Biserica Ortodoxa Oderzo-TV

01/01/2021

03/08/2020

Cea de-a cincea virtute ascetică este virtutea răbdării şi a umilinţei. Cu alte cuvinte, să pătimeşti toate răutăţile, să nu răsplăteşti rău cu rău, să ierţi cu absolută compătimire orice atac, defăimare şi răutate. Iată ce înseamnă să fii al lui Hristos: să te simţi mereu răstignit lumii, persecutat de ea, agresat, scuipat, desconsiderat. Lumea nu-i va accepta pe cei ce sunt purtători de Hristos, la fel precum nu L-ar accepta nici pe Hristos Însuşi. Mucenicia este starea în care creştinul aduce roade. Acest lucru trebuie împărtăşit oamenilor. Pentru ortodocşi, mucenicia înseamnă purificare, curăţie. A fi creştin nu înseamnă doar a răbda suferinţa cu bucurie, ci a-i ierta plini de compătimire pe cei ce sunt cauza ei, a te ruga lui Dumnezeu pentru ei aşa cm au procedat Domnul şi arhidiaconul Ştefan. Şi roagă-te aşa:

“Îndelung răbdătorule Doamne, dăruieşte-mi puterea de a răbda şi ierta; fă-mă generos şi smerit”.

31/07/2020

Cea de-a patra virtute este cea a umilinţei şi smereniei. Doar cel ce este blând şi smerit cu inima poate linişti inimile crude, pline de tulburare: numai cel blând cu inima poate smeri sufletele mândre şi trufaşe. A arăta “blândeţe faţă de toţi oamenii” este obligaţia fiecărui creştin adevărat (Tit. 3, 2). Dar omul devine cu adevărat blând şi smerit atunci când el îşi îndreaptă adâncul inimii către Domnul Iisus Hristos, El fiind singurul cu adevărat “blând şi smerit cu inima” (Mt. 11, 29). Sufletul oamenilor trebuie îmblânzit cu blândeţea lui Hristos. Orice om trebuie să înveţe să se roage aşa:

“Blândule şi bunule Doamne, linişteşte-mi sufletul meu tulburat!”
Domnul S-a smerit pe sine cu cea mai mare umilinţă. El S-a întrupat şi S-a făcut om.

Ca să fii al lui Hristos atunci smereşte-te precum un vierme: pune-te în situaţia celor ce sunt îndureraţi, plini de tristeţe şi de necazuri, a celor ce se află în tulburări şi sminteli. Smereşte-te mai tare decât toţi; fă-te tuturor toate, dar după Hristos şi întru Hristos. Atunci când nu ai smerenia Lui, roagă-te:

“O, Dumnezeule Cel plin de smerenie, învaţă-mă şi pe mine smerenia Ta!”

29/07/2020

Cea de-a treia virtute divino-umană este cea a dragostei: e vorba de dragostea care nu cunoaşte limite, care nu se întreabă cine e vrednic şi cine nu, ci îi cuprinde pe toţi; trebuie să-i iubim pe prieteni şi pe vrăjmaşi, pe păcătoşi şi pe răufăcători, fără să le iubeşti păcatele şi crimele acestora. Ea îi binecuvântează pe cei blestemaţi şi, precum soarele, ea străluceşte şi peste cei răi şi peste cei buni (Mt. 4, 45-46). Această dragoste divino-umană trebuie cultivată în inimile oamenilor fiindcă tocmai acest caracter sobornicesc al ei o diferenţiază de alte forme de iubire relative şi egoiste: de cea de tip fariseic, de cea umanistă, de cea altruistă, de cea naţionalistă, precum şi de cea animalică. Dragostea lui Hristos este pururea atotcuprinzătoare. Ea este dobândită prin rugăciune fiindcă e un dar al lui Hristos. Acum, inima ortodoxă se roagă cu intensitate:

“Doamne al iubirii, dăruieşte-mi mie această dragoste a Ta pentru toţi şi pentru toate!”

28/07/2020

Cea de-a doua virtute ascetică este virtutea divino-umană a rugăciunii şi a postului. Aceasta este o virtute care trebuie să devină o permanenţă, un mod de viaţă al ortodocşilor, devenind suflet din sufletele lor, fiindcă rugăciunea şi postul sunt atotputernice mijloace oferite de Hristos spre a curăţi nu numai persoana umană, dar şi societatea, oamenii, neamul omenesc, în general vorbind, de orice necurăţie.

Postul şi rugăciunea pot cu adevărat să cureţe sufletele oamenilor noştri de orice fel de necurăţii şi de păcate (Mt. 17, 19-21; Luca 9, 17-29). Sufletele oamenilor trebuie hrănite permanent printr-o viaţă ortodoxă de rugăciune. Postul şi rugăciunea nu trebuie folosite doar pentru individ, sau pentru un popor, ci pentru toţi şi pentru toate; pentru prieteni şi pentru vrăjmaşi, pentru cei ce ne persecută şi ne dau la moarte, fiindcă în felul acesta creştinii se deosebesc de neamuri (Mt. 5, 44-45).

27/07/2020

Virtuţile divino-umane există într-o înrudire organică. Fiecare îşi are izvorul în cealaltă, completându-se una pe alta.

Prima dintre virtuţile ascetice este efortul credinţei: sufletele oamenilor trebuie să se străduiască neîncetat întru această virtute capitală; aceasta înseamnă că sufletele credincioase trebuie să se dăruiască lui Hristos fără rezerve şi fără compromisuri, după ce vor fi coborât până în adâncurile fiinţelor lor şi se vor fi ridicat spre înălţimile divino-umane. Este un lucru esenţial de a înrădăcina în oameni faptul că credinţa în Hristos este o virtute ce depăşeşte hotarele strâmte ale ideii de naţionalism, fiind universala şi sobornicească, treimică; şi că pentru cel ce crede în Hristos este necesară aşteptarea lui Hristos şi doar a lui Hristos, în fiecare moment al vieţii sale. (Sf. Iustin Popovici)

23/07/2020

“Ochi ai mei, nu sunteţi ai mei, ci ai Domnului, de aceea – slujiţi-L pe Domnul! Urechi ale mele, trup al meu, conştiinţă a mea, suflet al meu, gânduri ale mele, simţuri ale mele, voi nu sunteţi ale mele, ci ale Domnului, de aceea – slujiţi-L pe Domnul sau consolaţi-vă cu moartea după care nu este înviere.”( Sf. Iustin Popovici)

22/07/2020

Căci a zis careva dintre sfinţi, că era un oarecare bătrîn prea cinstit dintre pustnici şi am mers odată la el şi eram întristat din pricina ispitelor. Iar el era bolnav şi se afla culcat. Şi după ce i-am făcut plecăciune, am şezut lîngă el şi am zis : «Roagă-te pentru mine, părinte, că mult sînt supărat de ispitele dracilor». Iar acela, deschizînd ochii lui, a căutat la mine şi mi-a zis ; «Fiule, eşti prea tînăr şi nu sloboade Dumnezeu ispitele asupra ta». Iar eu i-am spus: «Sînt tînăr, dar sufăr ispitele unor bărbaţi în putere». Acela îmi zise iarăşi: «Dumnezeu te va înţelepţi». Iar eu am zis : «Cum mă va înţelepţi, că eu în fiecare zi gust moartea ?». Acela zise iarăşi: «Dumnezeu te iubeşte, taci. Dumnezeu îţi va da harul Lui» (Acesta era un război în somn). Apoi a zis iarăşi: «Cunoaşte, fiule, că 30 de ani am făcut război cu dracii şi pînă ce n-am
trecut de al douăzecilea, n-am fost ajutat deloc. Iar după ce am izbutit să trec peste al cincilea (după cei douăzeci), am început să aflu odihnă. Şi trecînd încă un an, s-a înmulţit (odihna). Iar după ce a curs şi al şaptelea (după cei douăzeci), şi a venit al optulea, s-a înmulţit şi mai mult. Iar trecînd şi al treizecilea şi ajungînd la sfîrşit, aşa s-a întărit odihna, că nu mai cunoşteam nici măsura la care a ajuns». Şi a adaos : «De mă voi ridica la slujirea (liturghia) mea, sînt lăsat să slujesc o singură slavă, iar la celelalte de voi sta trei zile, voi fi cu Dumnezeu întru răpire şi nu voi simţi nicidecum osteneala». Iată ce odihnă nesfîrşită a născut lucrarea de multă vreme.

17/07/2020

„Sa va indeletniciti cu imnele, cu troparele Sfintilor, ale Mucenicilor, cu psalmii lui David. Sa studiati Sfanta Scriptura si pe Parintii Bisericii. In acest fel sufletul vostru se va inmuia, se va sfinti, se va indumnezei, va fi gata sa primeasca vestiri de la Dumnezeu.
Incet-incet va va cerceta harul. Veti intra in bucurie. Veti incepe sa traiti in pace, asa incat d**a aceea veti deveni mai puternici prin harul dumnezeiesc. Nu va veti mania, nu va veti aprinde, nu veti rastalmaci, nu veti judeca, ii veti primi pe toti cu iubire. Veti ajunge la ce spune Apostolul Pavel: „Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste rau. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata” (I Cor. 13, 4-8 ). Rugaciunea curateste sufletul si pazeste mintea. Lucrarea cea mai desavarsita se face in adancurile sufletului omului, care sunt inchise pe de-a-ntregul, cunoscute numai de Dumnezeu. Astfel vedem ceva miscator: oameni care se preschimba in copii ai lui Dumnezeu, desi ajunsesera in adancurile pierzarii de sine.” (din cartea „Ne vorbeste Parintele Porfirie”)

17/07/2020

„Sotii trebuie sa mearga impreuna in acelasi pas cadentat catre Hristos. Iar ritmul vietuirii lor este dat de masura in care Duhul locuieste in ei. Cu cat vor fi mai duhovnicesti, cu atat mersul va fi mai linistit si mai plin de incredintarea ca se vor odihni impreuna in Imparatia vesnica. Dar este esential ca cei doi sa aiba acelasi puls, acelasi ritm – ritmul lui Hristos -, altfel nu vor putea merge impreuna la Hristos. Nici un motiv (cariera, pozitie sociala, bani, pofte, nevoia de relaxare, etc.) nu poate fi pus mai presus de viata duhovniceasca a cuplului, caci altfel se va distruge.” (Pr. Marcel Hanches

26/12/2019

Mesajul video al Preasfințitului Părinte Episcop Siliuan de Crăciun - 2019

12/12/2019

Muntele Athos este un loc plin de însemnătate duhovnicească unde ar trebui să meargă în pelerinaj orice creştin ortodox. De Ziua Internațională a Muntelui le oferim celor care încă nu au ajuns în Athos o incursiune virtuală în acel loc sfânt, iar celor care doresc să-l viziteze câte...