01/09/2026
DOUĂ ZILE DESPRE OAMENI, FAMILII ȘI CURAJUL DE A CERE AJUTOR
Gând de mulțumire la încheierea întâlnirilor din 29–30 august cu psiholog Lavinia Herțea
Există evenimente pe care le încheiem odată cu stingerea luminilor dintr-o sală și există întâlniri care, deși se termină în calendar, abia atunci încep să lucreze în oameni. Zilele de 29 și 30 august au aparținut, fără îndoială, celei de-a doua categorii.
Au fost două zile intense, dense, două zile în care timpul a căpătat o altă măsură, pentru că în centrul lor nu s-au aflat teorii abstracte, discursuri impersonale sau formule prefabricate, ci omul concret, familia concretă, dificultățile reale, întrebările nerostite și, mai ales, nevoia atât de firească de a fi ascultat, înțeles și însoțit cu competență.
Prin prezența doamnei psiholog Lavinia Herțea, parohia noastră a încercat să deschidă un spațiu de dialog matur, onest și profesionist, în care problemele familiei contemporane să nu fie ascunse sub aparențe și nici minimalizate, ci privite cu luciditate, responsabilitate și speranță.
Prima zi a fost dedicată întâlnirii comune cu familiile, unui workshop în care comunicarea, relațiile dintre soți, raporturile dintre părinți și copii, tensiunile, fragilitățile și mecanismele prin care o familie poate ajunge să se îndepărteze chiar atunci când membrii ei locuiesc sub același acoperiș au putut fi discutate într-un cadru firesc, competent și profund.
A doua zi a dus însă acest efort într-o zonă mult mai personală.
Începând de dimineață, de la ora 9:00, și până după ora 17:00, doamna Lavinia Herțea a susținut, aproape fără răgaz, întâlniri individuale și private cu cei care au dorit să vorbească despre propriile dificultăți, despre propriile familii, despre propriile răni, neliniști sau impasuri.
Dincolo de numărul orelor, ceea ce trebuie remarcat este enorma responsabilitate pe care o presupune să primești, unul după altul, destine, probleme, frământări și istorii de viață și să rămâi, pentru fiecare om în parte, atent, lucid, echilibrat și prezent.
Pentru această disponibilitate, pentru rigoarea profesională, pentru discreție, pentru delicatețea cu care a știut să se apropie de oameni și, mai ales, pentru efortul extraordinar depus în aceste două zile, îi adresăm doamnei psiholog Lavinia Herțea întreaga noastră recunoștință.
Profesionalismul adevărat nu înseamnă numai diplome, concepte sau o foarte bună pregătire teoretică. Profesionalismul se vede mai ales în felul în care cunoașterea este pusă în slujba omului, în răbdarea cu care îl asculți, în seriozitatea cu care îi tratezi suferința și în capacitatea de a nu transforma niciodată omul într-un „caz”, ci de a vedea în fiecare interlocutor o persoană cu o istorie, cu o demnitate și cu dreptul de a fi înțeleasă.
Tocmai acest lucru am dorit să oferim familiilor noastre: accesul la un specialist de înaltă competență într-un cadru în care omul să poată vorbi liber și să poată primi orientare profesională fără povara unei obligații financiare.
Considerăm că aceasta este una dintre formele concrete prin care o comunitate poate avea grijă de oamenii ei.
Le mulțumim în egală măsură tuturor celor care au avut încrederea și maturitatea de a participa.
Nu este întotdeauna simplu să vorbești despre ceea ce doare.
Nu este simplu să recunoști că, uneori, comunicarea în familie s-a deteriorat, că între părinți și copii s-au ridicat ziduri, că relația dintre doi oameni a intrat într-un impas sau că propriile puteri nu mai sunt suficiente pentru a găsi singur drumul spre ieșire.
Și tocmai de aceea trebuie spus limpede: a cere ajutor nu este un semn de slăbiciune. Este, de multe ori, una dintre cele mai mature forme de responsabilitate.
Nu este o rușine să apelezi la un psiholog.
Nu este o rușine să spui: „Nu mai știu ce să fac.”
Nu este o rușine să cauți sprijin atunci când simți că lucrurile devin mai grele decât puterea ta de a le purta singur.
Rușinos ar fi, poate, să vedem cm o relație se destramă, cm un copil se îndepărtează, cm o familie se scufundă încet în neînțelegere și să refuzăm orice ajutor doar pentru a proteja aparențele.
A apela la un specialist nu înseamnă a capitula în fața vieții. Dimpotrivă. Înseamnă să alegi să lupți pentru ea.
Înseamnă să lupți pentru familia ta.
Pentru căsnicia ta.
Pentru copilul tău.
Pentru echilibrul tău interior.
Pentru posibilitatea ca ceea ce pare astăzi un zid să poată deveni, mâine, o ușă.
Nici psihologia și nici consilierea nu oferă formule magice și nimeni nu poate promite soluții instantanee pentru complexitatea vieții unui om. Dar uneori este suficient să fie găsită întrebarea potrivită. Alteori trebuie identificată rădăcina unei probleme. Uneori este nevoie ca cineva să ne ajute să vedem ceea ce, din interiorul propriei suferințe, nu mai reușim singuri să vedem.
De aici poate începe vindecarea.
De aici se poate naște schimbarea.
De aici pot fi căutate acele chei pe care fiecare om va trebui, mai apoi, cu responsabilitate și răbdare, să le folosească în propria viață.
Pentru noi, ca parohie românească în diaspora, asemenea inițiative au și o semnificație aparte.
Diaspora nu înseamnă numai distanță geografică față de țară. Ea înseamnă adeseori presiunea adaptării, munca excesivă, lipsa familiei extinse, diferențe culturale, dificultăți de limbă, copii care cresc între două lumi, părinți care încearcă să păstreze valori și repere într-un mediu nou, singurătate, oboseală și, nu de puține ori, conflicte pe care oamenii le duc tăcut ani întregi.
De aceea credem că o comunitate responsabilă nu poate rămâne indiferentă față de asemenea realități.
Biserica nu este chemată să se substituie medicinei, psihologiei sau altor domenii de competență și nici specialistul nu este chemat să înlocuiască viața spirituală a omului. Există însă un spațiu extraordinar al colaborării, al respectului reciproc și al slujirii omului întreg, în care competențele nu se exclud, ci se întâlnesc în jurul aceleiași preocupări fundamentale: binele persoanei și al familiei.
Credem cu tărie că adevărata maturitate constă tocmai în a ști unde se termină propria competență și unde trebuie chemat celălalt.
Din această perspectivă, evenimentul din 29 și 30 august nu a fost gândit ca o acțiune izolată și nici ca o simplă bifare într-un calendar parohial.
Ne dorim ca el să reprezinte începutul unei colaborări serioase, consecvente și de lungă durată.
Ne dorim să putem aduce, și în viitor, în mijlocul comunității noastre, oameni bine pregătiți, specialiști autentici, profesioniști care înțeleg că știința lor își atinge deplina noblețe atunci când este pusă în slujba omului.
Ne dorim ca familiile noastre să știe că nu sunt singure.
Că există loc pentru dialog.
Că există oameni cărora le pot cere ajutorul.
Că problemele pot fi discutate înainte de a deveni rupturi.
Că relațiile pot fi îngrijite înainte de a ajunge iremediabil rănite.
Și că uneori cel mai important gest pe care îl putem face pentru cei pe care îi iubim este să avem curajul de a spune: „Avem nevoie de ajutor și vrem să facem ceva pentru a ne fi mai bine.”
Mulțumim doamnei psiholog Lavinia Herțea pentru profesionalismul excepțional, pentru energia investită, pentru orele oferite oamenilor noștri, pentru respectul față de fiecare familie și pentru disponibilitatea de a construi împreună cu noi acest început.
Mulțumim tuturor familiilor și tuturor persoanelor care au participat, care au avut încredere, care au pus întrebări și care au înțeles sensul profund al acestei inițiative.
Mulțumim tuturor celor care au făcut posibilă organizarea acestor două zile și celor care au înțeles că investiția cea mai importantă a unei comunități nu este doar în ziduri, obiecte sau evenimente, ci, înainte de toate, în oameni.
Plecăm din aceste două zile nu cu iluzia că toate problemele s-au rezolvat, ci cu ceva poate mult mai important: cu certitudinea că am început să le privim altfel și că, acolo unde există sinceritate, profesionalism, disponibilitate și dorință de schimbare, întotdeauna poate fi deschis un drum.
Au fost două zile de foc.
Două zile de muncă enormă.
Două zile în care s-au rostit lucruri, s-au ascultat istorii și, poate, în tăcerea unor întâlniri pe care nimeni din afară nu le va cunoaște vreodată, s-au aprins primele lumini ale unor soluții.
Pentru toate acestea, rămânem profund recunoscători.
Iar dacă ar trebui să spunem într-o singură propoziție ce reprezintă pentru noi aceste două zile, am spune atât:
Nu încheiem un proiect. Deschidem un drum.
Un drum al responsabilității față de familie, al curajului de a cere ajutor, al profesionalismului pus în slujba omului și al unei colaborări pe care ne-o dorim frumoasă, stabilă și rodnică.
Pentru că o familie pentru care merită să lupți este o familie căreia trebuie să ai curajul să-i oferi toate șansele.
Iar acesta, credem noi, este doar începutul.
