09/09/2026
SINAXAR
Sfintii Ioachim si Ana
Sfintii Ioachim si Ana sunt parintii Maicii Domnului. Sfantul Ioachim a fost din neamul regelui David. Sfanta Ana a fost fiica preotului Matan. Acest preot a avut trei fiice: Maria - care a nascut-o pe Salomeea, Elisabeta - mama Sfantului Ioan Botezatorul si pe Ana - cea care a nascut-o pe Fecioara Maria.
Lipsa copiilor ii facea pe Ioachim si Ana sa fie priviti ca fiind blestemati, pentru ca in societatea iudaica, familiile sterpe erau socotite a nu avea binecuvantarea dumnezeiasca. D**a rugaciuni indelungi, celor doi li s-a daruit o prunca: Fecioara Maria.
Tinand seama ca Biserica a marturisit totdeauna ca Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu, caci Cel ce S-a nascut din ea nu e o persoana omeneasca deosebita de cea dumnezeiasca, ci Insusi Fiul lui Dumnezeu, putem afirma fara retinere ca Ioachim si Ana sunt bunicii lui Hristos.
Sfantul Ioachim a trecut la cele vesnice la varsta de 80 de ani, iar Sfanta Ana a murit in varsta de 70 de ani, la doi ani d**a Sfantul Ioachim.
Sfintii Parinti Ioachim si Ana sunt praznuiti in calendarul nostru cu o zi speciala, 9 septembrie, dar ei sunt pomeniti pururi in slujbele noastre pentru ca apolisul sau otpustul fiecarei slujbe se termina cu aceasta invocare "Pentru rugaciunile sfintilor dreptilor parintilor Ioachim si Ana, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru miluieste-ne pe noi"
Troparul Sfinţilor şi Drepţilor Dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana
Glasul 2
Pomenirea drepţilor Tăi, Doamne, prăznuind, printr-înşii ne rugăm Ţie, mântuieşte sufletele noastre.
Sfantul Cuvios Onufrie de la Vorona
Intre numerosii parinti ce au sfintit pamantul tarii noastre prin inalta lor viata duhovniceasca se numara si Cuviosul Onufrie, cel mai mare sihastru al tinuturilor botosanene, vietuitor al Schitului Sihastria Voronei. Despre viata acestui cuvios parinte se cunosc foarte putine amanunte, el voind sa fie cunoscut lui Dumnezeu, iar nu oamenilor. Din unele insemnari de pe manuscrisele copiate de el si de ieroschimonahul Nicolae, care a vietuit impreuna cu el, stim ca s-a nascut in jurul anului 1700, in Rusia, probabil intr-o familie nobila, caci a ajuns sa fie guvernator al unui tinut.
Dorind viata pustniceasca si aprinzandu-se cu dumnezeiasca ravna, a lasat familia, onoarea rangului si patria sa in jurul anului 1749, venind in tinuturile Moldovei. Il atrasese aici renumele unor mari pustnici, nevoitori in osteneli tacute si smerite, ascunsi de ochii lumii in adancul codrilor. A cercetat numeroase manastiri, culegand cu harnicie, asemeni unei albine, sfaturi ziditoare de suflet, deprinzand lepadarea de sine si urmarea lui Hristos, dar, mai ales, invatand de la fiecare parinte intalnit lucrarea cea placuta lui Dumnezeu. Fara indoiala, se ocupa si cu citirea Scripturii si a altor carti folositoare, pe care le va copia mai tarziu cu multa ravna si rabdare, impodobindu-le cu o scriere frumoasa.
A vietuit astfel timp de 15 ani, crescand duhovniceste in preajma unor alesi parinti duhovnicesti, precum Vasile de la Poiana Marului si Paisie Velicicovski. Acesta din urma il va afla pe Cuviosul Onufrie la Manastirea Dragomirna, in jurul anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Intre cei doi se va infiripa o stransa prietenie duhovniceasca, povatuindu-se unul pe altul pentru a deprinde desavarsita rugaciune a inimii, Cuviosul Paisie fiindu-i si duhovnic, iar d**a ce s-au despartit, legatura lor sufleteasca a continuat prin scrisori, pentru ca amandoi petreceau intru acelasi duh. Auzind de alti pustnici romani si rusi sporiti duhovniceste, care vietuiau in codrii Voronei, va intra in anul 1764 in obstea Schitului Sihastria Voronei, retragandu-se in pustie spre linistire.
Timp de 25 de ani va vietui intr-o pestera pe malul paraului Vorona, intr-o aspra nevointa, petrecand in smerenie, infranare, tacere si neincetata rugaciune. Manca doar o data in zi, d**a apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, atipind doar doua-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului d**a cm marturiseste Ieromonahul Nicolae, care vietuia si el in codrii Voronei. Fagaduindu-se intru totul Domnului Hristos, a imbracat schima cea mare, pe care o va primi din mana duhovnicului sau, staretul Paisie, in anul 1774, la Manastirea Dragomirna, revenind apoi in locul nevointelor sale, la pestera din preajma Sihastriei Voronei.
Astfel va starui cuviosul fara odihna in chemarea numelui preadulcelui Iisus, pentru a stinge toata patima trupului, invrednicindu-se de vederea luminii dumnezeiesti si primind roua Duhului Sfant. Facand inima sa locas neprihanit Mantuitorului Hristos, se va bucura intru adancul ei de mari bucurii si mangaieri duhovnicesti, odihnindu-se cu lacrimile cele aducatoare de bucurie. Si urcand in scurt timp pe treptele sfinteniei, pe multi ii folosea cu vietuirea sa aleasa, cu rugaciunea si cu sfatul sau, fiind binecuvantat de Dumnezeu cu darul deosebirii gandurilor. Si atat monahii, cat si credinciosii de rand il cautau, minunandu-se de blandetea si intelepciunea sa. Astfel pe multi i-a indreptat pe calea cea buna, risipind cursele vrajmasilor si aratandu-se facator de minuni inca din timpul vietii sale. Iar cand a savarsit calatoria cea buna si a sosit timpul sa incredinteze curatul sau suflet Stapanului Hristos, a fost vestit mai inainte de aceasta.
In noaptea Sfintelor Pasti, dorind a se impartasi pentru ultima data cu Trupul si Sangele Mantuitorului, un inger s-a aratat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora, aflat in apropiere, si i-a cerut sa ia cu sine Sfintele Taine si sa mearga la robul lui Dumnezeu Onufrie. Acelasi inger il va calauzi pana la pestera cuviosului, pe care il va afla foarte slabit. Si cerand sa mearga la Sihastrie, d**a cateva zile a adormit intru Domnul, la 29 martie 1789, fiind inmormantat de catre cativa calugari in livada, la radacina unui mar. Nu d**a mult timp, la mormantul cuviosului au inceput sa se petreaca fapte minunate, care adevereau sfintenia sa.
Multi au vazut lumanari arzand si au auzit glasuri cantand in acel loc, iar o data, ratacindu-se trei calugari prin padurile din jur si lasandu-se noaptea, au fost calauziti de o lumina puternica pana la pestera unde s-a nevoit cuviosul. In iarna anului 1846 s-a aratat din nou puterea facatoare de minuni a Cuviosului Onufrie. Pe cand domnitorul Mihail Sturza se afla la vanatoare a gasit un fruct mare si frumos la radacina marului ce strajuia mormantul cuviosului, l-a luat cu sine si l-a dat fiicei sale care era bolnava de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a vindecat de boala.
Minunandu-se, domnitorul se va intoarce la Vorona si, afland despre viata nevoitorului pentru Dumnezeu, va porunci sa se dezgroape osemintele lui si sa fie asezate spre cinstire intr-o racla in altarul bisericii Manastirii Vorona. Zece ani mai tarziu, in urma unui vis in care insusi Cuviosul Onufrie s-a aratat staretului Manastirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu, cerandu-i sa fie dus in Sihastrie, racla cu sfintele sale moaste a fost asezata intr-o firida din pronaosul bisericii "Bunavestire" din Sihastria Voronei, unde se afla si astazi. Aici vin sa se inchine multi credinciosi, Cuviosul Onufrie continuand sa savarseasca numeroase minuni pentru cei care ii cer ajutorul cu multa credinta si smerenie.
Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! Amin!
Troparul Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei
Glas 8
Cu ostenelile sihăstriei, la viața cea fără de prihană ai ajuns, fericite, și ca un luceafăr din pământul Rusiei răsărind, întru singurătatea codrilor Moldovei te-ai sălășluit. Monahilor ai fost învățător, făcându-te pildă, prin aspra ta viețuire, Cuvioase Părinte Onufrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Cuvios Chiriac de la Tazlau;
- Sfantului Mucenic Severian;
- Sfantului Cuvios Teofan Marturisitorul;
- Sfantului Hariton;
- Sfintilor Parinti care au participat in Efes la Sinodul al III-lea Ecumenic.
Maine, facem pomenirea Sfintelor Mucenite Minodora, Mitrodora si Nimfodora.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
