10/06/2026
ÎNTÂLNIREA INTERNAȚIONALĂ A GRUPULUI PREOTESELOR „SFÂNTA NONA” LA DUBLIN, IRLANDA, EDIȚIA A V-A
În perioada 5-7 iunie 2026, Episcopia Ortodoxă Română a Irlandei și Islandei a găzduit la Dublin și Kildare cea de-a cincea ediție a Întâlnirii Internaționale a Grupului de Preotese „Sfânta Nona”, eveniment care a reunit 82 de preotese din Irlanda, Italia, Spania, Portugalia, România, Germania, Elveția, Suedia, Franța, Belgia, Austria și Regatul Unit.
Desfășurată sub tema „Femeile sfinte, model de trăire autentică întru Hristos”, întâlnirea a oferit participantelor prilejul unor zile de rugăciune, reflecție, dialog și comuniune, într-un cadru care a îmbinat armonios dimensiunea duhovnicească, formativă și culturală.
PRIMIREA PARTICIPANTELOR
Participantele la cea de-a cincea ediție a Întâlnirii Internaționale a Preoteselor au fost întâmpinate vineri seara, la Centrul Eparhial din Dublin, de către tinerii și voluntarii Asociației Nepsis Irlanda.
În semn de bun venit și de ospitalitate românească, gazdele au pregătit o cină festivă în aer liber, urmată de un moment tradițional de primire cu pâine și colac. Tinerii au prezentat un dans popular românesc dedicat acestui moment de sărbătoare, iar la final au oferit fiecărei preotese câte o bucată de colac, însoțită de urări de bun venit.
Participantele au primit, de asemenea, pachete de bun venit, pregătite cu grijă pentru a le fi de folos pe parcursul congresului. Printre darurile oferite s-a aflat și o broșă realizată manual de tinerii din cadrul Asociației Nepsis Irlanda, în forma trifoiului irlandez. Acest simbol ales cu grijă amintește atât de tradiția locală și de Sfântul Patrick, luminătorul Irlandei, cât și de învățătura despre Sfânta Treime, pe care sfântul a ilustrat-o folosind trifoiul.
Seara a continuat într-o atmosferă caldă și plină de bucurie, printr-un mini-concert de cântece tradiționale românești, menit să aducă participanților o parte din frumusețea și autenticitatea culturii noastre. Acest moment de primire a constituit un început emoționant și plin de căldură pentru zilele de comuniune, rugăciune și prietenie care au urmat.
DESCHIDEREA CONGRESULUI
Programul zilei de sâmbătă a debutat cu slujba de Te Deum săvârșită de Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopul Ortodox Român al Irlandei și Islandei.
În continuare, ierarhul a adresat participantelor un amplu cuvânt de bun venit și de binecuvântare, având ca temă „Femeile sfinte, model de trăire autentică întru Hristos”.
Femeile sfinte, model de trăire autentică întru Hristos
„Tu, pe care armata cerească te-a înrolat în tabăra ei spirituală, prin virtuți religioase păstrează nestricată și întreagă învățătura primită. Roagă-te și citește în mod regulat; în felul acesta tu vorbești cu Dumnezeu și Dumnezeu cu tine. El să te formeze, El să te educe în spiritul învățăturii Sale. Pe cine a făcut El bogat nimeni nu-l va face sărac” (Sfântul Ciprian al Cartaginei, Către Donatus, XV).
Am ales aceste cuvinte ale Sfântului Ciprian, ierarh într-o perioadă tulbure din primele secole ale Bisericii pentru că ele nu doar că sunt un sfat, ci o punere în grija lui Dumnezeu.
Amândoi, Sfântul Ciprian și Donatus, erau proaspăt convertiți. Primiseră de curând, așadar, Taina Sfântului Botez și începuseră viața de creștin. Sfântul Ciprian va ajunge, ulterior, episcop al Cartaginei, una din cele mai importante cetăți din Imperiul Roman din vremea sa. Nu doar că cei doi nu se (mai) gândeau la cele firești, de trebuință ale vieții, ci vedem mai mult decât atât: Sfântul Ciprian îl sfătuia pe prietenul său, Donatus, să se lase în grija lui Dumnezeu.
Această lăsare în voia lui Dumnezeu sunt convins că o trăiți voi, preotesele de diferite vârste, cu diferite pregătiri profesionale, venind unele dintre dumneavoastră din familii preoțești, altele nu, fiecare dintre dumneavoastră având talanți unici și diferiți pe care, în chip tainic, le puneți în slujirea Domnului, a familiei și a comunității unde preotul – soțul, bărbatul, capul familiei a fost trimis să slujească de către episcopul său.
Viața unui preot și a familiei sale este unică. Unică prin greutatea ei dar și prin frumusețea ei. Unică prin dăruirea și jertfirea ei înaintea lui Dumnezeu și, sunt convins, unică prin răsplata ei, prin cununa ei. Nu voi face aici elogiul vieții de familie căci voi o trăiți, zi de zi, mai bine decât o pot cunoaște eu. Ci voi face un îndemn la onestitate și la sfințenie pe baza mărturiei și viețuirii sfinților.
Când vorbim de femeile sfinte ne gândim automat la sfintele femei mironosițe. Devotamentul lor, curajul lor și credința lor ne sunt cunoscute. În fiecare an, Biserica Ortodoxă le pomenește împreună în Duminica a 3-a a Sfintelor Paști iar individual în diferite date de pe parcursul anului bisericesc. Ne gândim la Maica Domnului cea care a schimbat planul lui Dumnezeu la nunta din Cana Galileii și prin grija ei, prin cuvintele ei, mirii au avut vin la nunta lor. E doar un exemplu pe care l-am reținut din întreaga viață a Fecioarei Maria. Ne vin în minte sfintele mame – Elena – mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, Monica (mama Sfântului/Fericitului Augustin), Nona – mama Sfântului Grigorie Teologul, Macrina cea Bătrână – bunica Sfântului Vasile cel Mare, Antuza – mama Sfântului Ioan Gură de Aur, împărăteasa Pulheria și exemplele pot continua. Continuând pe firul istoriei vom găsi pe Sfânta Maria Brâncoveanu dimpreună cu sfintele femei canonizate în acest an de către Patriarhia Română care sunt pomenite împreună cu prilejul sărbătorii Soborului Sfintelor Femei Românce (Duminica a III-a după Paști).
Sfințenia lor s-a manifestat prin dăruirea lor înaintea lui Dumnezeu, prin faptul că s-au pus, prin rugăciune, în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Căutați aceasta în permanență! Dacă vom deschide Sfânta Evanghelie după Matei vom găsi cuvântul „căutați” în 3 versete: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33); „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide” (Matei 7, 7) și „Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi” (Matei 28, 5). Dacă primele 2 versete sunt cuprinse în Predica de pe Munte în care avem un fel de îndreptar de viețuire, al treilea ne arată în mod explicit că femeile mironosițe Îl căutau pe Hristos Domnul și se învrednicesc de a fi primele mărturisitoare ale Învierii Sale. Căutarea care aduce mărturisire. Iar voi, doamnelor preotese, îl căutați și voi, în maniera voastră specifică, pe Hristos Domnul și-L mărturisiți în familie, la locul de muncă, la biserică, peste tot.
Sunt convins că crucea de a fi soția preotului este una care nu este la îndemâna oricui. Viața familiei preotului este însoțită de bucurii, de frumusețe, de mirări, de interogații, de limită, de neputințe. Spunea mitropolitul Antonie de Suroj într-una din cărțile sale: „Există și alte dificultăți în viața soției de preot. Oricine altcineva, când ceva nu merge bine, se poate întoarce la Dumnezeu. Soția preotului, uneori, nu se poate întoarce la Dumnezeu liber și cu inima deschisă, pentru că tocmai El este cauza suferinței ei sufletești. Căci tocmai în slujba Lui, în numele Lui, din cauza Lui apar dificultăți care altfel n-ar fi existat; și acest lucru trebuie înțeles și luat în considerare de amândoi – și de soț, și de soție – și ei trebuie să-și aducă dificultățile lui Dumnezeu în toată simplitatea și deschiderea. Și pe lângă călăuzirea lui Dumnezeu, uneori este necesară și judecata și intervenția altcuiva: a unui duhovnic, a unui prieten sau a episcopului.”
Și continuă mitropolitul Antonie: „Îmi amintesc bine familia unui preot unde au apărut mari dificultăți în relații, se pierduse bucuria, încrederea, și nu din pricina păcatului, ci din pricina dreptății soților. Soțul era un preot excepțional de bun. Deoarece era preot rus, el și familia sa trăiau în mare lipsă materială. Tot timpul și viața și le dăruia turmei, iar familia se simțea complet părăsită. Odată, unul dintre copii a spus: „O, cât aș vrea să fiu orfan, atunci ar avea timp pentru mine!” Acestea sunt cuvinte foarte tragice. Și într-un fel, m-am adresat acestui preot și i-am spus: „Ascultă, tu îți închipui că zidești Împărăția lui Dumnezeu, dar pentru toți este evident că îți distrugi propria familie, iar familia este Biserică, după cuvântul Apostolului Pavel și chipul pe care el îl dă. Trebuie să renunți la jumătate din activitatea preoțească pentru a-ți reface familia.” El a răspuns, conștient pe deplin că aceasta era chemarea preotului: „Cum este posibil? Dumnezeu m-a trimis la acești oameni, pot eu să-i părăsesc?” Atunci am profitat de privilegiul meu de duhovnic și am spus: „Vei face asta din ascultare, și dacă cineva este amenințat cu judecata de la Dumnezeu, eu îmi iau judecata asupra mea, dar tu de acum înainte vei da jumătate din viața ta familiei.” Așa a și făcut, cu o onestitate și o integritate uimitoare. După un timp, soția sa a venit la mine și m-a întrebat: „Ce i-ați făcut soțului meu? Suntem fericiți!” Atunci am întrebat la rândul meu: „Și cm a afectat asta viața parohiei? Parohia se destramă?” Și ea, iar apoi și soțul ei, au răspuns: „Dimpotrivă, nu știu de ce, dar acum nu mai trebuie să alerg din familie în familie, oamenii vin la noi acasă, pentru că, așa cm spun ei, găsesc la noi pace, fericire și mărturia că, dacă îi dai lui Dumnezeu să fie Stăpân în casă, casa devine rai.”
Ce vă îndemn în urma lecturii acestei întâmplări: Faceți din casele voastre locuri ale rugăciunii. Jertfiți-vă, cu timp și fără timp, dar nu uitați de voi. În fond, nici preotul și preoteasa și copiii lor nu știu de la bun început la ce au fost chemați. Iar în cazul copiilor care sunt născuți după ce tatăl lor a fost chemat la hirotonie cu atât mai mult – ei se nasc într-o familie în care firescul este altul – al mărturisirii și al trăirii în Hristos.
Legat de chemarea voastră, a preoteselor, la ceea ce tehnic am numi „fișa postului” – slujirea Bisericii lui Hristos, vă îndemn să nu uitați de Taina Cununiei, de ziua cununiei voastre în Hristos și în Biserică. Aduceți-vă aminte, apoi, de ziua când soțul a fost chemat la hirotonie. Ce gânduri v-au cuprins? Ce cuvinte vă aduceau pace și bucurie în suflet? Ce vă neliniștea? Ce vă dăruia nădejde în Domnul? Amintea Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim: „se spune de asemenea că femeia îl întrece pe bărbat în evlavie și se știe că, în toată lumea și în toate timpurile, femeile au ocupat și ocupă cele mai multe locuri din biserici, ele fiind mai credincioase și mai dispuse pentru jertfelnicie. Folosiți din plin aceste daruri, căci prin evlavie sinceră și prin rugăciune stăruitoare către Dumnezeu și către toate puterile cereți, vă veți putea [întări] puterile trupești și sufletești, veți dobândi o anumită liniște și o pace lăuntrică, pe care numai Dumnezeu ne-o poate da în cel mai mare grad. Vă veți îmbogăți astfel sufletele cu smerenia, cu credința, cu nădejdea, cu buna cuviință, cu bunătatea inimii, atât de necesare și nouă, și celor dimprejurul nostru. Dobândind asemenea daruri, veți putea împărți din ele și celor care nu le au. Și mai ales străduiți-vă ca asemenea virtuți și daruri să rodească din plin în familiile voastre” . În familia de preot să nu fie concurență, ci împreună slujirea lui Hristos neuitând că amândoi sunteți una în Hristos, că voi, preot și preoteasă, trebuie să aveți gândul lui Hristos (1 Corinteni 2, 16). Un gând care nu vorbește de dreptatea omenească, ci de jertfa dumnezeiască. De bucuria de a începe în propria familie slujirea lui Hristos și a Bisericii. De a mărturisi, voi, prin propria viață de credința ce o aveți în Mântuitorul Hristos.
Vă spun aceste cuvinte, iată, în apropierea Duminicii Tuturor Sfinților. Această zi ne amintește, tainic, de vocația sfinției vieții omului – atât prin Apostolul cât și prin Evanghelia ce sunt citite care ne vorbesc de puterea credinței în Dumnezeu (Evrei 11, 33-40; 12, 1-2) cât și despre cm această vocație, sfințenia, se împlinește doar prin urmarea lui Hristos (Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30).
Vă spunem bun-venit în Dublin, orașul supranumit în literatură al lui James Joyce, și nădăjduim că zilele acestea vor ajuta, Domnul știe cum, și la zidirea sufletească a fiecăruia. Voi încheia cu o scurtă rugăciune către Hristos Domnul de a vă ajuta, pe voi, soții de preot în slujirea la care v-a chemat și să vă dăruiască puterea de a împlini, tot cu ajutorul lui, dar cu inima, mâinile, trupul, timpul fiecăruia dintre voi, voia lui în familie, în biserică și în lume, spre mântuirea voastră. Amin."
CONFERINȚE, DIALOG ȘI ATELIERE
În continuarea programului, participantele au luat parte la conferința susținută de Pr. Prof. Daniel Benga și doamna preoteasă Cristina Benga, având tema generală a întâlnirii: „Femeile sfinte, model de trăire autentică întru Hristos”.
În cadrul prelegerii sale, părintele profesor Daniel Benga a urmărit definirea conceptului de sfințenie și regăsirea acestuia în familia preotului Montanus și a Sfintei Maxima, preoteasa, o familie model pentru familia de preot prin dăruire, jertfă, fidelitate, curaj și bucurie. Totodată, au fost prezentate sfintele femei românce canonizate în acest an de către Patriarhia Română, modele de trăire autentică întru Hristos prin asumarea diferitelor roluri pe care le-au avut de-a lungul vieții: soții, mame, monahii și mucenițe.
Părintele profesor a îndemnat participantele să le citească viețile și să le cheme în rugăciune, pentru a se putea bucura de prezența și ajutorul lor în viața de zi cu zi. În încheiere, a subliniat că misiunea creștinului este aceea de a fi slujitor al Frumosului.
Mărturia doamnei preotese Cristina Benga s-a împletit armonios cu cea a soțului său. Plină de exemple vii, aplicații duhovnicești și sfaturi privind gestionarea emoțiilor, relațiilor și trăirilor sufletești, conferința sa a pus înaintea participantelor reflecția asupra Psalmului 138 și aplicarea acestuia în viața fiecărei preotese.
După conferințe, programul a continuat cu ateliere tematice și sesiuni de dialog, în cadrul cărora participantele au discutat despre provocările și oportunitățile slujirii preotesei în contextul societății contemporane, împărtășind experiențe și bune practici din comunitățile pe care le reprezintă.
Ziua de sâmbătă s-a încheiat cu participarea la slujba Vecerniei Mari săvârșită la Catedrala Episcopală din Dublin, urmată de un program de vizitare a capitalei irlandeze și de noi momente de comuniune și prietenie.
SFÂNTA LITURGHIE ARHIEREASCĂ DE LA KILDARE
În Duminica Tuturor Sfinților, participantele au luat parte la Dumnezeiasca Liturghie Arhierească săvârșită de Preasfințitul Părinte Nectarie la Parohia „Pogorârea Sfântului Duh și Sfântul Colman” din Kildare.
Cuvântul de învățătură a fost rostit de Pr. Prof. Daniel Benga, care a evidențiat chemarea universală la sfințenie și actualitatea modelelor de viață creștină oferite de sfinții Bisericii.
La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfințitul Părinte Nectarie a adresat mulțumiri participantelor, conferențiarilor, preoților organizatorilor, voluntarilor și tuturor celor care au contribuit la buna desfășurare a celei de-a cincea ediții a Întâlnirii Internaționale a Grupului de Preotese „Sfânta Nona”.
În continuare a avut loc predarea icoanei Grupului Internațional de Preotese „Sfânta Nona” către reprezentantele preoteselor din Franța, care vor găzdui următoarea ediție a întâlnirii. Astfel, ștafeta acestui frumos proiect de comuniune și mărturisire a fost transmisă mai departe, cea de-a șasea ediție a întâlnirii urmând să se desfășoare în anul 2027, în Franța.
PELERINAJ LA SFÂNTA BRIGID
După masa de prânz, participantele au luat parte la un pelerinaj în Kildare, unul dintre cele mai importante centre spirituale ale Irlandei.
Acestea s-au închinat la moaștele Sfintei Brigid, una dintre cele mai iubite sfinte ale Irlandei, au vizitat locul unde aceasta a întemeiat prima sa catedrală și au poposit la izvorul tămăduitor care îi poartă numele, loc de rugăciune și pelerinaj pentru numeroși credincioși.
CONCLUZII
Cea de-a cincea ediție a Întâlnirii Internaționale a Grupului de Preotese „Sfânta Nona” s-a încheiat într-o atmosferă de recunoștință și bucurie, întărind legăturile de prietenie și comuniune dintre participante și oferind tuturor un nou prilej de creștere duhovnicească și de mărturisire a credinței în Hristos.
Prin rugăciune, dialog, împărtășirea experiențelor de viață și apropierea de modelele de sfințenie puse înainte de Biserică, aceste zile au confirmat încă o dată rolul esențial al preoteselor în viața familiei, a comunității și a Bisericii, chemate să urmeze pilda femeilor sfinte care au mărturisit cu credință și curaj Evanghelia lui Hristos.
