13/07/2026
Cuvânt pentru suflet
Fericit este omul care poate dărui din prisosul inimii sale, fără să aștepte răsplată de la oameni, ci numai binecuvântarea lui Dumnezeu. Căci tot darul cel bun este primit de sus și se cuvine a fi înmulțit spre folosul aproapelui.
Privește în fiecare om chipul lui Dumnezeu și nu judeca după cele văzute. Caută să descoperi lumina pe care Dumnezeu a sădit-o în sufletul lui, chiar dacă acesta poartă răni, neputințe și povara grijilor care ne apasă în lumea aceasta. Acolo unde omul vede numai cădere, Dumnezeu deschide fiecărui suflet ușa pocăinței și îi întinde mâna spre ridicare.
Dragilor, să căutăm să nu frângem aripile celui de lângă noi prin cuvinte aspre sau prin nepăsare, ci să-l întărim prin dragoste, rugăciune și blândețe. Dragostea adevărată nu stăpânește, ci slujește; nu osândește, nu judecă, nu pizmuiește, ci vindecă; nu rănește, ci mângâie.
Mai vrednic de milă este sufletul care și-a împietrit inima și nu mai știe nici să dăruiască iubire, nici să o primească. Pentru astfel de oameni să ne rugăm cu stăruință, ca Domnul să le tămăduiască rănile, să le lumineze mintea, să le încălzească inima și să le dăruiască pacea Sa.
Să iubim, să iertăm și să binecuvântăm, chiar și atunci când nu primim aceeași măsură. Căci iubirea este tărie, iar iertarea este biruință. Într-o lume apăsată de indiferență, de lăcomie și de iubirea de sine, dragostea lui Hristos rămâne arma cea nebiruită și izvorul viu al sufletului.
Să păstrăm cu sfințenie credința, nădejdea și dragostea, căci acestea sunt darurile care rămân împreună cu omul ce rămâne în Dumnezeu.
„Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 13)
Fie ca Domnul să ne învețe să iubim cu inimă curată, să iertăm fără măsură și să umblăm în lumina Lui în toate zilele vieții noastre.
Amin.