Biserica Penticostala Maranatha. Limasol Cipru

Biserica Penticostala Maranatha. Limasol Cipru Aici poti sa te întâlnești cu Mântuitorul Biserica Crestina-Penticostala a Romanilor din Cipru

Crezul nostru

1.

Noi credem într-un singur Dumnezeu, manifestat în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
2. Noi credem că Biblia este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu şi că este singura normă de credinţă a credinciosului şi a Bisericii.
3. Noi credem că Dumnezeu este Creatorul întregului univers, al omului şi al îngerilor.
4. Noi credem că păcatul a intrat în lume prin neascultarea primului om, Adam, şi că

fiecare om se naşte în păcat, având nevoie de mântuire.
5. Noi credem că doar harul lui Dumnezeu face posibilă mântuirea omului, prin jertfa Domnului Iisus Hristos, şi că beneficiile acestei jertfe sunt însuşite prin credinţă şi pocăinţă.
6. Noi credem că naşterea din nou a omului este opera Duhului Sfânt şi că Duhul Sfânt continuă să lucreze în viaţa credinciosului dându-i acestuia puterea de a face fapte bune (de a aduce roadă) şi de a trăi o viaţă sfântă.
7. Noi credem că botezul în apă se acordă celor care s-au întors la Dumnezeu şi au fost născuţi din nou, că trebuie efectuat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt şi că este actul prin care credinciosul este integrat în Biserică.
8. Noi credem în botezul cu Duhul Sfânt, ca experienţă distinctă de naşterea din nou şi de botezul în apă, experienţă prin care credinciosul primeşte putere pentru slujire şi care trebuie să fie urmată de umpleri repetate.
9. Noi credem că actul Euharistiei a fost instituit de Domnul Iisus şi că el este un aşezământ esenţial al Bisericii prin care credincioşii îşi exprimă părtăşia cu ipostaza dumnezeiască a Domnului nostru Iisus Hristos.
10. Noi credem în continuitatea manifestărilor supranaturale ale Duhului Sfânt, prin darurile pe care le împarte El credincioşilor, spre zidirea Bisericii.
11. Noi credem în preoţia tuturor credincioşilor dar şi în chemarea specială a unor credincioşi de a sluji ca lucrători învestiţi în lucrare prin hirotonisire.
12. Noi credem în sanctitatea familiei, ca instituţie rânduită de Dumnezeu prin actul căsătoriei.
13. Noi credem că mandatul suprem al Bisericii este acela de a duce Evanghelia până la marginile pământului şi că acest mandat trebuie dus la îndeplinire prin efortul conjugat al tuturor membrilor ei.
14. Noi credem în a doua ve**re a Domnului Iisus Hristos pentru a-şi răpi Biserica, în învierea morţilor, în judecata de apoi şi în răsplătirile divine, în destinul veşnic al omului în Paradisul lui Dumnezeu sau în iad, despărţit pentru totdeauna de Dumnezeu.

01/06/2026

Umblând câlâuziți de Duhul Sfânt

Ne cheamă pe toți azi al nost' Dumnezeu,
Să îl urmăm din dragoste fierbite,
Să îl slujim cu multă scumpătate ,
S-avem o viață plină de a Duhului prezență

Cãnd Fiul Celui veşnic Sfânt ,
S-a înălțat în cer la Tatăl,
O promisiune minunată ne-a fācut ,
Căci singuri nu ne lasă niciodată .

El a trimis pe Duhul Sfãnt ,
Ca-n tot ce este adevărul să ne-nvețe,
Şi călăuză să ne fie nouă,
Cât vom umbla pribegi pe-acest pământ.

Dar nu poți să primeşti a Duhului arvună,
De nu trăişti sfințindu-ți viața,
Şi nu ceri sângele Mielului Cel Sfânt ,
Să-ți speli haina dar şi-ntraga viață.

Sā lepezi tot ceea ce este fire pāmânteascā,
Căci firea luptă împotriva Duhului Cel Sfânt,
Şi dacă vrei să fi cālăuzit spre cerului odaie,
Tu trebuie să faci tot ceea ce te-ndeamnă prin Cuvânt.

Noi nu putem să facem tot ce firea pāmântească îşi doreşte,
Ci trebuie sā ne supunem altei firii dumnezeieşti,
Sā fim născuți din nou pentru vecie,
Din apă şi din Duhul Sfânt.

Ca mai apoi sā fim umpluți cu-a Duhului Iubire,
Şi sā începem să rodim o nouā roadă ,
Şi dintre toate acestea cea mai mare,
E dragostea venită chiar din Dumnezeu.

Şi când Duhul Cel Sfânt ne umple viața,
O dragoste fierbinte ne cuprinde ,
Şi plin de bucurie sfântā ,
Vom rodii şi pacea , şi rābdarea, dar şi facerea de bine.

Blândețea noastră atunci va fi văzutā,
Chiar şi de cei ce ne lovesc cu pietre,
Şi pe vrăsmaşi în vom vedea atuncea ,
Prin ochii Celui pururi veşnic Sfânt.

O Tatā Sfânt din ceruri,
Noi te rugăm astăzi fierbinte,
Tu umple-ne cu Duhul Tău Cel Sfânt,
Cālāuziți în toate ,noi să trăim pentru a Ta Împărătie.

Şi lumbi de foc din cer să se coboare ,
Sā ne cuprindă chiar pe toți,
Şi rugăciunea să ne fie mai fierbinte ,
Şi -n limbi cereşti noi să cântăm cu toții.

Şi dā-ne Tu măsurā îndoită de putere ,
Ca să împletim cu fapta cunoştința,
Cu cunoştința ,înfrânarea şi răbdarea,
Şi cu evlavia dragostea de frați.

Şi când pe frații noştrii îi vom iubii cu adevărat ,
Să pui în noi iubirea de-omenire,
Şi toate-acestea să le-avem din plin în noi,
Ca să lucrăm mai mult pentru a ta Împărăție.

Ajută-ne să întărim chemarea aceasta ,
Şi plini de-a Duhului Cel Sfânt putere ,
Vom sta de veghe până la a Ta ve**re,
Ca să ne duci acolo sus în Cerul Sfânt.

Amin

Cristina Maria S.
31.05.2026

Galateni 5:22,23
22 . Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 .blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

2 Petru 1:5-7
5 .De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința;
6 .cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 .cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni.

30/05/2026

În clipa căderii
autor.Diana G.U.

În clipa căderii mi-ai fost ajutorul,
O, Doamne Isuse, Tu nu m-ai lăsat,
Din Tine putere, lumină, speranță,
În grea încercare, mereu Tu mi-ai dat.

Când umbrele nopții veneau peste suflet,
Iar drumul din față părea tot mai greu,
Mi-ai fost călăuză prin valea durerii,
Și-n pașii credinței, lăsat n-am fost eu.

Când inima-n dor și suspine strigase, Iar rana din mine părea fără leac,
Tu-ai pus peste lacrimi balsamul iubirii,
Și pace cerească în sufletu-mi drag.

Nici vifor, nici teamă, nici valuri amare,
Nu pot să mă smulgă din brațul Tău sfânt,
Căci Tu ești Cetatea, în care-i salvarea,
Iar harul Tău veșnic mă ține în cânt.

Și chiar dacă lumea se stinge-n tăcere,
Iar pașii-mi slăbesc pe cărarea de lut,
Eu știu că în ceruri mi-ai scris mântuirea,
Prin jertfa în care, iubind ai tăcut.

Prin lacrimi ascunse și lupte tăcute,
Tu-ai fost adăpostul ce nu s-a surpat,
Iar mâna Ta blândă, întinsă spre mine,
Din valuri și teamă mereu m-a scăpat.

Când pașii-mi slăbiră sub greul durerii,
Și inima-n taină de teamă plângea,
Tu-ai fost mâna sfântă întinsă spre mine,
Lumina ce-n noapte mereu mă veghea.

Când glasul furtunii lovea fără milă,
Și cerul părea peste mine-nchis,
Aprins-ai în suflet, candela credinței,
Spre cer peste teamă, un drum ai deschis.

De multe ori, Doamne, căzut-am în lume,
Purtând peste umeri poveri și dureri,
Dar Tu, cu răbdare și sfântă iubire,
Mi-ai fost alinare în grele căderi.

Iar ziua când timpul va tace-n cenușă,
Și trupul acesta va merge-n pământ,
Al meu suflet Doamne, va spune în veacuri:
„Isus mi-a fost viața, lumină și cânt.”

De-aceea, Isuse, cât fi-voi în lume,
Cu inima-ntreagă pe Tine te cânt,
Căci dragostea Ta mi-a schimbat veșnicia
Și-a pus peste rană balsamul cel sfânt.

Nu aur, nici slavă, nici fala deșartă,
Nu pot să aline un suflet zdrobit,
Doar harul Tău sfânt dătător ce-i de viață,
Ridic-acel suflet, căzut și rănit.
Amin

29/05/2026

E noapte lungă
autor.Diana G.U.

E noapte lungă și adâncă,
Și simți că drumul s-a oprit,
Când te lovești de câte-o stâncă,
Și plângi în taină, obosit.

Apasă ghimpele durerii,
Iar cerul pare de oțel,
Dar în tăcerea întristării,
Veghează El, Emanuel.

​Nu dispera când valul crește,
Și-n jur e doar un negru nor,
Căci Cel ce vânturile-oprește
Îți vine azi în ajutor.

Chiar dacă plânsul mângâierii,
Te-a însoțit pe-acest pământ,
În revărsatul mântuirii,
Rămâne viu al Său Cuvânt.

Privește, zorii se arată,
Răsare ziua fără nori,
Iar suferința de-altădată,
Se pierde-n veșnice splendori.

Fii gata, suflet, de plecare,
Păstrează haina fără pată,
Căci după noaptea de-ncercare,
Vedea-vei fața Lui de Tată.

Și totuși, zorii vor veni,
Oricât de lungă va fi noaptea,
Isus, pe nori, se va ivi,
În mână va avea răsplata.

Oricât de tare-ar vrea furtuna,
Să-ți lase ancora-n derivă,
Rămâi statornic totdeauna,
Căci slava Lui îi stă-mpotrivă.

​Se vor sfârși și anii grei,
De pribegie și suspin,
Când vei lăsa ai lumii chei,
Pentru al vieții loc divin.

Nu tremura când te apasă,
Trecutul plin de slăbiciuni,
Isus te cheamă azi acasă,
Prin mângâieri și prin minuni.

El n-a uitat a ta jertfire,
Nici-un suspin neascultat,
În bezna neagră, fără milă,
Un far aprins El a lăsat.

​Și chiar de-ar fi ca pân' la capăt,
Să mai străbați un văgăun,
Tu nu uita că peste toate,
Veghează Dumnezeu cel bun.

El numără și-ți știe pașii,
Sudoarea frunții de creștin,
Și va goni de tot vrăjmașii,
Ce-au vrut să-ți pună-n cupă chin.

​Așa că saltă-n bucurie,
Oftatul schimbă-l în cântare,
Căci drumul duce-n biruință,
Iar harul Lui e tot mai mare.

Un pic mai e din astă noapte,
Făclia ține-o sus, aprinsă,
Se-aud din ceruri sfinte șoapte,
„Pășește-n țara neînvinsă!”
Amin

26/05/2026

Din mila Ta se naște
autor.Diana G.U.

Din mila Ta se naște, o inimă zdrobită,
De Tine-i mângâiată, atunci când e lovită.

Din harul Tău se scurge, a cerului splendoare,
Să știe-ntreg pământul, cât ești Doamne de mare.

Când noaptea grea coboară, și gândul nu mai cântă,
Tu-aprinzi o stea în suflet, curată, vie, sfântă.

Din palma Ta cea blândă, se varsă îndurare,
În rana cea adâncă, să picuri vindecare.

Când pașii mei suspină, pe drumul plin de spini,
Tu-mi ești puterea vie, și zorii cei senini.

Nu-i nimeni ca și Tine, în cer... nici pe pământ,
Tu ești nădejdea vie, și-al inimii Cuvânt.

Când lumea mă apasă, ființa mea când plânge,
Reverși balsamul dulce, ce rana o atinge.

În vuietul furtunii, aud al Tău Cuvânt,
Ce-aduce iarăși pace, când ochii mei iar plâng.

Tu vezi și-a mea cădere, și greul ce mă doare,
Dar mâna Ta mă scoate, din valuri și-ncercare.

Când inima se stinge, sub norii de suspin,
Tu torni din nou lumină, din harul Tău divin.

Și chiar de trece vremea, Tu nu Te schimbi vre-o dat,
Rămâi aceeași Stâncă, acelaș Împărat.

Nu-i altul să aline, cm mângâi Tu deplin,
Cu brațul Tău de Tată, și chipul Tău divin.

Și chiar de cade noaptea, peste acest pământ,
Tu ești Luceafăr veșnic, și-al vieții mele cânt.

De-aceea, scump Isuse, cât voi trăi sub soare,
Voi spune tuturora, de-a Ta mare-ndurare.
Amin

15/05/2026

Nu te-ncrede-n gura dulce
autor.Diana G.U.

Nu te-ncrede-n gura dulce, ce rostește viclenie,
Domnul spune că dușmanii, cei de-aproape o să-ți fie.

Cei ce-ți calcă pragul casei, cu privirea liniștită,
Pot ascunde-n glas și zâmbet, o durere nerostită.

Nu străinul de departe, te rănește cel mai tare,
Ci acela ce te știe, e săgeata cea mai mare.

Când împarți din pâinea caldă, și din inima curată,
Vei vedea cm bunătatea, e cu rău întoarsă-ndată.

Nu te teme însă-n luptă, inima când ți-e-ncercată,
Domnul stă cu cel ce rabdă, și îi ține calea dreaptă.

Chiar de vin cu vorba dulce, dar în taină se ridică,
Dumnezeu vede tot gândul, și dreptatea o despică.

Nu-i ușor să duci povara, trădătorilor de-aproape,
Dar din lacrimi naște pace, chiar și-n cea mai neagră noapte.

Căci acei ce rabdă-n taină, nu-ntorc răul înapoi,
Vor vedea cm Domnul lucră, cu putere în nevoi.

Nu te sprijini pe oameni, când îți par de neclintit,
Căci se schimbă ca și vântul, și ve-i fi cel greu lovit.

Cei primiți la masa-ntinsă, cu iubire și iertare,
Pot ca să-ți aducă vremea, plină doar de frământare.

Nu rămâne în durere, nici în gânduri de-ndoială,
Căci credința-ți este scutul, și nădejdea nu-i spoială.

Cei ce astăzi te apasă, vor vedea într-un târziu,
Că dreptatea nu se pierde, și nici răul nu e viu.

Când se rupe-n tine pacea, și te simți atât de mic,
Domnul îți întinde mâna, te ridică din nimic.

Și la capătul durerii, când vei sta cu suflet plin,
Vei vedea că tot ce doare, este drumul spre divin.

Nu te pierde-n întristare, nici în gândul apăsat,
Domnul știe pasul vieții, tu pe unde ai călcat.

Cei ce-ți par acum puternici, și te vor căzut, zdrobit,
Vor vedea că-n slăbiciune, ești de Domnul întărit.
Amin

09/05/2026

Iubitul meu coboară
autor.Diana G.U.

Iubitul meu coboară, pe munți de slavă grei,
Să frângă-n noaptea lumii, ai morții aspre chei.

L-aștept cu foc în suflet, cu candela arzând,
În timp ce El dărâmă, blestemul pe pământ.

​Pășește peste culme, cu ochi de viu smarald,
Topind ghețari de ură, în Duhul Lui cel cald.

El vine ca un tunet, prin neguri de păcat,
Să scape-a Sa aleasă, din lanțul blestemat.

​Dezleagă azi veriga, ce mâna i-a strâns tare,
Și luptă cu tot răul, în marea îndurare.

Puterea Sa sfărâmă, al iadului zăvor,
E dragostea ce-nvinge, pe norul călător.

​Iubitul meu e Rege, pe munți de flori și nard,
Iar eu, în așteptare, ca un altar mai ard.

Mă ia pe brațe sfinte, din gheara celui rău,
Să mă ascundă-n pace, la pieptul Lui, mereu.

​Când cerul se deschide, pe-al slavei alb covor,
Mireasa Lui pornește, spre nunta de pe nor.

Căci El e biruința, prin jertfă și prin har,
Și ne-a deschis o poartă, spre veșnicul altar.

Mă duce-n casa nunții, sub steagul izbăvirii,
Să uit de noaptea lumii, ce mă sortea pieirii.

Îmi dă să beau din vinul, cel nou și mult dorit,
Căci vremea cea vestită, pe veci s-a împlinit.

​„Ridică-ți ochii, dragă, spre zările de aur,
Căci Tu îmi ești mireasă, și singurul tezaur.

Ți-am scris în palmă viața, cu cuiul din Calvar,
Să nu mai fii vreodată, tu robul cel hoinar.”

​Iubitul meu e falnic, ca cedrii din Liban,
Mă trece peste moarte, s-ajung vrea la liman.

E Alfa e Omega, e Rege-n veșnicii,
Stăpân pe cerul slavei, izvor de bucurii.

​Mă pune ca pecete, pe inima Sa mare,
Să văd întotdeauna, măreața Lui splendoare.

Iubirea Lui e tare, mai tare decât moartea,
În El mi-am găsit viața, în El găsesc dreptatea.

​Grăbește-Te, Iubite, ca puiul de cerb blând,
Să trecem peste ape, spre soare răsărind.

Amin! strigă pământul, Tu vino Mire sfânt,
Te-așteaptă azi Mireasa, cu lacrimi suspinând.

Voi fi cu Salvatorul, mereu ce a luptat,
Să mă ridice-n slavă, din moarte și păcat.

Vom merge pe străzi sfinte, din aur curat, pur,
Și vom zbura pe aripi, prin cerul de azur.

​Vom sta la masa nunții, în locul mult dorit,
Căci El a dus războiul, și ne-a pecetluit.

Vom bea din apa vieții, din fluxul ei de har,
Uitând pe veci de lume, și de-al ei greu amar.

​Primi-vom noi cununa, din mâna lui Isus,
E Cel ce-a frânt veriga, când crucea grea a dus.

Iubitul va fi Rege, pe tron de alb cristal,
Iar noi vom fi Mireasa, la nunta de pe mal.
Amin

01/05/2026
26/04/2026

Judecătorii
autor.Diana G.U.

Pe cărări bătute-n viață, trec adesea falși profeți,
Oameni care-mpart sentințe, și se cred doar ei cei drepți.

Văd și praful de pe haina, celui care s-a luptat,
Dar nu văd noroiul propriu, strâns din tot ce au călcat.

​Sunt experți în legi străine, și în drepturi de urmat,
Analiză fac pe rana, celui care-i încercat.

Însă inima le este, un pământ necurățit,
Unde harul și iubirea, locul nu și l-au găsit.

​Ridicând în slăvi dreptatea, strigă paiul din vecini,
Dar sub bârna lor cea mare, stau tăcuți în mărăcini.

Uită cm e cu iertarea, uită cm au fost primiți,
Când la rândul lor prin viață, au mers singuri și răniți.

​Cel ce-și recunoaște rana, tace și se face blând,
Nu aruncă cu ocară, nu condamnă el nicicând.

Ci se-apleacă spre cel moale, cu un suflet cercetat,
Știind bine că și dânsul, a fost tainic ridicat.

​Nu mai căuta cusurul, în obrazul unui frate,
Când în propria ta curte, zac păcate nespălate.

Căci la marea socoteală, când sfârșitul va veni,
Nu vei da raport de altul, ci de cm tu vei sfârși.

Nu urca pe tron de gheață, să împarți sentințe-n vânt,
Căci și tu ești doar o mână, de țărână și pământ.

Strângi în pumni doar pietre grele, gata oricând de-aruncat,
Dar uiți mâna care, tainic, pe tine te-a ridicat.

​Legea fără de iubire, este sunet de aramă,
Ea nu vindecă durerea, ci aduce doar o teamă.

Înainte de sentință, taci și uită-te în sine,
Ești tu oare fără pată, este totul pur în tine?

​Pune umărul sub crucea, celui care e zdrobit,
Nu îi număra tu pașii, pe drum lung și prăfuit.

Fii balsam pentru-a sa rană, fii o rază în apus,
Căci și tu-ai primit iertare, prin iubirea lui Iisus.

​Spală-te azi de mândrie, în izvor de pocăință,
Caută în orice suflet, o scânteie de credință.

Căci la marea judecată, Domnul nu va vrea să știe,
Câți ai osândit în viață, ci cât ai dat din iubire.
Amin

13/04/2026

Isus a înviat, e viu! , și soarele ne spune,
Și luna când în zori de zi-n, lăcașul ei apune.

Ne spun și florile ce-aduc, mireasmă-mbietoare,
A înviat, căci numai El, le poate da culoare.

O pasăre în zborul ei, pe ramură vestește,
Că moartea biruit-a fost, și cerul strălucește.

Iar firul ierbii crește lin, grădina-i înverzită,
Ne spune că prin El avem, speranță nesfârșită.

Natura s-a trezit din somn, din marea ei tăcere,
Căci Domnul viață a adus, prin sfânta înviere.

Nu mai e loc de plâns acum, în astă lume mare,
Căci s-a-mplinit ce scris a fost, în marea îndurare.

Păcatul lumii e spălat, prin jertfa de pe cruce,
Iar drumul nostru spre Eden, la Tatăl ne conduce.

Nu-i piatră pe acest pământ, ca viața să oprească,
Căci dragostea a vrut din cer, prin Fiu să biruiască.

S-asculți și tu amurgul blând, când vrea să se-așeze,
E glasul Lui cel iubitor, ce stă să lumineze.

În fiecare stea pe cer, pe boltă ce se trece,
E semnul că Hristos nu vrea, din inimi să mai plece.

Veniți voi toți cei apăsați, de greu și multă teamă,
E viu! ! ! din morți a înviat, pe nume El vă cheamă.

Nu-i noapte-atât de neagră azi, nici rană prea adâncă,
Pe care să n-o șteargă El, căci este-al vieții stâncă.

​Priviți acum spre răsărit, se-aprinde iar lumina,
Căci El a șters prin jertfa Sa, păcatul tot, și vina.

Și grâul care a zăcut, în groapa lui... în tihnă,
Răsare astăzi verde-n câmp, el a găsit odihnă.

E pilda care ne-a lăsat, El... Rege-al bunătății,
Că viața va rodi mereu, pe gliile dreptății.

Nu-l căutați la cei morți azi, e viu! ! ! în cer domnește,
A înviat, s-a înălțat, pământul cârmuiește.

O, lume, bucură-te mult, dă imnuri de mărire,
Căci moartea e învinsă azi, prin sfânta Lui iubire!

Lăsați tristețea voastr-acum, cm noril pier în munte,
Lumina Lui Iisus cel bun, va sta mereu în frunte.

E viu și iarăși va veni, așa Scriptura spune,
Să strângă rodul care-i sfânt, ce stă în rugăciune.

Atunci tot ce a fost promis, se va vedea în slavă,
Iar moartea va rămâne-atunci, cm va rămâne-o pleavă.

Păstrați în suflet focul sfânt, aprins în dimineață,
Căci El ne e Păstorul bun, ce ne conduce-n viață.

Isus a înviat, e viu! , să strige-ntreaga lume,
E veșnic viu, izvor de har, El poartă sfântul nume!
Amin

23/03/2026

Amvonul sfânt odată
autor.Diana G.U.

Amvonul sfânt odată, tremura sub glas smerit,
Când vorbea doar cel pe care, Dumnezeu l-a rânduit,
Și în inimă Cuvântul, era ca un foc curat,
Venea Duhul Sfânt din ceruri, peste omul însemnat.

Astăzi mulți fără de teamă, goi de dragoste și dor,
Fără focul ce se naște, din al Duhului fior,
Spun frumoasele cuvinte, dar puterea s-a pierdut,
Ungerea de sus lipsește, dragostea... nu-i de-nceput.

Nu mai tremură amvonul, sub puterea din Cuvânt,
Nici genunchii nu-și au plânsul, înaintea Celui sfânt,
Omul caută slăvire, glasul lui să fie sus,
Uită că o slujbă sfântă, se trăiește cu Isus.

Doamne-ntoarce iarăși vremea, focului cel viu... curat,
Și ridică slujitorii, care viața și-au predat,
Fă amvonul iar să fie, locul cel Dumnezeiesc,
Unde Duhul sfânt vorbește, oamenii când se smeresc.

Doamne, vino iar și-aprinde, focul pentru curățit,
La amvon să fie omul, cel cu Duhul ars, smerit,
Să nu urce cel de silă, care stă-n lucrarea Ta,
Ci să urce gura care, Stă la dispoziția Ta.

Doamne, pune iarăși strajă, peste locul Tău cel sfânt,
Să se-audă adevărul, viu și plin de legământ,
Să nu fie glas de oameni, fără viață la altar,
Ci cuvânt ce naște lacrimi și întoarce un hoinar.

Fă din inimă o jertfă, pentru cel ce stă să spună,
Să nu caute mărire, nici aplauze din lume,
Ci cu teamă și cu tremur, să rostească-n adunări,
Adevărul și dreptatea, ce aduce ridicări.

Și când Duhul iar coboară, peste suflete-nsetate,
Să se frângă iarăși pâinea, cu puteri adevărate,
Să se-ntoarcă iar poporul, la altarul cel curat,
Unde Domnul stă de veghe, peste omul însemnat.

Și atunci când iar Cuvântul, va pătrunde-n adâncimi,
Vor cădea mândrii din inimi, se vor naște iar lumini,
Se vor frânge iarăși duhuri, ce trăiau în rătăciri,
Și poporul va cunoaște, harul sfintei regăsiri.

Nu prin vorbe repetate, nici prin glasuri ridicate,
Ci prin viața pusă jertfă și prin inimi consacrate,
Va lucra din nou puterea, peste cel ce s-a smerit,
Căci pe omul care plânge, Domnul l-a împodobit.

Fă-ne Doamne, iarăși slujbe pline de Cuvânt ceresc,
Unde Duhul cercetează, sufletul cel omenesc,
Unde inimile frânte își găsesc alin și har,
Păcătosul vede drumul ce îl duce la altar.

Să se-ntoarcă iarăși vremea lacrimilor pe genunchi,
La amvon să ne vorbească, pomul roditor, nu-n trunchi,
Fă să fie iarăși locul, plin de har și de lumină,
Unde Dumnezeu vorbește și poporul i se-nchină.
Amin

Address

Agios Andreu 339
Limassol

Opening Hours

Wednesday 19:00 - 21:00
Sunday 10:00 - 12:30

Telephone

+35799935869

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Biserica Penticostala Maranatha. Limasol Cipru posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share