ducă la școală, Ion răspunse cu hotărâre: «Tată, eu mă duc». Nu se știe dacă acel călugăr l-a ținut mai întâi la școală la Sibiu, sau l-a dus direct la școli mai înalte. Inocențiu Micu și-a efectuat studiile medii la colegiul iezuit din Cluj. Între 1722-1725 a urmat cursurile Facultății de Filosofie din cadrul Colegiului Academic din Cluj, unde l-a avut ca profesor pe Franz Fasching, un iezuit german din Slovacia de astăzi, adept al ideii romanității românilor. În 1725 a început studiul teologiei la Trnava, orașul natal al lui Fasching. Prin diploma imperială din 25 februarie 1729 împăratul romano-german (austriac) Carol al VI-lea l-a numit pe Ioan Micu, încă student la Trnava, episcop de Alba Iulia și Făgăraș, ridicându-l totodată în funcția de consilier imperial. La 5 septembrie 1729 a primit titlul de baron, primind numele „Klein”, traducerea în germană a numelui „Micu”. Cu această ocazie a devenit membru al Dietei Transilvaniei, adunarea legislativă a Principatului Transilvania. Pe 23 septembrie 1729 a fost hirotonit preot, în biserica „Preacuratei înlăcrimate” de la Pócs (în românește Pociu), azi Máriapócs, localitate aflată în nord-estul Ungariei de azi, iar în 25 septembrie, s-a călugărit intrând în Ordinul Sfântul Vasile cel Mare și luând numele de Inocențiu, la mănăstirea „Sf. Nicolae” de la Muncaci în Transcarpatia. Tot acolo, pe 5 noiembrie 1729 a fost consacrat episcop de către George Genadie Bizanczy, episcop unit rutean al Muncaciului. Cu scopul de a avea sediul într-o localitate situată în centrul eparhiei sale, în anul 1737 a mutat reședința episcopală, printr-un schimb de proprietăți, de la Făgăraș la Blaj, unde a pus în anul 1741 piatra fundamentală a Catedralei Sf. Treime (terminată parțial în 1747). A murit la 22 septembrie 1768 și a fost înmormântat în biserica Madonna del Pascolo din Roma. În scrierile sale își exprimase dorința de a fi înmormântat în catedrala zidită de el la Blaj. La 22 iunie 1997 a fost exhumat și transferat la Biserica „Bunavestire” a Colegiului Pontifical Pio Romeno din Roma. La 2 august 1997 sicriul cu rămășițele pământești ale episcopului a fost adus la Blaj și depus în altarul Catedralei Sf. La 19 octombrie 1997 a fost înmormântat la loc de cinste, în cadrul unei liturghii festive, într-un mormânt săpat în fața iconostasului din Catedrala „Sfânta Treime”, ctitorită de el în Blajul atât de iubit.
