Was ist die Webseite?

https://www.facebook.com/2396986980525741/

Biserica Ortodoxa Romana Cham, Klosterstrasse 2, Cham (2026)

15/08/2026

Dragi prieteni,
Duminică 16 August 2026, învățăm transformarea inimii ❤️ la Sfânta Liturghie în Cham ❤️ ora 9.30 dimineața, cu entuziasm, lumină și recunoștință 🔆
Taina Sfintei Spovedanii între 8.30 și 9.30 dimineața ❤️

Pilda celui nemilostiv, relatată de Mântuitorul în Matei 18, 23–35, este una dintre cele mai profunde imagini biblice despre datorie, iertare, milă și transformarea inimii. Parabola vorbește despre iertarea pe care Dumnezeu o oferă omului și despre responsabilitatea celui care a primit această iertare de a o manifesta mai departe față de semenul său.

Privită mistic interior, parabola poate fi contemplată și ca o descriere a modului în care omul trăiește în diferite stări de conștiință. „Datoria” poate deveni imaginea unei poveri interioare, a vinovăției, a lipsei sau a unei realități pe care omul continuă să o considere adevărată.
„Iertarea” devine astfel eliberarea de vechea stare și întoarcerea către o nouă identitate interioară. În această perspectivă, Dumnezeu nu este doar Cel care șterge o datorie, ci și realitatea divină din interiorul omului care îi permite să renunțe la vechea imagine despre sine și despre ceilalți.

Multă dragoste ❤️

P.S. Ansamblul Zestrea ne invită la festival, vezi afișul

13/08/2026

Sâmbătă 15 August ora 9.30 dimineața, sfânta liturghie în Cham ❤️

Iisus, imaginația divină sau conștiința lui Dumnezeu din om, intră în casă, adică o idee nouă sau o stare de conștiință nouă, pătrunde în psihicul meu. Luca 10, 38-42; 11, 27-28
„Satul” este lumea obișnuită a conștiinței, iar “casa” este, simbolic, omul însuși, spațiul interior în care se petrece adevărata experiență.

Când o idee nouă despre mine intră în „casă”, imediat apar două moduri de a reacționa: modalitatea Marta și modalitatea Maria.

Marta este partea care spune „Trebuie să fac ceva.”
Această parte se ocupă de exterior, de pregătiri, de rezultate, de efort, de „cum se va întâmpla?”. Este conștiința care încearcă să producă în exterior ceea ce încă nu am acceptat în interior.
De aceea “Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești…”
Observ că Iisus nu mă condamnă pentru că slujesc.
Problema este starea din care slujesc, respectiv îngrijorare, agitație și împărțirea atenției în „multe”. Marta este mintea preocupată de mijloace.

Maria, în schimb, „așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui”.
Maria nu aleargă să producă dovada.
Nu verifică exteriorul, nu întreabă „dar cum?”.
Nu încearcă să controleze evenimentele.
Maria primește cuvântul.
Aceasta seamănă cu actul de a accepta o nouă stare ca fiind deja adevărată în conștiință.
Cheia întregului fragment este „…un singur lucru trebuie.”
De ce „un singur lucru”?
Pentru că nu pot locui simultan, în mod deplin, în două stări contradictorii.

Dacă doresc să fiu „iubit”, dar în interior repet „nimeni nu mă iubește”, am două imagini active.
Dacă doresc abundență, dar principala mea identitate este „mie îmi lipsește”, Marta lucrează în mine.

Atunci aleg să mă comport precum Maria, respectiv Aleg o singură realitate interioară și rămân în ea. Nu este suficient să doresc ceva; musai să îmi schimb relația cu dorința: de la „aș vrea să fie” la „acesta este adevărul meu”.

Cuvântul important este „am ales”, după „Maria partea cea bună și-a ales”
Aici pasajul îndeamnă la alegerea stării de conștiință.
Nu pot alege întotdeauna evenimentele exterioare în mod direct, dar pot alege din ce stare le privesc și cine sunt în raport cu ele 😇

Maria alege să stea în apropierea Cuvântului.
Nu încerc să schimb lumea din afara mea înainte de a schimba imaginea pe care o am despre mine în interior.
„Partea cea bună” este starea pe care am acceptat-o și în care continui să locuiesc.
Atunci „care nu se va lua de la ea” poate fi citit ca permanența unei stări interior asumate.
Ceea ce am devenit în conștiință nu depinde imediat de circumstanțele schimbătoare.

Femeia din mulțime spune „Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt!”
Ea admiră sursa fizică a lui Iisus: mama, trupul, originea biologică.
Cu alte cuvinte, ea vede binecuvântarea în ceea ce este exterior și vizibil.

Dar răspunsul lui Iisus mută imediat centrul „Fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.”
Adică nu caut sursa în exterior. Primesc Cuvântul în interior și trăiesc din el.
„A asculta” nu înseamnă doar să aud o propoziție.
A auzi cu adevărat înseamnă să accept o idee până când ea devine o realitate interioară.
Iar „a păzi” înseamnă să o mențin, să rămân fidel ei 😇

Starea Marta, spune practic „Ce trebuie să fac pentru ca lucrurile să se întâmple?”
Starea Maria spune „Ce aleg să primesc ca adevăr?”
Femeia din mulțime afirmă „Fericită este sursa exterioară care L-a produs pe El.”
Iar Iisus confirmă direcția „Fericiți sunt cei care primesc Cuvântul și îl păzesc.”
Așadar, direcția se schimbă de la acțiune exterioară la receptivitate interioară și de la căutarea sursei în afară, la recunoașterea sursei în conștiință ❤️

Dacă am o dorință, de exemplu „vreau să fiu într-o relație iubitoare”, starea Marta începe imediat:
„Ce să fac? Cui să scriu? De ce nu mă caută? Ce înseamnă mesajul acesta? Când apare? De ce nu se întâmplă?”
Starea Maria ia dorința și coboară cu ea în interior. Nu încearcă să forțeze evenimentul, ci intra în sentimentul „Sunt deja persoana iubită. Sunt aleasă. Sunt în siguranță în această iubire.”
Apoi „păzește cuvântul”.
Adică, atunci când exteriorul pare să contrazică această realitate, nu transformă imediat contradicția într-o nouă identitate„Aha, deci nu sunt iubită.”
Maria se întoarce la ceea ce a acceptat.
Asta este „partea cea bună” 😊

Starea Marta slujește, bravo ei. Problema este că slujirea este însoțită de neliniște și fragmentarea atenției, împărțirea în multe. Dar acțiunea exterioară poate veni după asumarea interioară.
De aceea mai întâi mă comport precum Maria, accept starea, apoi mă comport precum Marta, acțiunea care curge firesc din acea stare.

Diferența dintre stări: una acționează din „Trebuie să fac ceva ca să devin.”, cealaltă acționează din „Fac ceea ce este natural pentru că deja sunt.”

Sau, nu mă pierd în „multe”, Aleg „un singur lucru”.
Nu gândesc “Cum schimb circumstanțele?”, dar gândesc “Cine sunt eu dacă ceea ce doresc este deja adevărat?”

Apoi stau în acea conștiință.
Starea Maria stă la picioarele lui Iisus și ascultă.
La final, Iisus spune că sunt fericiți cei care ascultă și păzesc…
Avem o succesiune foarte frumoasă:
Aud, Primesc, Aleg, Rămân și Devin ❤️

Cuvântul nu este putere pentru că l-am auzit, ci pentru că l-am primit în conștiință ca pe o realitate și am rămas în el 🔆

Marta și Maria nu sunt două femei din afara mea, sunt două modalități prin care eu pot trăi aceeași dorință.
Modalitatea Marta, încerc să obțin și modalitatea Maria, accept că am primit 🙏

Multă dragoste ❤️

P.S. În imagine, nu se vede eclipsa, dar se vede reflexia soarelui (lens flare sau reflexia internă în obiectiv). “Punctul verde” într-o altă formă geometrică, demonstrează diferența …
Modalitatea Marta și modalitatea Maria par similare dar au reflexii diferite

08/08/2026

Dragi prieteni,
Duminică 9 August 2026, învățăm moartea și învierea spirituală 🔆 la Sfânta Liturghie în Cham ❤️ ora 9.30 dimineața, cu entuziasm, lumină și recunoștință 🔆
Taina Sfintei Spovedanii între 8.30 și 9.30 dimineața ❤️

Pe lângă vindecarea copilului din evanghelia de la Matei 17, 14–23, am șansa astăzi să înțeleg harta transformării unei stări de conștiință.

Omul aduce la Iisus un copil chinuit de un „duh” pe care discipolii nu au putut să-l alunge.
Simbolic, copilul reprezentă o stare încă neformată a conștiinței, iar duhul care îl domină reprezintă o convingere, o frică sau o identificare care a devenit atât de puternică încât pare să aibă o existență proprie. Tatăl spune, în esență, că a venit la discipoli, dar aceștia nu au putut face nimic. Aceasta simbolizează faptul că capacitățile conștiinței, atunci când nu sunt unite într-o credință coerentă, nu au puterea de a transforma starea.

Iisus răspunde prin problema credinței.
Credința nu înseamnă să speri că ceva se va întâmpla, ci să accepți interior o stare ca fiind deja adevărată. De aceea, „puțină credință” poate fi înțeleasă ca o conștiință încă divizată: o parte din mine spune „este posibil”, în timp ce alta continuă să spună „dar realitatea arată contrariul”.
Atâta timp cât mă identific simultan cu două stări opuse, vechea stare continuă să aibă putere.

Imaginea muntelui care poate fi mutat este imaginea unei aparente imposibilități.
Muntele este circumstanța care pare fixată, solidă și independentă personal.
Credința capabilă să-l mute nu este forța fizică, ci capacitatea conștiinței de a nu mai considera aparența drept autoritatea supremă.
Când îmi schimb cu adevărat poziția interioară și locuiesc în starea dorită, „muntele” începe să-și piardă statutul de realitate absolută.

Apoi apare afirmația că acest fel de problemă nu pleacă decât prin rugăciune și prin post.
Rugăciunea poate fi înțeleasă ca orientarea conștiinței către starea dorită, iar postul ca abținerea de la hrănirea vechii stări. Nu este suficient să afirm noul „Eu sunt” pentru câteva momente și apoi să mă întorc mental la frică, lipsă și îndoială.
Postul interior este o disciplină a atenției: încetez să mai hrănesc ceea ce vreau să las în urmă.

Evanghelia se încheie cu faptul că Iisus le spune discipolilor că va fi dat în mâinile oamenilor, va fi omorât și a treia zi va învia.
Moartea și învierea lui Hristos pot fi văzute ca moartea unei vechi identități și nașterea uneia noi. Pentru ca o stare nouă să devină dominantă, vechiul concept despre sine trebuie să înceteze să mai fie centrul conștiinței. „Moartea” nu trebuie înțeleasă aici ca dispariție fizică, ci ca încetarea identificării cu ceea ce am fost.

„A treia zi” poate fi privită simbolic drept perioada în care noua asumare se maturizează și devine naturală. Mai întâi există dorința, apoi acceptarea ei interioară, apoi stabilizarea în sentimentul că este deja adevărată. În momentul în care noua stare devine naturală, vechiul sine nu mai are aceeași putere.

În concluzie, evanghelia Matei 17, 14–23 este o invitație la o transformare profundă.
Muntele nu este cucerit prin forță, ci prin schimbarea conștiinței din care îl privesc.
Credința înseamnă să îndrăznesc să locuiesc în nevăzut ca și cm ar fi deja real, rugăciunea înseamnă să unesc întreaga ființă cu această stare, iar postul înseamnă să nu mai hrănesc ceea ce aparține vechiului eu.

Vindecarea începe atunci când încetez să mai dau putere aparenței și îmi amintesc cine sunt în profunzime 😇

Moartea și învierea lui Hristos sunt imaginea propriei mele renașteri: moare omul care am crezut că sunt și mă ridic, din aceeași Conștiință, omul care am ales să fiu 💪

Schimb ceea ce sunt în conștiință, locuiesc în adevărul ales cu credință și las viața să descopere în exterior ceea ce am acceptat deja în interior. Mulțumesc 🙏

Multă dragoste ❤️

04/08/2026

Joi 6 August ora 6.30 dimineața Sfânta Liturghie în Cham ❤️

Nu este o întâmplare că Schimbarea la Față are loc în post.
Există o legătură puternică între curățenie și transformare 🌿🔧

Postul pregătește muntele.
Am fost conceput și creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Deci nici o surpriză cu privire la metamorfozare 🦋
Pentru ca să mă pot metamorfoza, mai întâi încetez să hrănesc vechiul sine și mă abțin de la hrănirea vechii stări de conștiință.

Mă schimb la față atunci când îmi schimb identitatea interioară.
Schimbarea la față nu este un efort direct de a-mi modifica expresia fizică, ci rezultatul unei transformări profunde a conștiinței, încât aceasta începe să se reflecte în chip, în voce, în postură și în întreaga prezență…

Sunt mereu expresia stării în care locuiesc.
Dacă trăiesc în starea fricii, a lipsei sau a vinovăției, aceste stări se imprimă asupra feței și comportamentului meu.
De aceea, îmi asum o nouă stare lăsând totul în urmă…prin mărturisire, renunțare, iertare, împăcare, împărtășire…
După ce îmi asum cu adevărat o nouă stare + de pace, iubire, împlinire, siguranță + atunci întreaga mea expresie începe să se schimbe. Nu pentru că încerc să par diferit, ci pentru că ființa mea lăuntrică s-a reorganizat 🔆

În episodul Schimbării la Față, fața lui Iisus strălucește înainte ca ucenicii să vadă vreo schimbare în lume. Asta înseamnă că identitatea precedă manifestarea.
Mai întâi mă schimb dinăuntru, apoi lumea începe să reflecte această schimbare.
De aceea pornesc de la trup. Cei care gândesc “părinte nu-i păcat ce bagi în gură ci ce scoți pe gură…” nu au înțeles procesul…

Fața reprezintă conștiința care se arată în exterior.
Când conștiința devine luminoasă, și fața devine luminoasă.
Nu este neapărat vorba despre o lumină fizică, ci despre ceea ce oamenii descriu uneori spunând „Parcă s-a schimbat la față”, „Are o lumină pe chip” sau „Radiază pace”.
Aceasta este expresia firească a unei stări interioare asumate 🔆

Dar adevărata dovadă a revelației nu este permanența pe munte, ci felul în care trăiesc după ce cobor. Tu cm împarți lumina? 🔆

Multă dragoste ❤️

01/08/2026

Dragi prieteni,
Duminică 2 August 2026, învățăm să mergem pe mare 🔆 la Sfânta Liturghie în Cham ❤️ ora 9.30 dimineața, cu entuziasm, lumină și recunoștință 🔆
Taina Sfintei Spovedanii între 8.30 și 9.30 dimineața ❤️

Pe lângă umblarea pe mare, pasajul evanghelic Matei 14, 22-34, descrie călătoria conștiinței dintr-o stare veche într-o stare nouă.
Fiecare verset dezvăluie o etapă a procesului prin care pot învăța să trăiesc din imaginația creatoare și din identitatea mea divină, nu din aparențele lumii exterioare.

„În vremea aceea Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, până ce va da drumul mulțimilor.”
Isus reprezintă imaginația divină, adevăratul „Eu Sunt”, iar ucenicii sunt capacitățile conștiinței.
Isus îi silește pe ucenici să intre în corabie deoarece capacitățile conștiinței omului trebuie să pornească înainte pe drumul transformării, chiar dacă încă nu înțeleg scopul…
Corabia este starea de conștiință în care omul trăiește, iar trecerea pe celălalt țărm simbolizează mutarea într-o nouă identitate.
Mulțimile reprezintă multitudinea gândurilor, impresiilor și influențelor exterioare.
Influențele le las în urmă, înainte ca lucrarea interioară să continue.

„Iar El, dând drumul mulțimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Și făcându-se seară, era singur acolo.”
Muntele este simbolul unei conștiințe înălțate, deasupra simțurilor și a lumii vizibile.
Rugăciunea nu înseamnă cerere, ci asumarea sentimentului că dorința este deja împlinită.
Faptul că Iisus este singur, arată că adevărata creație este întotdeauna un act interior ❤️
Nimeni nu poate intra în imaginația mea și nimeni nu poate face această lucrare în locul meu.

„Iar corabia era deja în mijlocul mării, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.”
Marea simbolizează subconștientul și lumea emoțiilor aflate într-o continuă mișcare.
Valurile sunt reacțiile emoționale și aparențele schimbătoare, iar vântul este fluxul gândurilor contradictorii care încearcă să răstoarne noua stare asumată.
Omul care și-a schimbat conștiința descoperă adesea că lumea pare să devină și mai agitată înainte ca manifestarea să apară 🥹

„Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.”
Noaptea reprezintă perioada în care manifestarea încă nu este vizibilă.
A patra strajă este momentul cel mai apropiat de ivirea zorilor și simbolizează apropierea împlinirii.
Isus merge pe apă deoarece imaginația divină nu este controlată de emoții sau de circumstanțe, ci le stăpânește. Conștiința trezită rămâne deasupra aparențelor.

„Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă, și de frică au strigat.” Capacitățile conștiinței se tem de ceea ce nu poate fi explicat prin simțuri.
Pentru mintea obișnuită, ideea că imaginația creează realitatea, pare o iluzie 😊
Frica apare ori de câte ori omul întâlnește o realitate mai înaltă decât cea cu care este obișnuit.

„Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți.”
Acesta este centrul evangheliei Matei 14, 22-34.
Expresia „Eu sunt” este numele lui Dumnezeu și identitatea mea.
Isus nu spune doar cine este, ci revelează Sursa întregii puteri creatoare.
Curajul vine din identificarea cu „Eu sunt”, nu din schimbarea împrejurărilor.

„Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă.”
Petru reprezintă credința aflată în proces de maturizare…
El dorește să experimenteze aceeași stăpânire asupra circumstanțelor pe care o vede în Isus.
Aceasta este dorința de a trăi din imaginație și nu din dovezile lumii exterioare.

„El i-a zis: Vino!”
Un singur cuvânt este suficient deoarece nu există tehnici complicate…
Chemarea este întotdeauna prezentă.
Tot ceea ce am de făcut este să accept noua stare și să pășesc în noua stare cu încredere 💪

„Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus.”
Coborârea din corabie simbolizează ieșirea din vechile convingeri și din zona de siguranță a identității anterioare. Petru merge pe apă deoarece, pentru acel moment, conștiința lui este complet unită cu starea reprezentată de Isus. El nu mai este condus de aparențe, ci de asumarea unei realități interioare.

„Dar văzând vântul, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!” În clipa în care atenția lui Petru se mută de la starea interioară la circumstanțele exterioare, începe să piardă experiența.
Aceasta este explicația tuturor eșecurilor.
Nu împrejurările produc căderea, ci acceptarea lor ca fiind mai reale decât imaginația 👊

„Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat și i-a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Mâna întinsă simbolizează faptul că prezența divină nu părăsește niciodată omul 🤝
Îndoiala nu este lipsa puterii, ci împărțirea conștiinței între două stări incompatibile.
Atunci când oscilez între ceea ce doresc și ceea ce văd, încetez să mai locuiesc ferm în noua identitate…

„Și suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.”
După ce imaginația și credința se reunesc, conflictul interior încetează 🥷
Vântul se liniștește deoarece gândurile contradictorii dispar.
Lumea exterioară reflectă întotdeauna armonia sau dezordinea conștiinței.

„Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu.”
Toate capacitățile conștiinței recunosc acum autoritatea imaginației divine.
„Fiul lui Dumnezeu” este conștiința trezită care știe că Dumnezeu și omul nu sunt separați 🙏Închinarea reprezintă supunerea întregii minți față de adevărul că imaginația este puterea creatoare

„Și, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului.”
Ajungerea la țărm este imaginea manifestării 🥳
Ceea ce fusese mai întâi doar o stare interioară devine acum experiență concretă.
Ghenizaretul simbolizează noua stare de viață în care omul locuiește după ce a traversat marea îndoielii și a învățat să rămână credincios imaginației sale.
Ghenizaretul reprezintă bucuria, trecerea de la lipsă la abundență, plenitudinea, împlinirea, vindecarea, manifestarea posibilităților, starea de conștiință unde toate posibilitățile sunt disponibile 😇

Ce înseamnă să umblu pe mare?

A umbla pe mare înseamnă să rămân într-o stare interioară asumată.
A umbla pe mare înseamnă să trăiesc din interior spre exterior, rămânând stabil în starea aleasă chiar când lumea exterioară pare contradictorie.
A umbla pe mare este parte din călătorie, trecerea de la furtună (conștiința tulburată) la curajul de a merge pe apă (conștiința care a depășit frica și limitarea) și apoi la țărmul Ghenizaretului (manifestarea vindecării și a plinătății).

Lecția pe care o extrag este că pot merge deasupra tuturor circumstanțelor atât timp cât rămân fidel stării pe care am acceptat-o în imaginația mea.
În clipa în care privesc din nou la aparențe, încep să mă scufund, însă revenirea la conștiința lui „Eu sunt” mă ridică încă odată și mă conduce inevitabil la împlinirea dorinței mele.

Multă dragoste ❤️

Cum mă ajută postul să merg pe mare?
Postul înseamnă să „nu hrănesc” o stare veche, să nu mai dau energie gândurilor de lipsă, teamă, îndoială sau neputință.
Postul este renunțarea la convingerea că ceva din exterior are puterea de a-mi defini realitatea.

Așa cm postesc de la hrană, pot posti și de la reacții automate, imagini despre mine care mă limitează, conversații interioare bazate pe lipsă sau nevoia de confirmare din exterior.

Postul golește casa de vechea stare iar credința o umple cu noua stare.
Când nu mai hrănesc valurile, pot păși peste ele 😇

29/07/2026

Vineri 31 Iulie ora 18 seara Taina Sfântului Maslu în Cham ❤️

Taina sfântului maslu este terapie pentru suflet și pentru trup 🕊️

Boala in trup este un semn evident pentru o defecțiune la software (tulburare sufletească) care se cere remediată *

Pentru a pătrunde cu adevărat in dimensiunea terapeutica vă recomand să aduceți la maslu, pentru sfințire, ulei de măsline ** sau uleiuri esențiale.

Importanța uleiului de măsline ni se transmite subtil și sugestiv iar
cei luminați vor pricepe...
Să medităm la câteva repere:

1.Mântuitorul S-a rugat în Grădina Ghetsimani care înseamnă literal „Presa de ulei”

2.Hristos S-a înălțat la cer din Muntele Măslinilor

3.Rugăciunea de la botez ...
„Stăpâne, Doamne, Dumnezeul părinților noștri, Care ai trimis celor din corabia lui Noe porumbelul cu ramura de măslin în plisc, semnul împăcării și al mântuirii de potop, și prin acelea ai închipuit taina harului;
Cel ce ai dat rodul măslinului spre împlinirea Sfintelor Tale Taine, prin care și pe cei ce erau sub Lege i-ai umplut de Duhul Sfânt, iar pe cei din har îi desăvârșești;
Însuți binecuvântează și acest untdelemn cu puterea, cu lucrarea și cu venirea Sfântului Tău Duh, ca să se facă celor ce se ung cu el cu credință și celor ce gustă din el:
+ Untdelemn de nestricăciune,
+ Armă dreptății, ***
+ Înnoire sufletului și trupului,
+ Izgonire a toată lucrarea diavolească,
+ Spre îndepărtarea tuturor răutăților celor ce se ung cu el cu
credință, sau vor gusta din el,
Spre slava Ta și a Unuia-Născut Fiului Tău și a Preasfântului și
bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

Cine are urechi de auzit sa audă…
cu Multă dragoste ❤️

*Dacă vrei rezultate in ce privește recuperarea fizică, este musai sa
ne ocupăm de componenta spirituală (gânduri, emoții/atitudine,
comunicare, comportament...)
Cum ar fi mai potrivit?
Ne ocupăm noi acum sau îi lăsăm pe alții sa se ocupe professional ?..îmi pare rău, operația a fost cu success dar pacientul nu a
rezistat...
Cine poate acționa între botez și parastas ...cu gândul, cu cuvântul
sau cu fapta...?

**Nu orice ulei pe care scrie ulei de măsline este ulei de măsline.
Cumpărați direct de la producători din Italia, Grecia sau Spania…🫒
Așa o să înțelegi și importanța producătorului…

***Dacă ceri dreptate, nu uita să te împaci mai întâi cu fratele tău, pe care poate l-ai scuipat…în gând, în cuvânt sau în faptă…
Legea nu este arbitrară, ci exactă, de-a dreptul matematică: …și ne iartă precum iertăm…

27/07/2026

Luni 27 Iulie 2026, ora 18 seara, acatist in Cham

Sfântul Pantelimon a fost un medic renumit, secolul al IV-lea în
Nicomidia și medicul personal al împăratului Maximian.
S-a născut păgân, având numele Pantoleon = Leu în toate, iar după
botezul creștin, a primit numele Panteleimon = Cel cu totul milostiv.
Pantelimon a vindecat bolnavii fără să ceară vreodată bani, îmbinând
știința medicală cu rugăciunea și credința.
De aceea a fost inclus între binefăcătorii „Doctori fără de arginți”
care este și numele parohiei noastre din pădurea bavareza

Oricine poate fi un catalizator al vindecării...

Nu ai nevoie de titluri speciale pentru a aduce alinare.
Prin acțiunile tale zilnice, prin energia pe care o emani, prin
compasiunea pe care o arăți, prin recunoștință și gânduri luminoase,
ai puterea de a vindeca.

1.Pe tine însuți + prin auto-îngrijire, simplificare alimentară,
iertare și gânduri luminoase.
2.Familia ta + prin ascultare activă, simplificare alimentară, prezență
și sprijin necondiționat.
3.Comunitatea in care trăiești + prin implicare, simplificare
alimentară, fapte bune și solidaritate.

Faptele tale contează mai mult decât crezi
Schimbarea profundă începe de la firul ierbii

Multă dragoste ❤️

25/07/2026

Dragi prieteni,
Duminică 26 Iulie 2026, aprofundăm procesul creator 🔆 la Sfânta Liturghie în Cham ❤️ ora 9.30 dimineața, cu entuziasm, lumină și recunoștință 🔆
Taina Sfintei Spovedanii între 8.30 și 9.30 dimineața ❤️

Pasajul din Matei 14, 14–22 este o descriere simbolică a procesului creator al conștiinței.

Isus vede mulțimea și i se face milă de ea.
Aceasta simbolizează conștiința divină din om care observă stările de lipsă, frică sau neputință fără să le condamne.
Compasiunea nu înseamnă milă față de o situație exterioară, ci recunoașterea faptului că orice stare poate fi transformată.

Ucenicii spun că sunt doar cinci pâini și doi pești.
Aceasta este vocea rațiunii care privește aparențele și spune „Nu am destul.”
Aceasta este conștiința limitării, credința că resursele sunt finite și că rezultatele depind de condițiile exterioare.

Isus răspunde: „Aduceți-le aici la Mine.”
Sensul simbolic este că orice sentiment de lipsă trebuie adus în centrul conștiinței, nu negat și nici combătut.
Tot ceea ce am este suficient atunci când este trecut prin imaginația creatoare.

Iisus ridică ochii spre cer, binecuvântează pâinile, le frânge și le dă ucenicilor.
„Cerul” este nivelul superior al conștiinței.
Ridicarea ochilor înseamnă mutarea atenției de la aparențe la realitatea imaginată.
Binecuvântarea este acceptarea interioară a împlinirii înainte ca aceasta să fie vizibilă.
Frângerea pâinii simbolizează distribuirea stării de împlinire în toate domeniile vieții.

Faptul că toți mănâncă și se satură exprimă principiul că o stare asumată în imaginație produce suficiență.
Abundența nu vine din multiplicarea obiectelor, ci din schimbarea conștiinței.
Cele douăsprezece coșuri rămase sugerează plenitudinea și abundența care izvorăsc din conștiința unită cu Dumnezeu.
Noua stare nu doar acoperă nevoia, ci depășește orice așteptare.

După aceea, Isus îi trimite pe ucenici în corabie și se retrage.
Aceasta reprezintă momentul în care, după ce am acceptat dorința ca fiind deja împlinită, nu mai intervin prin îndoială sau efort excesiv.
Las procesul să se desfășoare.

Corabia care pleacă pe mare simbolizează viața exterioară, iar marea reprezintă lumea schimbătoare a emoțiilor și circumstanțelor.
Odată ce starea interioară a fost stabilită, experiențele exterioare încep să se reorganizeze pentru a reflecta ceea ce am acceptat în imaginație.

Sunt crainic și vă prezint ideea centrală din matei 14, 14-22
Pasajul nu vorbește doar despre o minune materială, ci despre procesul creator.
Lipsa este o stare mentală, nu o realitate definitivă.
Imaginația consacrată lui Dumnezeu transformă puținul în suficient.
Binecuvântarea înseamnă asumarea sentimentului că dorința este deja împlinită.
Ceea ce stabilesc în conștiință se manifestă ulterior în experiența exterioară.

Multă dragoste ❤️

20/07/2026

Luni 20 Iulie 2026, de Sfântul Prooroc Ilie, slujba acatistului in Cham, ora 18 seara

„Si le-a zis: Adevărat zic vouă că niciun prooroc nu este bine primit în patria sa”. Luca 4,24

„Patria” este starea actuală de conștiință, zona de confort, vechile convingeri întărite de simțuri.
O idee nouă, măreață, adică ''prorocul'', nu poate fi acceptată sau materializată atâta timp cât continui să rămân ancorat mental în vechea mea realitate.
Nu pot transforma o stare dacă continui să gândesc dinspre limitările pe care le-am acceptat de o viață în „patria” mea mentală.

Care este diferența dintre a gândi la o dorință (lipsă) și a gândi dinspre acea dorință (împlinire)?

Cum mă duc spre armonie totală?
Să nu mai existe conflict între 3D (ceea ce vad cu ochii fizici) și ceea ce simt în interior.

Cum a devenit Conștiința mea un pământ roditor în care dorința a prins rădăcini adânci?
Amin. Mulțumesc.

Multă dragoste ❤️

Ai experimentat vreodată acel moment de intensitate maximă, în care lumea din jur a dispărut complet și ai simțit că dorința ta este singurul adevăr viu?

18/07/2026

Dragi prieteni,
Duminică 19 Iulie 2026, învățăm transformarea prin conștiință 🔆 la Sfânta Liturghie în Cham ❤️ ora 9.30 dimineața, cu entuziasm, lumină și recunoștință 🔆
Taina Sfintei Spovedanii între 8.30 și 9.30 dimineața ❤️

Evanghelia de la Matei 9, 27–35 ne învață că schimbarea începe în conștiință, prin asumarea cu credință a unei noi stări de a fi. Starea nouă se reflectă treptat în experiența exterioară, pe măsura deschiderii personale către Dumnezeu. Hai să vedem:

„Pe când trecea Iisus, doi orbi se țineau după El…”
Cei doi orbi reprezintă facultățile conștiinței care încă nu văd adevărul despre propria lor natură.
Orbirea este identificarea cu aparențele și cu lumea simțurilor. Totuși, faptul că Îl urmează pe Iisus arată că, deși nu văd încă împlinirea, există dorința și impulsul de a merge spre o înțelegere mai înaltă.

„Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David!”
Strigătul este dorința sinceră de schimbare.
Orice dorință autentică este chemarea lui Dumnezeu interior către o stare mai înaltă de conștiință.

„După ce a intrat în casă…”
Casa simbolizează conștiința.
Minunea nu se produce pe drum, în lumea exterioară, ci în interior.
Transformarea începe când îmi retrag atenția din aparențe și intru în spațiul lăuntric al imaginației.

„Credeți că pot să fac Eu aceasta?”
Aceasta este întrebarea fundamentală pe care conștiința o pune fiecărui om, și anume:
Ai încredere în puterea imaginației de a crea realitatea?
Nu este o întrebare despre un Dumnezeu exterior, ci despre credința în puterea divină din interior.

„Da, Doamne!”
Acceptarea interioară este momentul în care aleg noua stare.
Nu este nevoie de dovezi, răspunsul este credința înainte ca ochii fizici să vadă.

„S-a atins de ochii lor… După credința voastră fie vouă.”
Atingerea simbolizează impregnarea subconștientului cu noua convingere.
Nu Dumnezeu decide arbitrar rezultatul, ci convingerea pe care o accept ca adevăr.
Adică, Lumea reflectă starea de conștiință pe care o ocup.

„Și s-au deschis ochii lor.”
Vindecarea nu este doar recuperarea vederii fizice, ci dobândirea unei noi percepții.
Încep să văd realitatea din perspectiva Împlinirii dorinței, nu din perspectiva Lipsei.

„Nimeni să nu știe.”
Noua stare trebuie protejată până devine stabilă.
De aceea este recomandat să nu vorbesc prematur despre dorințele mele, pentru că opiniile și îndoielile altora pot alimenta vechea stare de conștiință…

„Dar ei… L-au vestit în tot ținutul.”
Când o stare devine vie în mine, efectele ei se răspândesc inevitabil în întreaga experiență.
Adevărul interior se exprimă prin viața mea, chiar dacă nu intenționez să-l demonstrez.

„Au adus la El un om mut, având demon.”
Mutul reprezintă partea din interior incapabilă să exprime adevărul.
Demonul simbolizează credințele limitative, frica și identificarea cu vechea identitate.

„Fiind scos demonul, mutul a grăit.”
Când renunț la credințele false, încep să vorbesc și să gândesc din noua stare.
Cuvintele mele devin expresia convingerii interioare, nu a fricii.

„Mulțimile se minunau…”
Aspectele receptive ale conștiinței recunosc puterea transformării atunci când imaginația este folosită conștient.

„Fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.”
Fariseii simbolizează intelectul rigid și mintea atașată de aparențe.
Mintea încearcă mereu să explice sau să respingă puterea imaginației, pentru că aceasta depășește logica bazată exclusiv pe simțuri.

„Iisus străbătea toate cetățile și satele…”
Cetățile și satele reprezintă toate domeniile vieții și toate stările conștiinței.
Imaginația divină poate transforma fiecare aspect al existenței atunci când este acceptată ca adevăr.

„Vindecând toată boala și toată neputința.”
Boala și neputința simbolizează orice stare de limitare.
Știm deja că orice schimbare exterioară începe prin schimbarea identității interioare.
Când locuiesc în sentimentul dorinței împlinite, lumea începe să reflecte această stare.

Sunt crainic și vă prezint mesajul evangheliei matei 9, 27-35
Transformarea începe în interior și se manifestă apoi în exterior: „Credeți că pot face Eu aceasta?”
Răspunsul plin de încredere „Da, Doamne!” exprimă credința deplină, iar principiul este enunțat clar „După credința voastră fie vouă.”
Omul experimentează ceea ce acceptă ca fiind adevărat în conștiința sa.
Simțurile nu au ultimul cuvânt, căci orbii văd mai întâi prin credință și abia apoi cu ochii trupești „Și s-au deschis ochii lor.”
Tot astfel, convingerile limitative sunt înlăturate, simbolizate de mutul demonizat, iar odată schimbată starea interioară, apare și manifestarea exterioară: „Mutul a vorbit.”
În lucrarea spovedaniei, omul este eliberat de povara păcatului și redobândește libertatea de a se întoarce cu inimă curată către Dumnezeu.
În Sfânta Liturghie nu intrăm doar într-un spațiu sacru, ci într-o lucrare care deschide treptat ochii inimii.
Dacă ochii trupești văd pâinea și vinul, ochii credinței descoperă taina prezenței lui Hristos.

Astăzi înțeleg că transformarea începe în conștiință; conștiința este cauza, iar viața reflectă fidel starea lăuntrică pe care o păstrez cu credință.
Iar credința nu este o simplă speranță că ceva se va întâmpla, ci convingerea lăuntrică că dorința este deja împlinită. Mulțumesc 🙏

Multă dragoste ❤️

Biserica Ortodoxa Romana Cham

15/08/2026

13/08/2026

08/08/2026

04/08/2026

01/08/2026

29/07/2026

27/07/2026

25/07/2026

20/07/2026

18/07/2026

Adresse

Webseite

Benachrichtigungen

Die Kultstätte Kontaktieren

Verknüpfungen

Teilen

Kategorie

Antrag auf Entfernung des Eintrags