27/09/2026
Nimeni nu scrie o carte nouă cu povești vechi, căci altfel cei care o citesc știu deja cm se termină și se plictisesc. Mai degrabă, cartea nouă se scrie cu povestea prezentului și a viitorului, pentru ca cel care o citește să cunoască drumul pe care va trebui să-l urmeze și să nu se rătăcească niciodată pe cale.
Și nicio națiune nu își scrie istoria pe ascuns, în întuneric, căci altfel poporul se înstrăinează și se pierde pe drum. Mai degrabă, națiunea trebuie să-și scrie istoria în plină lumină, pentru ca poporul să nu se piardă niciodată și să nu rămână înstrăinat.
Cine dintre voi, dacă are o sută de prieteni în întuneric și unul în lumină, nu îl va părăsi pe cel din lumină pentru a-i urma pe cei nouăzeci și nouă care bâjbâie în întuneric, până când nu se pierde și el în întuneric? Iar odată ce s-a pierdut în întuneric, își cheamă familia și vecinii și le spune: „Plângeți împreună cu mine, căci am lepădat lumina și acum m-am rătăcit. Am urmat întunericul și acum bâjbâi prin beznă.”
Și cine dintre voi a părăsit vreodată o sută de prieteni care bâjbâiau în întuneric pentru a-l urma pe unul care trăia în lumină, pentru ca apoi să ajungă să bâjbâie în întuneric? Sau nu devine și el lumină a adevărului?
Iar odată devenit lumină, merge acasă, își cheamă familia și vecinii și le spune: „Bucurați-vă împreună cu mine, căci am lepădat întunericul și am ales lumina, iar acum am devenit un far al umanității. Totul văd, totul luminează în jurul meu și nimic nu scapă adevărului meu luminător.
