12/08/2026
Cu trei zile înainte de Adormirea Sa, Maica Domnului a primit vestea pe care sufletul ei o aștepta: avea să se întoarcă la Fiul ei iubit.
După Înălțarea Domnului Iisus Hristos la cer, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a mai rămas o vreme în această lume, purtând în inimă dorul după Fiul pe care Îl ținuse cândva în brațe, pe care Îl văzuse crescând și pe care Îl urmase cu durere până la Cruce.
Apoi a venit ziua marii vestiri.
Cu trei zile înainte de Adormirea sa, Sfântul Arhanghel Gavriil i-a adus vestea că se apropie clipa plecării din această viață și a trecerii la cele veșnice.
Maica Domnului nu a primit vestea cu teamă, ci cu bucurie. Pentru ea, plecarea din această lume însemna reîntâlnirea cu Fiul ei, Domnul nostru Iisus Hristos.
Ce taină trebuie să fi fost în inima unei Mame care știa că, după atâta dor, avea să-și vadă din nou Fiul!
Aceeași Maică ce Îl legănase pe Hristos Prunc, care Îl strânsese la piept și care stătuse lângă Crucea Lui avea acum să fie primită de El în Împărăția Cerurilor.
De aceea, Adormirea Maicii Domnului nu este numai o zi a despărțirii, ci și una a revederii. Dincolo de lacrimile Apostolilor se află bucuria întâlnirii dintre Maică și Fiu și nădejdea că moartea nu este sfârșitul pentru cel care își pune viața în mâinile lui Dumnezeu.
Poate tocmai de aceea sărbătoarea din 15 august atinge atât de profund sufletele credincioșilor: ne amintește că iubirea nu se sfârșește odată cu această viață și că, dincolo de despărțire, există speranța revederii în veșnicie.
Maica Domnului pleca dintre oameni, dar mergea spre Fiul ei. Iar dorul unei Mame se transforma, în sfârșit, în revedere.
