Biserica Penticostala Maranatha. Limasol Cipru

12/08/2026

21/06/2026

Mi-e tristă viața pe pământ
autor.Diana G.U.

Mi-e tristă viața pe pământ,
Căci fericirea-i după soare,
Chiar dac-aici suspin și plâng,
M-așteapt-o răsplătire mare.

Mi-e drumul greu prin văi adânci,
Dar cânt sub raze și sub stele,
Chiar dacă glasl mi-e tăcut,
Spre cer mi-e ruga-n vremuri grele.

Mi-e plânsu-amar, întunecat,
Dar bucuria mă-nconjoară,
Mă-nveselește trist când sunt,
Și plânsu-atunci nu mă doboară.

Mi-e stâncă harul minunat,
Ce nu se trece niciodată,
În el salvarea am aflat,
Trimis e de cerescul Tată.

Mi-e pasul printre văi și stânci,
Desculț pășesc pe spini prin vale,
Dar sunt de mână eu ținut,
De Dumnezeu când cânt de jale.

Mi-alină dorul după cer,
Cu mângâierea Sa divină,
El știe și tăcerea mea,
Căci simt și-n ea cm mă alină.

Mi-e grea urcarea-n drumul meu,
Cu lacrimi multe negrăite,
Dar lângă mine-i Dumnezeu,
Simt dragostea cm mă cuprinde.

Ce minunat cu El pășesc,
Sub ploi ce cad din nori de gheață,
Mă-ndrept spre loc Dumnezeiesc,
Și-atunci cand am lacrimi pe față.

Vuiește valul tulburat,
Lovind în barca mea pe mare,
Dar mi-e cârmaci un Dumnezeu,
Puterea Lui margini nu are.

Izvoarele ce curg de sus,
Nu seacă ele nici-odată,
Chiar și-n pustiu sunt adăpat,
De dragostea Lui minunată.

Mi-e inima în bucurii,
Când bate vântul în furtună,
Căci mă îndrept spre veșnicii,
Sub har e vreme mereu bună.

Mi-e greu pe drumul pe pământ,
Să cad iubirea nu mă lasă,
Ea mă conduce zi de zi,
Pe drumul care duce-acasă.
Amin

01/06/2026

Umblând câlâuziți de Duhul Sfânt

Ne cheamă pe toți azi al nost' Dumnezeu,
Să îl urmăm din dragoste fierbite,
Să îl slujim cu multă scumpătate ,
S-avem o viață plină de a Duhului prezență

Cãnd Fiul Celui veşnic Sfânt ,
S-a înălțat în cer la Tatăl,
O promisiune minunată ne-a fācut ,
Căci singuri nu ne lasă niciodată .

El a trimis pe Duhul Sfãnt ,
Ca-n tot ce este adevărul să ne-nvețe,
Şi călăuză să ne fie nouă,
Cât vom umbla pribegi pe-acest pământ.

Dar nu poți să primeşti a Duhului arvună,
De nu trăişti sfințindu-ți viața,
Şi nu ceri sângele Mielului Cel Sfânt ,
Să-ți speli haina dar şi-ntraga viață.

Sā lepezi tot ceea ce este fire pāmânteascā,
Căci firea luptă împotriva Duhului Cel Sfânt,
Şi dacă vrei să fi cālăuzit spre cerului odaie,
Tu trebuie să faci tot ceea ce te-ndeamnă prin Cuvânt.

Noi nu putem să facem tot ce firea pāmântească îşi doreşte,
Ci trebuie sā ne supunem altei firii dumnezeieşti,
Sā fim născuți din nou pentru vecie,
Din apă şi din Duhul Sfânt.

Ca mai apoi sā fim umpluți cu-a Duhului Iubire,
Şi sā începem să rodim o nouā roadă ,
Şi dintre toate acestea cea mai mare,
E dragostea venită chiar din Dumnezeu.

Şi când Duhul Cel Sfânt ne umple viața,
O dragoste fierbinte ne cuprinde ,
Şi plin de bucurie sfântā ,
Vom rodii şi pacea , şi rābdarea, dar şi facerea de bine.

Blândețea noastră atunci va fi văzutā,
Chiar şi de cei ce ne lovesc cu pietre,
Şi pe vrăsmaşi în vom vedea atuncea ,
Prin ochii Celui pururi veşnic Sfânt.

O Tatā Sfânt din ceruri,
Noi te rugăm astăzi fierbinte,
Tu umple-ne cu Duhul Tău Cel Sfânt,
Cālāuziți în toate ,noi să trăim pentru a Ta Împărătie.

Şi lumbi de foc din cer să se coboare ,
Sā ne cuprindă chiar pe toți,
Şi rugăciunea să ne fie mai fierbinte ,
Şi -n limbi cereşti noi să cântăm cu toții.

Şi dā-ne Tu măsurā îndoită de putere ,
Ca să împletim cu fapta cunoştința,
Cu cunoştința ,înfrânarea şi răbdarea,
Şi cu evlavia dragostea de frați.

Şi când pe frații noştrii îi vom iubii cu adevărat ,
Să pui în noi iubirea de-omenire,
Şi toate-acestea să le-avem din plin în noi,
Ca să lucrăm mai mult pentru a ta Împărăție.

Ajută-ne să întărim chemarea aceasta ,
Şi plini de-a Duhului Cel Sfânt putere ,
Vom sta de veghe până la a Ta ve**re,
Ca să ne duci acolo sus în Cerul Sfânt.

Amin

Cristina Maria S.
31.05.2026

Galateni 5:22,23
22 . Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 .blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

2 Petru 1:5-7
5 .De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința;
6 .cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 .cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni.

30/05/2026

În clipa căderii
autor.Diana G.U.

În clipa căderii mi-ai fost ajutorul,
O, Doamne Isuse, Tu nu m-ai lăsat,
Din Tine putere, lumină, speranță,
În grea încercare, mereu Tu mi-ai dat.

Când umbrele nopții veneau peste suflet,
Iar drumul din față părea tot mai greu,
Mi-ai fost călăuză prin valea durerii,
Și-n pașii credinței, lăsat n-am fost eu.

Când inima-n dor și suspine strigase, Iar rana din mine părea fără leac,
Tu-ai pus peste lacrimi balsamul iubirii,
Și pace cerească în sufletu-mi drag.

Nici vifor, nici teamă, nici valuri amare,
Nu pot să mă smulgă din brațul Tău sfânt,
Căci Tu ești Cetatea, în care-i salvarea,
Iar harul Tău veșnic mă ține în cânt.

Și chiar dacă lumea se stinge-n tăcere,
Iar pașii-mi slăbesc pe cărarea de lut,
Eu știu că în ceruri mi-ai scris mântuirea,
Prin jertfa în care, iubind ai tăcut.

Prin lacrimi ascunse și lupte tăcute,
Tu-ai fost adăpostul ce nu s-a surpat,
Iar mâna Ta blândă, întinsă spre mine,
Din valuri și teamă mereu m-a scăpat.

Când pașii-mi slăbiră sub greul durerii,
Și inima-n taină de teamă plângea,
Tu-ai fost mâna sfântă întinsă spre mine,
Lumina ce-n noapte mereu mă veghea.

Când glasul furtunii lovea fără milă,
Și cerul părea peste mine-nchis,
Aprins-ai în suflet, candela credinței,
Spre cer peste teamă, un drum ai deschis.

De multe ori, Doamne, căzut-am în lume,
Purtând peste umeri poveri și dureri,
Dar Tu, cu răbdare și sfântă iubire,
Mi-ai fost alinare în grele căderi.

Iar ziua când timpul va tace-n cenușă,
Și trupul acesta va merge-n pământ,
Al meu suflet Doamne, va spune în veacuri:
„Isus mi-a fost viața, lumină și cânt.”

De-aceea, Isuse, cât fi-voi în lume,
Cu inima-ntreagă pe Tine te cânt,
Căci dragostea Ta mi-a schimbat veșnicia
Și-a pus peste rană balsamul cel sfânt.

Nu aur, nici slavă, nici fala deșartă,
Nu pot să aline un suflet zdrobit,
Doar harul Tău sfânt dătător ce-i de viață,
Ridic-acel suflet, căzut și rănit.
Amin

29/05/2026

E noapte lungă
autor.Diana G.U.

E noapte lungă și adâncă,
Și simți că drumul s-a oprit,
Când te lovești de câte-o stâncă,
Și plângi în taină, obosit.

Apasă ghimpele durerii,
Iar cerul pare de oțel,
Dar în tăcerea întristării,
Veghează El, Emanuel.

​Nu dispera când valul crește,
Și-n jur e doar un negru nor,
Căci Cel ce vânturile-oprește
Îți vine azi în ajutor.

Chiar dacă plânsul mângâierii,
Te-a însoțit pe-acest pământ,
În revărsatul mântuirii,
Rămâne viu al Său Cuvânt.

Privește, zorii se arată,
Răsare ziua fără nori,
Iar suferința de-altădată,
Se pierde-n veșnice splendori.

Fii gata, suflet, de plecare,
Păstrează haina fără pată,
Căci după noaptea de-ncercare,
Vedea-vei fața Lui de Tată.

Și totuși, zorii vor veni,
Oricât de lungă va fi noaptea,
Isus, pe nori, se va ivi,
În mână va avea răsplata.

Oricât de tare-ar vrea furtuna,
Să-ți lase ancora-n derivă,
Rămâi statornic totdeauna,
Căci slava Lui îi stă-mpotrivă.

​Se vor sfârși și anii grei,
De pribegie și suspin,
Când vei lăsa ai lumii chei,
Pentru al vieții loc divin.

Nu tremura când te apasă,
Trecutul plin de slăbiciuni,
Isus te cheamă azi acasă,
Prin mângâieri și prin minuni.

El n-a uitat a ta jertfire,
Nici-un suspin neascultat,
În bezna neagră, fără milă,
Un far aprins El a lăsat.

​Și chiar de-ar fi ca pân' la capăt,
Să mai străbați un văgăun,
Tu nu uita că peste toate,
Veghează Dumnezeu cel bun.

El numără și-ți știe pașii,
Sudoarea frunții de creștin,
Și va goni de tot vrăjmașii,
Ce-au vrut să-ți pună-n cupă chin.

​Așa că saltă-n bucurie,
Oftatul schimbă-l în cântare,
Căci drumul duce-n biruință,
Iar harul Lui e tot mai mare.

Un pic mai e din astă noapte,
Făclia ține-o sus, aprinsă,
Se-aud din ceruri sfinte șoapte,
„Pășește-n țara neînvinsă!”
Amin

26/05/2026

Din mila Ta se naște
autor.Diana G.U.

Din mila Ta se naște, o inimă zdrobită,
De Tine-i mângâiată, atunci când e lovită.

Din harul Tău se scurge, a cerului splendoare,
Să știe-ntreg pământul, cât ești Doamne de mare.

Când noaptea grea coboară, și gândul nu mai cântă,
Tu-aprinzi o stea în suflet, curată, vie, sfântă.

Din palma Ta cea blândă, se varsă îndurare,
În rana cea adâncă, să picuri vindecare.

Când pașii mei suspină, pe drumul plin de spini,
Tu-mi ești puterea vie, și zorii cei senini.

Nu-i nimeni ca și Tine, în cer... nici pe pământ,
Tu ești nădejdea vie, și-al inimii Cuvânt.

Când lumea mă apasă, ființa mea când plânge,
Reverși balsamul dulce, ce rana o atinge.

În vuietul furtunii, aud al Tău Cuvânt,
Ce-aduce iarăși pace, când ochii mei iar plâng.

Tu vezi și-a mea cădere, și greul ce mă doare,
Dar mâna Ta mă scoate, din valuri și-ncercare.

Când inima se stinge, sub norii de suspin,
Tu torni din nou lumină, din harul Tău divin.

Și chiar de trece vremea, Tu nu Te schimbi vre-o dat,
Rămâi aceeași Stâncă, acelaș Împărat.

Nu-i altul să aline, cm mângâi Tu deplin,
Cu brațul Tău de Tată, și chipul Tău divin.

Și chiar de cade noaptea, peste acest pământ,
Tu ești Luceafăr veșnic, și-al vieții mele cânt.

De-aceea, scump Isuse, cât voi trăi sub soare,
Voi spune tuturora, de-a Ta mare-ndurare.
Amin

15/05/2026

Nu te-ncrede-n gura dulce
autor.Diana G.U.

Nu te-ncrede-n gura dulce, ce rostește viclenie,
Domnul spune că dușmanii, cei de-aproape o să-ți fie.

Cei ce-ți calcă pragul casei, cu privirea liniștită,
Pot ascunde-n glas și zâmbet, o durere nerostită.

Nu străinul de departe, te rănește cel mai tare,
Ci acela ce te știe, e săgeata cea mai mare.

Când împarți din pâinea caldă, și din inima curată,
Vei vedea cm bunătatea, e cu rău întoarsă-ndată.

Nu te teme însă-n luptă, inima când ți-e-ncercată,
Domnul stă cu cel ce rabdă, și îi ține calea dreaptă.

Chiar de vin cu vorba dulce, dar în taină se ridică,
Dumnezeu vede tot gândul, și dreptatea o despică.

Nu-i ușor să duci povara, trădătorilor de-aproape,
Dar din lacrimi naște pace, chiar și-n cea mai neagră noapte.

Căci acei ce rabdă-n taină, nu-ntorc răul înapoi,
Vor vedea cm Domnul lucră, cu putere în nevoi.

Nu te sprijini pe oameni, când îți par de neclintit,
Căci se schimbă ca și vântul, și ve-i fi cel greu lovit.

Cei primiți la masa-ntinsă, cu iubire și iertare,
Pot ca să-ți aducă vremea, plină doar de frământare.

Nu rămâne în durere, nici în gânduri de-ndoială,
Căci credința-ți este scutul, și nădejdea nu-i spoială.

Cei ce astăzi te apasă, vor vedea într-un târziu,
Că dreptatea nu se pierde, și nici răul nu e viu.

Când se rupe-n tine pacea, și te simți atât de mic,
Domnul îți întinde mâna, te ridică din nimic.

Și la capătul durerii, când vei sta cu suflet plin,
Vei vedea că tot ce doare, este drumul spre divin.

Nu te pierde-n întristare, nici în gândul apăsat,
Domnul știe pasul vieții, tu pe unde ai călcat.

Cei ce-ți par acum puternici, și te vor căzut, zdrobit,
Vor vedea că-n slăbiciune, ești de Domnul întărit.
Amin

09/05/2026

Iubitul meu coboară
autor.Diana G.U.

Iubitul meu coboară, pe munți de slavă grei,
Să frângă-n noaptea lumii, ai morții aspre chei.

L-aștept cu foc în suflet, cu candela arzând,
În timp ce El dărâmă, blestemul pe pământ.

​Pășește peste culme, cu ochi de viu smarald,
Topind ghețari de ură, în Duhul Lui cel cald.

El vine ca un tunet, prin neguri de păcat,
Să scape-a Sa aleasă, din lanțul blestemat.

​Dezleagă azi veriga, ce mâna i-a strâns tare,
Și luptă cu tot răul, în marea îndurare.

Puterea Sa sfărâmă, al iadului zăvor,
E dragostea ce-nvinge, pe norul călător.

​Iubitul meu e Rege, pe munți de flori și nard,
Iar eu, în așteptare, ca un altar mai ard.

Mă ia pe brațe sfinte, din gheara celui rău,
Să mă ascundă-n pace, la pieptul Lui, mereu.

​Când cerul se deschide, pe-al slavei alb covor,
Mireasa Lui pornește, spre nunta de pe nor.

Căci El e biruința, prin jertfă și prin har,
Și ne-a deschis o poartă, spre veșnicul altar.

Mă duce-n casa nunții, sub steagul izbăvirii,
Să uit de noaptea lumii, ce mă sortea pieirii.

Îmi dă să beau din vinul, cel nou și mult dorit,
Căci vremea cea vestită, pe veci s-a împlinit.

​„Ridică-ți ochii, dragă, spre zările de aur,
Căci Tu îmi ești mireasă, și singurul tezaur.

Ți-am scris în palmă viața, cu cuiul din Calvar,
Să nu mai fii vreodată, tu robul cel hoinar.”

​Iubitul meu e falnic, ca cedrii din Liban,
Mă trece peste moarte, s-ajung vrea la liman.

E Alfa e Omega, e Rege-n veșnicii,
Stăpân pe cerul slavei, izvor de bucurii.

​Mă pune ca pecete, pe inima Sa mare,
Să văd întotdeauna, măreața Lui splendoare.

Iubirea Lui e tare, mai tare decât moartea,
În El mi-am găsit viața, în El găsesc dreptatea.

​Grăbește-Te, Iubite, ca puiul de cerb blând,
Să trecem peste ape, spre soare răsărind.

Amin! strigă pământul, Tu vino Mire sfânt,
Te-așteaptă azi Mireasa, cu lacrimi suspinând.

Voi fi cu Salvatorul, mereu ce a luptat,
Să mă ridice-n slavă, din moarte și păcat.

Vom merge pe străzi sfinte, din aur curat, pur,
Și vom zbura pe aripi, prin cerul de azur.

​Vom sta la masa nunții, în locul mult dorit,
Căci El a dus războiul, și ne-a pecetluit.

Vom bea din apa vieții, din fluxul ei de har,
Uitând pe veci de lume, și de-al ei greu amar.

​Primi-vom noi cununa, din mâna lui Isus,
E Cel ce-a frânt veriga, când crucea grea a dus.

Iubitul va fi Rege, pe tron de alb cristal,
Iar noi vom fi Mireasa, la nunta de pe mal.
Amin