Parohia Ortodoxa Romana Sf.BRETANION si Sf.PARASCHEVA Limbiate

Parohia Ortodoxa Romana  Sf.BRETANION si Sf.PARASCHEVA Limbiate PAROHIA ORTODOXA ROMANA Sf.BRETANION si SF.CUV.PARASCHEVA Limbiate(Mombello) Via Montegrappa, 40 || Preot CONSTANTIN CIOBANU cell. 3899624389.

Astăzi, la Sfânta Liturghie, am ascultat o predică care mi-a rămas în suflet. Părintele a explicat sensul acestui verset...
15/03/2026

Astăzi, la Sfânta Liturghie, am ascultat o predică care mi-a rămas în suflet. Părintele a explicat sensul acestui verset:

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.”

Ce înseamnă, de fapt, această lepădare de sine de care, la prima vedere, ne putem teme?

Lepădarea de sine nu înseamnă anularea Sinelui. Înseamnă eliberarea de Ego. Să te dezlipești de măștile pe care ți le pune propriul ego. Un om plin de ego nu mai are forța să iubească pentru că este „plin de sine”. Nu mai are loc pentru Dumnezeu.

Astfel, Hristos ne cheamă să ne golim de acest sine care nu mai lasă loc pentru iubire, seninătate, blândețe și smerenie.

Și, mai apoi, apare o altă întrebare. Cum ne golim de sine? Iar Preotul a explicat foarte frumos. Cum scapi de golul dintr-un vas? Pui altceva în loc. Nu ai nevoie să te lupți cu propriul ego. Ai nevoie doar să-ți deschizi inima și să-l primești pe Hristos.

Ce înseamnă „să-ți iei crucea”? Aici vine o parte absolut revelatoare. Cu toții avem grijile, problemele, rănile și greutățile noastre. Ajungem adesea să ne revoltăm și să ne luptăm cu ele. Să încercăm să le controlăm singuri. Iar chemarea lui Hristos este una plină de iubire:

Ia greutățile tale și lipește-le de Crucea Mea.

Atunci când îl porți pe Hristos în suflet, nu mai duci greutățile vieții singur. Hristos ne cheamă la o „împreună pătimire” pentru a ne ușura sufletul împovărat de griji. Atunci când Îl purtăm
pe Hristos în noi, sufletul se ușurează. Chipul ni se înseninează pentru că nu doar știm, ci simțim că nu suntem singuri.

Nu e un drum comod, nu e o invitație „motivantă” pentru noi. Însă, într-o lume care se rupe în mii de bucăți, „Iisus este Calea, Adevărul și viața”. Este o Cale în care Iubirea învinge. Apoi, la final, Părintele a adăugat:

„Când omul este cuprins de harul lui Dumnezeu, el devine bucuria”.

Atunci când Crucea ta e atinsă de harul Lui, sufletul înflorește. Tristețea se preface în bucurie, iar încrâncenarea în seninătate. În tine se face primăvară, iar lumina Învierii luminează de îndată întunericul din tine. Inima capătă o nouă putere, iar trupul se împuternicește. În tine se naște o nouă viață. ✨

https://www.facebook.com/share/1GMwRqZpHk/
14/03/2026

https://www.facebook.com/share/1GMwRqZpHk/

De ce Duminica a treia din Postul Mare se mai numește și „a Sfintei Cruci”?

Atât în cărțile de cult ale Bisericii, cât și în calendarul ortodox, cea de-a treia Duminică din Sfântul și Marele Post al Paștilor mai este numită și „Duminica Sfintei Cruci”. De ce a rânduit Biserica pomenirea Crucii la mijlocul acestui Post?

Rostul și înțelesul duhovnicesc al prăznuirii stă în faptul că fiecare dintre noi trebuie să ne asumăm Crucea, nu doar în această perioadă, ci pe parcursul întregii vieți, răstignind orice păcat din inima noastră, pentru a ne face vrednici să Îl primim, cu bucurie, pe Hristos Cel Înviat din morți.

Sfinții Părinți ai Bisericii ne spun că, așa cm în mijlocul Raiului era sădit Pomul Vieții, tot astfel, în mijlocul Postului Mare avem și noi sărbătoarea Sfintei Cruci celei de viață făcătoare. Într-un cuvânt de învățătură rostit în acest context, Părintele Patriarh Daniel explica astfel:
„Adam şi Eva au pierdut Raiul şi Pomul Vieţii pentru că nu au postit şi pentru că nu au ascultat de Dumnezeu. Noul Adam, Iisus Hristos, făcându-Se ascultător până la moarte şi încă moarte pe Cruce, ne-a dăruit Pomul Vieţii, El Însuşi fiind Pomul vieţii, care Se dăruieşte nouă în Sfânta Euharistie […]. Împărații biruitori, când intrau într-o cetate, trimiteau mai înainte stindardele lor, ca să binevestească tuturor că vor veni în cetate biruitori. În mod asemănător, în mijlocul Postului se ridică stindardul credinței noastre, Sfânta Cruce, simbolul Răstignirii și Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a ne încuraja sau întări în lupta cu ispitele plăcerilor și ale durerii”.

În „Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic”, ieromonahul Macarie Simonopetritul consemnează că, într-un manuscris de la Ierusalim din secolul al XIII-lea, prăznuirea Crucii din a treia duminică a Postului Mare se intitula „Praznicul celei de a treia închinări a Crucii”. Astfel, el completează sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci din 14 septembrie, dar şi pe cea a procesiunii Crucii din 1 august, care ne amintește de victoria împăratului Heraclie asupra perşilor şi întoarcerea Crucii la Ierusalim, în anul 630.

Unii istorici bisericești susțin că această cinstire a Sfintei Cruci la jumătatea Postului Paștilor ar avea la origine mutarea, de la Ierusalim la Apamea (Siria), a unui fragment din Crucea Răstignirii. Acesta a fost trimis de către Arhiepiscopul Ierusalimului de atunci, confratelui său Alpheios, Episcopul Apameei, pentru a-l ajuta în construirea unei biserici.

Tot ieromonahul Macarie Simonopetritul consideră că ridicarea Crucii în mijlocul Postului Mare îI împarte pe acesta în două jumătăți egale, făcându-l asemănător unui stadion. Odată trecută borna Săptămânii a IV-a, restul parcursului e de acum mai uşor, așa cm auzim și în cântarea din lunea Săptămânii a V-a:
„Trecând, credincioșilor, cu Dumnezeu, de borna (nyssa) timpului înfrânării, să alergăm tinerește și partea rămasă a postului și să purtăm cununa!” (Slujba Utreniei, Oda VIII, canonul al II-lea, troparul al II-lea).

Conform rânduielii liturgice, în cadrul Utreniei de Duminică, după Doxologia Mare, Sfânta Cruce este purtată într-o procesiune și adusă în mijlocul Bisericii pe un tetrapod, spre închinare, în timp ce strana cântă de trei ori Troparul Sfintei Cruci, apoi imnul „Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudam și o slăvim”.

https://www.facebook.com/share/p/1AxAcWdVBF/
01/03/2026

https://www.facebook.com/share/p/1AxAcWdVBF/

Vine un predicator baptist din Piatra Neamț cu două autocare de baptişti. Era Vineri, când nu aveam vreme să vorbesc cu oamenii, căci Vinerea îi spovedesc pe călugări.

Vine la mine o femeie bătrână: Părinte, soţul meu a înnebunit! Acum la bătrâneţe a trecut la baptişti şi-i tâmplar pe acolo.

Eu zic: Adu-l încoace! Nu vrea să vină! Zice că vine numai cu predicatorul, care I-a făcut baptist pe el. Părinte, să știi că acest predicator baptist a atras Ia el vreo 50 de familii, acești sectari vin cu fonduri ca să cumpere oamenii.

I-am zis femeii: Să vină cu predicatorul de vrea, eu sunt bucuros! Mă duceam la spovedanie, vine femeia către mine: Părinte, vine soţul meu, uite acela e predicatorul, aceștia sunt toţi baptiști.

Le-am spus călugărilor, că-i spovedesc mâine, eram cu Crucea, cu Felonul şi cu Epitrahilul şi mă duc la chilia mea, să văd de vin acolo și baptiștii.

Numai ce-i văd, că au intrat pe sală toţi. Vine şi omul cu femeia, cu şeful baptiştilor, avea un doctorat la Londra, iar celălalt în Austria, doctoratele lui, două în răutăți eretice!

Îi poftesc pe scaun şi îi întreb cine sunt: Suntem baptişti, eu am făcut studii în Anglia și în Austria.

Am întrebat: De ce aţi venit dumneavoastră la noi?
– Am venit să-ţi arăt adevărul! zice baptistul…

Dar eu am zis un cuvânt mai puţin politicos: Mi se pare că ai venit să înveţi pe popa carte, măi băiete!

– Am să te învăţ, a zis el.

Îi zic eu: Cum să mă înveţi tu pe mine adevărul, când tu propovăduieşti minciuna și nebunia?! Adevărul este o singură linie, nu pot fi două adevăruri.

Hristos a spus: “Eu sunt adevărul!”. Cum poate să fie adevărul şi la dumneata şi la mine?

La tine nu poate să fie adevărul, căci Biserica este de 2000 de ani, iar voi, sectarii și toate sectele, aţi ieşit ca ciupercile după ploaie. Toţi aveau biblii de ale lor în mână.

Ia să vă întreb eu pe voi: Câţi ani au fost de la începutul lumii până la potop?

Se uită predicatorul la mine şi zice: Au fost 1500!
Zic eu: Prost ai răspuns, au fost exact 2243 de ani.

Iar el a zis: Unde scrie? Căci în Biblie nu scrie!
Îi arăt, iată aici Hronograful lui Gheorghe Chedrinos, care este tradus de pe limba caldeilor de pe timpul lui Avraam!

Câţi ani au fost predicatorule de la Adam până la Avraam? Nu știa să răspundă, îi spun eu: Au fost exact 3487 de ani.

Ia să te mai întreb eu: de la Adam şi până la ieşirea poporului evreu din Egipt, câţi ani au fost, predicatorule? Îi zic eu din nou: Au fost 4068 ani.

În anul 4108 se dau cele 10 Porunci pe Muntele Sinai. Ia să-mi spui unde era atunci Scriptura în care crezi?! Unde era, mă?! Cu ce s-a mântuit lumea 4108 ani?! Că nu era Biblia voastră atunci, voi nici atât.

Zice baptistul: A fost ceva…

Ce este acel ceva, de la zidirea lumii şi până la Moise?! Se uitau unii la alţii nedumeriți.

Măi hoţule, nu te da după deget, ci spune cm îl cheamă pe acet ceva?! Tot continua și zicea baptistul că a fost ceva…

Vedeți?! Aşa vă îmbată de cap, aşa vă înnebunește! Oamenii tac…

Îl întreb: Mă tu eşti predicator, mă mincinosule?!Spune mă, baptistule: A fost Biblia de la zidirea lumii până la Moise?!

N-a fost, dar a fost ceva…

Deci, ai venit acasă la mine ca să-mi spui că a fost ceva, dar nu-mi spui cm îl cheamă pe acel ceva. Ce a fost mă, spune?!

Apoi – a zis baptistul – a fost o tradiție…

Da mă, dar vezi că se numeşte Sfânta Tradiţie, că s-a trimis prin viu grai. Ai văzut cu ce s-a ţinut credinţa timp de 4108 ani, prin viu grai din tată-n fiu.

Vezi că Biblia vine după 4108 ani, dar Biblia n-a scris tot. Ai văzut că rădăcina Bibliei este Sfânta Tradiţie, ai văzut, că voi baptiştii şi toate sectele acestea, mergeţi cu un picior şi zburaţi cu o aripă şi nu se poate aşa?

Sfânta Tradiţie este prin viu grai şi apoi, oare Scriptura s-a scris toată?! Numai un rezumat din cele ce au fost transmise din Tradiţie acestea s-au scris.

Pentru ce? Pentru că Moise a scris mai pe scurt istoria lumii, în Muntele Sinai. Îl auzi apoi pe Sfântul Ioan Evanghelistul spunând:

“Sunt încă multe altele pe care le-a făcut Iisus, care de s-ar fi scris una câte una, nici în lumea aceasta n-ar fi încăput cărţile ce s-ar fi scris”.

De la moartea lui Hristos, Înviere şi Înălțare şi până la anul 42 când s-a scris prima Evanghelie de ce s-au folosit creştinii, căci Iisus Hristos n-a scris nimic?

Din Sfânta Tradiţie, din gura Apostolilor s-au scris în Evanghelie numai cele de cuviinţă, ca să le ţină minte oamenii şi să le fie de folos.

Spune-mi, predicatorule, ştii tu când s-au scris Evangheliile?!

Evanghelia de la Matei s-a scris în anul 42 după Hristos. A lui Marcu la anul 44. Cea a lui Luca la anul 48 și cea a lui loan la anul 65 după Hristos, iar ultima carte a Scripturii (Apocalipsa) a scris-o în insula Patmos, loan Evanghelistul, la anul 96 după Hristos.

Deci între anii 42-96, s-a scris tot Noul Testament!

De la anul 33, 3 luni şi 20 de zile, anul morţii lui Iisus Hristos până la anul 42 sunt 9 ani, vreme în care n-a fost Noul Testament, ci doar Sfânta Tradiție.

Despre Hristos, în Vechiul Testament 4108 ani s-a folosit lumea de Sfânta Tradiție, iar în Noul Testament, vreme de 9 ani, vezi mă, că Sfânta Tradiţie este întâi şi apoi Sfânta Scriptura?!

Sau ia zi-mi, unde era Sâmbăta voastră, mă predicatorule, atâtea mii de ani? Zice el: Avraam a păzit poruncile!

Care porunci?! I-am zis eu. Scrie undeva ca Avraam a ţinut Sâmbăta?! Ce aiureli vorbești…

Arată-mi scris în Biblie, cutare, la Geneză că a ţinut Sâmbăta. Sâmbăta s-a pus zi de odihnă, știi când? Atunci când au ieşit evreii din Egipt în anul 4068 şi au ajuns în pustia Sinai, prima dată când le-a spus Dumnezeu aşa:

“Coaceţi ce aveţi de copt azi, frigeţi ce aveţi de fript azi, căci mâine este zi de odihnă.” De-abia atunci la Ieşire se spune că a pus Dumnezeu Sâmbăta şi Sâmbăta n-a pus-o pentru toate popoarele, ci numai și numai pentru evrei.

După cm este scris: “Amintire că aţi fost robi în Egipt şi v-am scos cu mână tare şi va fi legătură veşnică între Mine şi tine Israile” NU pentru toate popoarele.

Când a venit Ezdra să zidească Ierusalimul, au venit şi celelalte popoare, să le ajute la zidirea Ierusalimului şi le-a spus clar și răspicat Ezdra şi Neemia:

“Voi n-aveţi făgăduinţă şi n-aveţi Sâmbătă dată de Dumnezeu, noi avem Sâmbătă dată de Dumnezeu nu voi şi de aceea nu veţi zidi împreună cu noi!”

Popoarele n-au avut Sâmbătă și nu vor avea niciodată!

Dar oare au spus proorocii, că au să vină popoarele la credinţă şi au să aibă zi de sărbătoare? Da, au spus foarte clar!

Unde scrie, a întrebat predicatorul?!

Îi zic, ia caută la Ieremia 31,31: “Şi alt Testament voi încheia cu casa lui Israel, nu ca cel ce l-am încheiat pe Muntele Sinai şi altă zi de sărbătoare voi rândui poporului Meu”.

Ai văzut că n-avem nevoie de sâmbătă?! Zice Apostolul Pavel, către Coloseni: “Nimeni să nu vă învinuiască pe voi pentru ziuă nouă, sau sărbătoare sau sâmbătă, cele vechi au trecut, toate s-au făcut noi!”.

Că mutându-se preoţia s-a făcut legii mutare şi înnoire. Deci, ziua evreilor a fost Sâmbăta, iar a creştinilor este Duminica.

Ai văzut că Legea Veche şi Scriptura are ca rădăcină Sfânta Tradiţie. Auzi ce spune Apostolul Pavel către Tesaloniceni: “Mă bucur de voi, că aţi ţinut predicile (Tradiţiile).”

I-am zis predicatorului: Măi băiete, aici este o stână de oi, dar intrând în stână aţi dat peste un câine rău, voi sunteţi lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, la turma asta să ştiţi că eu am fost cioban, acum eu sunt câinele Mănăstirii acesteia, dar de veţi sta de vorbă cu stareţul, atunci veţi vedea voi!

Aţi crezut că la stâna asta nu-I nici un câine rău, uite că s-a găsit un câine să vă vină de hac!

La urmă a zis predicatorul: Așa ne socotiți pe noi? Dar scrie, că-l vei iubi pe aproapele tău!

Dar voi sunteţi aproapele meu?! Pe eretici, sectari, Scriptura nu-i numeşte oameni, ci câini, porci, vulpi, lupi îmbrăcaţi în piei de oi, lei însetaţi, pui de vipere, aşa sunteţi voi, cm să-i iubesc eu pe aceştia?

Dacă-i aşa – zice predicatorul – eu am să plec!

Nici nu trebui să veniți, nu putem iubi lupii, noi îi iubim pe oameni. Tu, fiind lup, am nevoie să te alung până nu te-oi mai vedea pe la stână.

După ce am discutat, numai văd, că s-au dus la Biserică mai mult de jumătate din baptişti, era zi de post, Vinerea. Au luat anaforă, şi-au făcut cruce oamenii și au spus:

Câte zile avem noi nu mai mergem după predicatorul acesta, care ne-a rătăcit! Iar bărbatul acelei femei, când a văzut că baptistul nu poate răspunde la întrebări, zicea:

Ce-ai spus, predicatorule?! Că Biblia este de la începutul lumii, vezi că 4108 ani nu a fost Biblie?!

A mers bătrânul acasă şi n-a mai mers la adunarea lor şi i-a zis predicatorului, că de mai vine la casa lui îl loveşte în cap.

Sfântul Părinte Cleopa Ilie

28/02/2026

"Pacea în lume va fi, curând, un lucru rar.
Oh, dragul Bunelului, eu mă voi duce din această lume deşartă în curând, dar voi, voi veţi prinde mari grozavii şi mari răutăţi. Când vor fi anume toate acestea?, îl veţi întreba pe Bunelul. Ei, Domnul Dumnezeu poate grăbi sau mai poate amâna sfârşitul, după a Lui socotinţă; răutatea şi desfrânarea, eresul şi delăsarea s-au înmulţit atât de mult în lume, că nu ştiu cât va mai îngădui Domnul lumea aceasta…
Copile drag, Piotr, să ştii că grozăvia cea mare va fi un război între toate marile puteri ale lumii, şi va fi atâta foc şi prăpăd peste toată omenirea, că mulţi vor vrea să se fi aflat în pământ, în morminte. Mulţi vor pieri…
Piotr, inima mea dulce, rostul duhovnicilor nu este să-i înfricoşeze şi să-i înspăimânte pe fiii lor duhovniceşti. Dar a ascunde adevărul, şi anume că mult nu mai e, ar fi o trădare a Adevărului Hristos.
Pregătiţi-vă, dragii Bunelului, pregătiţi-vă…
Cum să vă pregătiţi?
Rugaţi-vă cu sârguinţă; Piotr, hrana şi băutura noastră este pravila de fiecare zi şi sfânta spovedanie. Feriţi-vă ochii şi cugetele de desfrânare, căci pentru desfrânare va îngădui Domnul acest prăpăd prin foc.
Piotr, Piotr, cele ce ţi se par grele, cu ajutorul lui Dumnezeu sunt uşoare şi dulci. Tu ştii lucrul acesta. Chiar în mijlocul lumii, harul lui Dumnezeu este cheiţa care deschide inimile noastre şi lasă să intre Viaţa veşnică. În mijlocul cetăţii, Dumnezeu ascunde mulţi plăcuţi ai Lui. Aşa a fost întotdeauna.
Numai să strigaţi, dragii Bunelului, să strigaţi la Dumnezeu şi la Preacurata Maica Sa când veţi avea vreo greutate pe suflet sau veţi da de vreo ispită!
Acum, da, se deschid multe mănăstiri. Se scriu multe cărţi. Se ţin multe conferinţe de pace între religii. Se înfrumuseţează bisericile cu felurite podoabe, cu aur şi argint… Dar Dumnezeu nu caută la acestea… Dumnezeu caută la lucrarea tainică a inimii; la lucrarea cea dinlăuntru, nu la cea dinafară. Când se exagerează cu lucrarea de dinafară, cm se întâmplă acum, e semn că s-a părăsit lucrarea lăuntrică..."
Starețul Selafiil din Siberia ( ucenicul Sfântului Luca al Crimeii)

https://www.facebook.com/share/p/1HQetTMCQy/
24/02/2026

https://www.facebook.com/share/p/1HQetTMCQy/

– Părinte, ce loc are rațiunea în viața spirituală?

– Ce rațiune? Cea lumească?

- Această rațiune nu are niciun loc în viața duhovnicească. Intră îngeri, sfinți pe fereastră, îi vezi, vorbești cu ei, pleacă… Dacă încerci să le examinezi pe toate acestea cu rațiunea, nu se poate. În vremea noastră, când cunoștințele au crescut, din păcate încrederea doar în rațiune a zdruncinat credința din temelii și a umplut sufletele de întrebări și îndoieli. Din această cauză ne lipsesc minunile, pentru că minunile se trăiesc și nu se explică cu rațiunea.

- Dimpotrivă, credința în Dumnezeu atrage puterea divină și răstoarnă toate concluziile omenești. Face minuni, învie morții și lasă știința cu gura căscată. Toate lucrurile vieții spirituale par pe dinafară răsturnate. Dacă nu răstorni propria judecată lumească, este imposibil să cunoști tainele lui Dumnezeu, care ni se arată stranii și inversate. Cine crede că poate cunoaște tainele lui Dumnezeu prin teoria științifică exterioară seamănă cu un prost care vrea să vadă Raiul prin telescop. Rațiunea face mult rău atunci când cineva încearcă să examineze cu ea cele divine, tainele și minunile.

- Catolicii, cu rațiunea lor, au ajuns să cerceteze Sfânta Împărtășanie în laboratorul chimic ca să vadă dacă este cu adevărat Trup și Sânge al lui Hristos. Sfinții, însă, cu credința lor, vedeau adesea Trup și Sânge în Sfânta Potir. În curând vor ajunge să treacă și sfinții prin raze pentru a le verifica sfințenia! Au alungat Duhul Sfânt, au pus rațiunea lor și acum se ocupă cu magia albă. Unui catolic care avea bunăvoință – săracul plângea – i-am spus: „Una dintre cele mai mari diferențe dintre noi este aceasta: voi puneți creierul, noi punem credința. Voi ați dezvoltat raționalismul și factorul uman; prin rațiunea voastră limitați puterea divină, pentru că harul lui Dumnezeu îl aruncați deoparte. Voi la sfințire puneți conservativ, ca să nu se strice; noi la stricături punem sfințire și acestea devin bune. Credem în Harul care sfințește, iar sfințirea rămâne și două sute, și cinci sute de ani, niciodată nu se strică.”

Sfântul Paisie Aghioritul

20/02/2026

🥰🥰🥰
"Să nu mai mănânci carne deloc!
Tumorile canceroase se hrănesc cu proteinele din carne, iar la rugăciune se schimbă treaba, ești mult mai ușor.
- Să renunți la băuturile carbogazoase, cu zaharuri, îndulcitori, căci la fel se întâmplă, celulele bolnave folosesc pentru multiplicare zaharurile.
- Ține de acum post negru: lunea, miercurea și vinerea. Postul negru, pentru cine poate, curăță organismul de boli grave și de patimi. Dacă ai postit 12 ore fără apă și mâncare gătită pe foc, așa-i lăsat de la Dumnezeu, ca în organismul uman să apară în sânge dintr-odată, o enzimă, un hormon care distruge celula canceroasă, bolnavă.
În perioada postului negru, spune rugăciunea arhierească Tatăl nostru de mai multe ori, rugăciunea inimii, Doamne Iisuse cât cuprinde, ceva la Maica Domnului, Psalmul 50 și Crezul tot așa, mai mult.
- Iartă pe toți acei care te-au prigonit și judecat, roagă-te pentru ei! Apă să bei seara, pe săturate, mai multă, 2-3 litri.
- Când termini seara postul, mănâncă puțină pâine uscată, niște semințe, un fruct, ori o legumă nepreparată termic, la foc ori în conservă, că se strică starea lor duhovnicească.
- Mai fă o spovedanie generală, cu toate păcatele pe care le poate face omul. Du-te cât mai des la Taina Sfântului Maslu, păcate cât mai puține și Sfânta Împărtășanie regulat.
- Să te dai cu untdelemn din candelele care ard prin candelele din mănăstiri și biserici și cimitire, în cinstea martirilor din temnițele comuniste, că sunt sfinți mari în cer, în fața lui Dumnezeu.
- Iar pentru problemele interioare pune câteva picături pe o bucățică de pâine și înghite!" 🙏🥰
Sf. Cuv. Cleopa Ilie

19/02/2026

CUM SE FAC METANIILE (ÎNCHINĂCIUNILE)? GREȘEALA MAJORĂ PE CARE MULȚI CREDINCIOȘI O FAC ATUNCI CÂND SE ÎNCHINĂ: CUM SĂ EXECUȚI CORECT METANIA FĂRĂ SĂ CAZI ÎN PĂCATUL MÂNDRIEI

Rugăciunea lipsită de osteneală trupească rămâne o simplă speculație intelectuală, lipsită de rodul duhovnicesc necesar mântuirii. Metania reprezintă actul prin care credinciosul își asociază întreaga ființă în efortul de a atrage mila divină. Această asceză nu este un simplu exercițiu, ci o mărturisire a căderii și a învierii, o rânduială care sfărâmă comoditatea patimilor și reașează omul în starea de trezvie necesară dialogului real cu Dumnezeu.

Semnificația dogmatică a mișcării trupului în rugăciune
Metania este singura formă de rugăciune care implică jertfa fizică, simbolizând căderea neamului omenesc în păcat și ridicarea prin Învierea lui Hristos, fiind un instrument de asceză necesar pentru înfrângerea lenei și paza minții.

Fiecare aplecare a trupului până la pământ actualizează memoria ontologică a prăbușirii lui Adam. Ridicarea imediată nu este doar un gest mecanic, ci proclamă victoria Mântuitorului asupra morții. Sfinții Părinți subliniază că nicio cerere nu este deplin primită dacă nu este pecetluită de osteneala trupească. Prin acest efort, credinciosul își recunoaște condiția de creatură care are nevoie de har pentru a se ridica din propria ticină a păcatului.

Rânduiala corectă pentru metanii mari și închinăciuni
Tradiția Bisericii distinge între metania mare, care presupune atingerea pământului cu genunchii și fruntea, și închinăciune, numită și metanie mică. Metania mare începe cu semnul Crucii și rostirea Rugăciunii lui Iisus, urmată de aplecarea completă. Este esențial ca palmele să atingă solul separat, evitând suprapunerea lor sau așezarea frunții pe mâini. Gestul se încheie prin ridicare și o nouă însemnare cu semnul sfintei cruci, într-o stare de profundă evlavie.

Închinăciunea sau metania mică se execută prin aplecarea bustului până când mâna dreaptă atinge pământul, fără a îndoi genunchii. Acest gest este precedat și urmat de semnul Crucii, însoțit de aceeași invocare a numelui Domnului. În anumite contexte duhovnicești, sub îndrumarea unui duhovnic, metaniile mari pot fi înlocuite cu două sau trei închinăciuni, conform tradiției isihaste promovate de ucenicii Sfântului Paisie Velicikovski în mănăstirile noastre.

Restricțiile liturgice și timpul bucuriei în Biserică
Practica metaniilor mari este reglementată riguros de calendarul liturgic pentru a reflecta ierarhia stărilor sufletești. Acestea sunt interzise duminica, de la vecernia de vineri seara până duminică seara, deoarece ziua Domnului este dedicată exclusiv bucuriei Învierii. De asemenea, metaniile mari sunt suspendate în ziua în care credinciosul a primit Sfânta Împărtăşanie, dar și în perioadele festive precum intervalul dintre Nașterea Domnului și Bobotează sau de la Înviere până la Înălțare.

În spațiul privat al chiliei sau al casei, rânduiala este mai flexibilă, însă rămâne sub semnul discernământului. Sfântul Ioan Postitorul recomandă un număr de doisprezece metanii mari ca formă de autocanonisire după săvârșirea unor păcate ușoare, înainte de spovedanie. Totuși, în timpul săptămânii, închinăciunile mici pot fi făcute fără nicio restricție, ele fiind un suport permanent pentru rugăciunea neîncetată și pentru menținerea atenției în timpul slujbelor divine.
Echilibrul între asceză și smerenie în spațiul eclesial
Săvârșirea metaniilor necesită o sobrietate care să excludă orice urmă de mândrie sau spectacol public. Metaniile mari nu trebuie făcute în număr ostentativ în biserică, pentru a nu atrage atenția asupra propriei asceze. De asemenea, ritmul execuției trebuie să fie așezat, evitând transformarea gestului într-un exercițiu fizic rapid. Păstrarea ordinii și a liniștii interioare este mai valoroasă decât numărul brut al închinăciunilor făcute fără prezență conștientă în fața lui Dumnezeu.

Sfântul Isaac Sirul recomandă limitarea la treizeci și trei de repetări într-o singură serie, pentru a păstra calitatea atenției și a evita epuizarea care duce la irascibilitate. Această sinteză despre Rânduiala metaniilor și închinăciunilor, extrasă din îndrumările tradiționale de cult, subliniază că trupul nu este un dușman, ci un aliat în dobândirea harului prin iconomie și ascultare.

Unitatea dintre gestul fizic și rugăciunea inimii reflectă întreaga antropologie ortodoxă, unde omul întreg se închină Creatorului său. Vă invităm să ne împărtășiți în secțiunea de comentarii cm v-a ajutat practicarea metaniilor în disciplinarea minții și ce provocări întâmpinați în respectarea acestei rânduieli patristice în viața de zi cu zi.

Bioenergia sau bioterapia sunt incluse în categoria manifestărilor paranormale și se practică, de asemenea, prin interme...
04/02/2026

Bioenergia sau bioterapia sunt incluse în categoria manifestărilor paranormale și se practică, de asemenea, prin intermediul radiesteziei. Astăzi vă scriu despre pericolele radiesteziei, deoarece mulți oameni, chiar și credincioși care merg frecvent la Sfânta Liturghie, sunt amăgiți de aceste înșelări demonice.

Am văzut, nu demult, o doamnă care absolvise cursurile de radiestezie şi s-a oferit să consulte câteva prietene pentru a-şi testa cunoştinţele dobândite. Avea în mână o sârmă de cupru îndoită în forma literei V, pe care o ţinea cu vârful către pacient.

Acest instrument se numeşte “ansă” sau “baghetă divinatorie”. A început să plimbe ansa pe lângă corpul pacientului, după nişte meridiane verticale și orizontale. Acolo unde vârful ansei se înclina, spunea că a detectat un semnal de boală pe care îl numea ABEP, adică Anomalie Bio-Energetică Patogenă.

Ştiind că organele corpului nostru emit biocurenţi electrici, care circulă pe trasee neuronale, mi s-a părut logic ca acul să indice o variaţie de curent, acolo unde există o perturbaţie clinică. Surpriza a fost când a ajuns în dreptul ficatului.

Pentru că nu era sigură dacă semnalul provenea de la ficat sau de la fiere, a început să vorbească anasa, întrebând-o:

– Este ficatul? Acul s-a îndreptat spre stânga.

– Este fierea? Acul s-a înclinat spre dreapta, aşa că ea a spus hotărâtă: „Este de la fiere!”.

Imediat i-am spus:

– Ceea ce faceţi dumneavoastră aici este spiritism.

Foarte supărată și revoltată, mi-a răspuns:

– Nu-i adevărat! Eu mă rog întodeauna înainte ca Domnul Dumnezeu să-mi dea lumina necesară albă-argintie de la tronul său. Eu lucrez în beneficiul oamenilor!

Bioenergiticienii susţin că au acces la banca de date a lui Dumnezeu din Univers, prin intermediul radiesteziei. Adolf Hi**er avea în permanenţă un serviciu radiestezic în armată, iar Joseph Stalin se folosea de Meister, specialist în radiestezie. Oare aveau şi ei acces la banca divină de date?

Ce este Radiestezia?

Teoria radiativă susţine că orice informaţie existentă în univers emite un semnal specific, care poate fi recepţionat cu ajutorul extrasensibilităţii.

Radiestezia “a prins” în mediul tehnic al inginerilor, iar yoga în cel medical, datorită faptului că radiesteziştii îl consideră pe Dumnezeu un câmp de energie, iar yoga îl aşează pe om cu puterile sale „neştiute” drept Dumnezeu.

Desigur limbajul, comportamentul şi „rugăciunea” sunt potrivite rătăcirii: la radiestezie avem limbaj tehnic, câmp energetic, spațiu, intensitate, amplificare, orientare, captare, iradiere, etc. La yoga avem concentrare, denumirea organelor interne, meditaţie profundă…

Doamna bioenergiticiană după ce a localizat organul bolnav, a început să aplice tratamentul bioenergetic, ce consta în mişcări de rotaţie ale palmelor deasupra organului respectiv în sens invers acelor de ceasornic.

În acest timp, “vizualiza mental” cm locul se umple de “lumină” și se reface. Aici este cheia problemei! Exact aceeași mișcare este folosită și de ghicitoare atunci când învârte ceașca cu zaț de cafea.

Vladimir Gheorghiu, în cartea sa intitulată „Hipnoza” recunoaşte că aceste pase magnetice au fost introduse în terapia bioenergetică de către medicul vienez Frantz Mesmer care a trăit între anii 1737-1815.

Mesmer preluase practicile vrăjitorilor, care erau utilizate în templele Greciei antice ale egiptenilor şi perşilor. Iată cm un procedeu păgân, folosit de vrăjitori, este introdus printre creştini, purtând masca credinţei şi a beneficităţii…

Tot Mesmer a introdus şi hipnoza în tratamentul bolilor nervoase, preluând-o de la budişti. Stările de tip hipnotic sunt folosite de asemenea în meditaţia yoghină.

Am auzit despre o bioterapeută care a murit de cancer, atunci, fireşte, i-am întrebat pe „iniţiaţi”, de ce nu a putut fi vindecată prin bioenergie, iar răspunsurile lor au fost diverse: ba că și-a terminat misiunea, ba că nu a gândit destul de pozitiv, și multe altele.

Am întrebat instructorii de la cursurile de radiestezie despre un caz ce se agravase în urma şedinţei de bioenergie, şi explicaţia a fost extrem de şubredă:

„Noi nu ştim ce face pacientul după ce pleacă de la noi, cu ce se ocupă, astfel că se încarcă cu energie malefică. Aşa că noi nu garantăm nici pentru două ore după ce îl tratăm!”.

Atunci îmi pun întrebarea: Sunt autentice aceste vindecări?

Am mai cunoscut cazul unui pacient care urma să facă dializă, dar a preferat bioenergia. După şedinţă s-a simţit atât de bine că a renunţat la dializă. Peste câteva zile a murit…

O domnişoară creştin-ortodoxă s-a căsătorit cu băiatul unui bioenergitician. Când a vrut să se mute la el acasă, i-au interzis să-şi aducă icoanele. Apoi, când le-a spus soţului şi socrilor că vrea să ţină post, aceştia i-au răspuns: „în casa noastră nu se ţine post!”.

Desigur că fiind foarte credincioasă, şi urmându-şi credinţa, au început între ei discuţii, certuri, care au dus în cele din urmă la despărţire, la numai câteva săptămâni de la cununia religioasă. Bărbatul a dat divorţ de soţie.

Dânsa a venit la mine plângând şi mi-a povestit toate acestea, iar eu i-am spus: „Nu fiţi supărată, el a dat divorţul, este păcatul lui, nu dumneata l-ai împins la adulter”. Atunci fata mi-a spus printre suspine:

Părinte, iată ce mi-a zis socrul meu: “Diavolul meu este mai puternic decât Dumnezeul vostru!” Ca preot, sunt convins că s-a cutremurat cerul şi pământul când a rostit el această hulă şi blasfemie!

Prima fază de lucru în tehnica bioterapeuţilor se numeşte „starea ready”, similară cu starea „alfa” din yoga. În această etapă i se cere pacientului să renunţe la orice preocupare raţională, să elimine total raţiunea, pentru a intra în contact cu inconștientul.

„Nu te mai gândi, lasă-te dus, golit de gânduri”, adică spălarea creierului şi aruncarea în haosul duhurilor întunericului. Când se stabileşte diagnosticul de către bioenergetician, se consideră că păcatele comise în vieţile anterioare sunt cauza bolilor pe care le ispăşeşti în viaţa actuală.

Se ajunge astfel la „reîncarnare”, concept de origine păgână (a se citi cateheza: „Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Yoga şi Reîncarnare” – preot loan). Investigarea așa-ziselor vieți anterioare se face prin regresie hipnotică.

lată un caz de hipnoză care ne va clarifica acest lucru:

Renumita violonistă Vanessa Mae, care la 5 ani cânta la vioară, la 8 ani susţinea primul concert, la 9 ani compunea, iar la 12 ani era cea mai tânără violonistă din orchestra simfonică din Londra, când a împlinit 16 ani, părinţii s-au hotărât să o supună hipnozei, ca să afle de ce era un copil minune.

Când s-a trezit din hipnoză s-a simţit foarte rău, şi de atunci a început să sufere de bolile marelui violonist italian Paganini: ficat, splină, stomac etc. A avut de ce să le mulţumească atât părinţilor, cât şi psihoterapeutului!

Un alt caz este cel al unui englez în vârstă de 26 de ani, care nu şi-a mai putut reveni din regresia hipnotică, rămânând la stadiul comportamental al unui copil de 8 ani. A suferit deci, în acelaşi timp, nu numai o regresie hipnotică, ci şi una psihică.

Au fost cazuri când oamenii, în dorinţa de a se aventura în magia paranormalului, au încercat să se dedubleze şi să călătorească în spaţiul astral. Dintre aceştia unii au murit, iar alţii au înnebunit.

În acest sens, un exemplu concret de astfel de înşelare demonică este cel al tinerei Liliana B. din Craiova, care practica cursurile de radiestezie şi pe cele de spiritism. După un timp a ajuns într-o stare foarte gravă, încât mărturisea unei prietene că aude voci în urechi, chemări, care o tulbură groaznic.

Greşeala ei a fost că nu şi-a căutat vindecarea prin Sfânta Biserică Ortodoxă cu: rugăciuni, post, spovedanie, sfântul maslu, împărtășanie, ci a continuat în rătăcirea ei. În cele din urmă a fost internată la spitalul din Poiana Mare în stare de nebunie, unde a şi murit.

Asadar, unii “maeștri”, profitând de dorința oamenilor de a se însănătosi cu orice preț, adesea îi aduc la o stare și mai gravă, conducându-i la demonizare și la pierderea sufletelor. Dar există, ați putea reproșa dumneavoastră, și “maeștri” albi, care și la biserică merg, și pe oameni îi tratează, chipurile, cu puterea lui Dumnezeu.

Se vede însă cu mare ușurintă că puterea nu e de la Dumnezeu. Adesea, fără să bănuiască, ei se află în stăpânirea forțelor demonice care, dându-le aparența succesului, dezlănțuie în ei o tot mai mare înfumurare și orgolii, nimicindu-le sufletele, făcându-i unelte docile în mâinile lor.

Pe unii credincioși îi interesează: dacă “maeștrii” sunt în legătură cu forțele demonice, de ce atunci ei înșiși frecventează uneori biserica, îndemnându-i pe oamenii nebotezați să se boteze, iar alteori chiar și să se împărtășească cu Sfintele Taine în Biserica Ortodoxă?

Da, e adevărat! “Maeștrii” merg uneori ei înșiși la biserică, și pe alții îi îndeamnă s-o facă pentru a se alimenta, cm le place să se exprime, cu “lumină de vibrație înaltă”.

Mulți credincioși au avut ocazia să observe cm acești “maeștri” stau îndelung în fața icoanelor, cu mâinile răschirate si căscând larg ochii, străduindu-se să se alimenteze cu energia pe care o emană icoana.

După expresia lui Pavel Florenski, „icoana reprezintă fereastra către altă lume”. Mi-aș permite să adaug că o icoană înaintea căreia sunt înălțate rugăciuni, este o fereastră larg deschisă către altă lume.

Căci apropiindu-ne de o asemenea icoană, mai cu seamă făcătoare de minuni, simțim realmente prezența celui care este înfățisat pe ea. Privind chipul, ne înălțăm cu tot sufletul către prototip, și rugăciunea noastră se înalță către tronul Celui de Sus pe drumul străbătut de rugăciunile a mii de alți credinciosi.

Noi primim răspuns. Rugăciunea noastră este auzită si se împlinește. Ei stau în fața icoanei străduindu-se să absoarbă energia concentrată în preajmă datorită rugii statornice în fața ei a mii de crestini.…

O altă parte, mai puțin numeroasă, de “maeștri” senzitivi merge personal la biserică pentru a se împărtăși, îndemnând și pe alții s-o facă. Aceștia sunt senzitivii începători, cei care nu au ajuns deocamdată să pătrundă în abisurile satanice și se află în etapa autoamăgirii de a fi “aleșii lui Dumnezeu.”

De astă dată ei se împărtășesc (fură împărtășania), ca în primul caz, pentru alimentare suplimentară nemijlocită cu “energie și lumină de vibrație înaltă”. Acest act întărește convingerea că ei ar avea legătură cu Dumnezeu și că sunt pe calea cea dreaptă…

De obicei, ei niciodată nu se spovedesc. Ei își aleg acele biserici în care se fac spovedanii comune (adică în care e suficient, nemărturisind nimic, să-și plece capul sub patrafir și, cu sentimentul datoriei împlinite, să se apropie de Sfântul Potir).

Cât de departe sunt ei de Hristos, de calea Sa, a răstignirii, smereniei, răbdării, blândeții! În cazul lor primirea Sfintelor Taine încă nu înseamnă o garanție a mântuirii, ci mai degrabă osândă. Apostolul Pavel spune așa:

“De câte ori veți mânca această pâine și veți bea acest pahar, moartea Domnului vestiți până când va veni. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta și va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat față de Trupul și Sângele Domnului. Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului” (I Corinteni 11-26, 27, 29).

Din practica duhovnicească se cunoaște că mulți oameni căzuți în rătăcire, oameni cuprinși de înfumurare, orgoliu, se împărtășesc deseori, aceasta însă nu-i va mântui.

“Maeștrii” nu au nevoie de Hristos Mântuitorul, nu au nevoie ca Viața Lui să devină viața lor, ci ei au nevoie de energie. Ei cred că sunt proprii lor mântuitori și uite așa sfârșesc în iadul veșnic…

Diavolul, în dorinţa-i nemărginită de a-i amăgi pe oameni, îşi ascunde răutăţile sub masca binelui, încercând prin aceasta să-i abată de la calea Adevărului şi a Vieţii, pe căile minciunii şi ale pierzării. Ori, Mântuitorul a spus clar: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viața” - (Ioan 14, 6).

Părintele Ioan Rujanovi

Indirizzo

Via Montegrappa, 40
Limbiate
20812

Notifiche

Lasciando la tua email puoi essere il primo a sapere quando Parohia Ortodoxa Romana Sf.BRETANION si Sf.PARASCHEVA Limbiate pubblica notizie e promozioni. Il tuo indirizzo email non verrà utilizzato per nessun altro scopo e potrai annullare l'iscrizione in qualsiasi momento.

Condividi