19/08/2026
…”Copiii au un obicei minunat și puțin dureros: cresc tocmai în zilele în care noi credem că nu se întâmplă nimic. Astăzi îi ajuți să se încalțe, mâine își aleg singuri drumul. Noi, Doamne iartă-ne, muncim mult ca să le oferim un viitor bun și riscăm să lipsim tocmai din copilăria pentru care muncim. Le cumpărăm lucruri, le pregătim camere, facem planuri pentru ei, dar copilul întreabă, de fapt, ceva mult mai simplu: „Ai puțin timp pentru mine?”
Un copil nu ține minte cât costa masa din bucătărie, dar va ține minte cine stătea cu el la ea. Nu va socoti câte jucării a avut, ci își va aminti serile în care a fost ascultat fără grabă. Eh... copilăria are această nedreptate frumoasă: trece înainte să ne dăm seama cât era de prețioasă. Și nu există bani cu care să cumperi înapoi o seară în care copilul tău încă voia să-ți povestească tot.
De aceea, să nu creștem doar copii bine pregătiți pentru lume, ci oameni care au cunoscut acasă iubirea, credința și siguranța. Să-i strângem în brațe cât încă vin alergând spre noi și să le vorbim despre Dumnezeu înainte ca lumea să le vorbească despre orice altceva. Fiindcă într-o zi vor pleca pe drumul lor, iar noi vom rămâne cu o întrebare simplă: le-am oferit doar o viață bună sau și un loc bun în care sufletul lor să-și amintească mereu că este iubit?…”
