03/17/2026
PS Episcop Ioan Casian: Viața duhovnicească este rodul lucrării harului lui Dumnezeu în noi
În Duminica a doua din Sfântul și Marele Post, dedicată Sfântului Grigorie Palama, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală Sf. M. Mc. Gheorghe și Sf. Epictet și Astion din St-Hubert, Quebéc. Din soborul de preoți au făcut parte: Pr. Mircea Panciuk – protopop emerit, Protos. Maxim Morariu - eclesiarh, Pr. Constantin Lupașcu, Pr. Adrian Manea și Diac. Valentin Boțu.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a adresat credincioșilor un cuvânt de învățătură despre sensul duhovnicesc al postului și despre întâlnirea reală a omului cu Dumnezeu, arătând că perioada Postului Mare este o călătorie spirituală care conduce spre marele eveniment al Învierii Domnului.
„Postul Mare este un pelerinaj duhovnicesc către întâlnirea cu marele eveniment al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. El presupune un efort interior, o lucrare duhovnicească pe care deja am început să o trăim în prima săptămână a postului, marcată în mod deosebit de Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul și de slujbele specifice acestei perioade.”
Lucrarea harului în viața omului
Ierarhul a subliniat că drumul curățirii spirituale nu este doar rezultatul eforturilor omenești, ci mai ales rodul harului lui Dumnezeu.
„Trebuie să înțelegem că nu noi suntem cei care, prin propriile puteri, reușim să punem în ordine viața noastră. Ceea ce putem face este să devenim disponibili pentru lucrarea lui Dumnezeu, să ne deschidem inimile și să dorim, prin rugăciune, ca El să vină și să locuiască în noi.”
Viața duhovnicească, a explicat ierarhul, este un drum interior descris de Sfinții Părinți ai Bisericii, ale căror scrieri sunt adunate în Filocalie.
„Uneori, pentru noi, cuvântul «duhovnicesc» poate părea abstract, însă atunci când cineva intră cu adevărat pe această cale începe să simtă lucrarea curățitoare a harului lui Dumnezeu, care atinge inima și mintea omului.”
Credința creștină – întemeiată pe mărturie reală
În continuare, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a subliniat că credința creștină nu se bazează pe mituri sau idei filosofice, ci pe o realitate istorică: viața și lucrarea Mântuitorului Hristos.
„Mesajul mântuirii pe care îl primim în Biserică nu este o poveste sau o legendă. Credința noastră în întruparea Fiului lui Dumnezeu, în viața Sa printre oameni, în suferința, răstignirea, moartea și învierea Sa a treia zi se întemeiază pe o mărturie reală. Această mărturie a fost transmisă de Sfinții Apostoli, martori ai vieții și învierii lui Hristos.
Biserica este numită în Crez «una, sfântă, sobornicească și apostolească». Ea este apostolică pentru că se întemeiază pe mărturia Apostolilor, care au vestit lumii ceea ce au văzut și au trăit.”
Rolul credinței și autoritatea dumnezeiască a Mântuitorului Hristos
Comentând Evanghelia duminicii, care relatează vindecarea paraliticului din Capernaum, ierarhul a evidențiat credința celor patru oameni care l-au adus pe bolnav înaintea lui Hristos.
„Evanghelia spune un lucru foarte important: «văzând Iisus credința lor». Hristos observă credința și dragostea cu care acești oameni l-au adus pe prietenul lor înaintea Sa. Cuvântul rostit de Mântuitorul – «Fiule, iertate îți sunt păcatele tale» – descoperă identitatea Lui dumnezeiască.
El nu Se roagă lui Dumnezeu pentru vindecarea omului, așa cm făceau prorocii Vechiului Testament, ci vorbește cu autoritate proprie: «Fiule, iertate îți sunt păcatele tale.»”
Biserica – locul întâlnirii cu Dumnezeu
Casa în care se afla Hristos, în care vorbește oamenilor și îl vindecă pe cel bolnav estepentru noi chipul Bisericii.
„Casa despre care vorbește Evanghelia poate fi înțeleasă, într-o interpretare duhovnicească, ca imagine a Bisericii. În mod asemănător, atunci când citim Sfintele Scripturi în adunarea credincioșilor, ele sunt proclamate în Biserică, care este casa lui Dumnezeu.
Totodată, gestul celor patru oameni care desfac acoperișul casei simbolizează îndepărtarea împietririi inimii omului din voia lui lumească. Acoperișul care este dat la o parte simbolizează tocmai această voință împietrită, această orbire a păcatului care trebuie înlăturată, prin harul lui Dumnezeu și prin nevoința noastră.”
Învățătura Sfântului Grigorie Palama
În partea a doua a cuvântului, ierarhul a explicat semnificația teologică a acestei duminici, dedicată Sfântului Grigorie Palama.
„Sfântul Grigorie Palama a arătat că între Dumnezeu și om există o diferență fundamentală: Dumnezeu este necreat, iar omul este creat. Din acest motiv, esența dumnezeiască nu poate fi cuprinsă de firea omenească. Totuși, Dumnezeu rămâne prezent și lucrător în lume prin energiile Sale necreate. Aceste energii sunt lucrarea lui Dumnezeu prin care El se împărtășește oamenilor și prin care viața noastră este transfigurată. Astfel se explică modul în care harul lui Dumnezeu continuă să lucreze în Biserică.
Viața duhovnicească nu este rodul exclusiv al eforturilor noastre, ci lucrarea harului lui Dumnezeu în noi.”
Mărturia sfinților în fiecare generație
În cuvântul său, ierarhul a amintit și exemplul Sfântului Preot Mucenic Liviu Galaction, recent canonizat, și a sfintelor femei ca mărturie a sfințeniei trăite în vremuri apropiate de noi.
„Viața Sf. Pr. Mc. Liviu Galaction arată că sfințenia nu aparține doar trecutului îndepărtat. Harul lui Dumnezeu lucrează în fiecare generație. În același timp, Biserica aduce în lumină și mărturia sfintelor femei – monahii, soții și mame – ca modele de credință și jertfelnicie.”
Chemare la viață duhovnicească
În încheiere, Preasfințitul Episcop Ioan Casian a îndemnat credincioșii să folosească timpul Sfântului și Marelui Post ca pe o oportunitate de apropiere de Dumnezeu.
„Postul, rugăciunea, participarea mai deasă la slujbele Bisericii, citirea Scripturii și milostenia sunt mijloacele prin care Biserica ne ajută să creștem spiritual și să ne apropiem de Dumnezeu.”
La final, ierarhul a binecuvântat pe toți cei prezenți și a felicitat toate mamele și doamnele, oferindu-le din partea clerului și Consiliului parohial câte un trandifir ca simbol al recunoștinței, respectului și admirației pentru lucrarea pe care o fac în sânul Bisericii.
(consemnare Maica Ana Bulgariu)
***********
His Grace Bishop Ioan Casian: The Spiritual Life Is the Fruit of the Work of God’s Grace in Us
On the Second Sunday of the Holy and Great Lent, dedicated to Saint Gregory Palamas, His Grace Bishop Ioan Casian celebrated the Divine Liturgy at the Episcopal Cathedral of St. Great Martyr George and Sts. Epictetus and Astion in St-Hubert, Québec. Concelebrating with the hierarch were: Fr. Mircea Panciuk – Protopresbyter Emeritus, Protosyncellus Maxim Morariu – Ecclesiarch, Fr. Constantin Lupașcu, Fr. Adrian Manea, and Deacon Valentin Boțu.
At the end of the Divine Liturgy, the hierarch addressed the faithful with a homily on the spiritual meaning of fasting and on the real encounter between the human person and God, emphasizing that the period of Great Lent is a spiritual journey that leads to the great event of the Resurrection of the Lord.
“Great Lent is a spiritual pilgrimage toward the encounter with the great event of the Resurrection of our Lord Jesus Christ. It involves an inner effort, a spiritual work that we have already begun to experience during the first week of the fast, especially marked by the Great Canon of Saint Andrew of Crete and by the services specific to this period.”
The Work of Grace in the Life of the Human Person
The hierarch underlined that the path of spiritual purification is not only the result of human effort, but above all the fruit of God’s grace.
“We must understand that it is not we who, by our own strength, succeed in putting our lives in order. What we can do is become available to the work of God, open our hearts, and desire through prayer that He may come and dwell within us.”
The spiritual life, the bishop explained, is an inner journey described by the Holy Fathers of the Church, whose writings are gathered in the Philokalia.
“Sometimes the word ‘spiritual’ may seem abstract to us, but when someone truly enters this path, they begin to feel the purifying work of God’s grace touching the human heart and mind.”
The Christian Faith – Founded on Real Testimony
His Grace Bishop Ioan Casian also emphasized that the Christian faith is not based on myths or philosophical ideas, but on a historical reality: the life and work of Christ the Savior.
“The message of salvation that we receive in the Church is not a story or a legend. Our faith in the incarnation of the Son of God, in His life among people, in His suffering, crucifixion, death, and resurrection on the third day is founded upon real testimony. This testimony was transmitted by the Holy Apostles, witnesses of Christ’s life and resurrection.
The Church is called in the Creed ‘one, holy, catholic, and apostolic.’ It is apostolic because it is founded on the witness of the Apostles, who proclaimed to the world what they had seen and experienced.”
The Role of Faith and the Divine Authority of Christ
Commenting on the Gospel of the Sunday, which recounts the healing of the paralytic in Capernaum, the bishop highlighted the faith of the four men who brought the sick man before Christ.
“The Gospel says something very important: ‘When Jesus saw their faith.’ Christ observes the faith and love with which these people brought their friend before Him. The words spoken by the Savior — ‘Son, your sins are forgiven’ — reveal His divine identity.
He does not pray to God for the healing of the man, as the prophets of the Old Testament did, but speaks with His own authority: ‘Son, your sins are forgiven.’”
The Church – The Place of Encounter with God
The house in which Christ was speaking to the people and healed the sick man can be understood as an image of the Church.
“The house mentioned in the Gospel may be understood, in a spiritual interpretation, as an image of the Church. In a similar way, when the Holy Scriptures are read in the assembly of the faithful, they are proclaimed in the Church, which is the house of God.”
At the same time, the gesture of the four men who opened the roof of the house symbolizes the removal of the hardened will of the human heart.
The roof that is taken away symbolizes precisely this hardened will, this blindness caused by sin, which must be removed through the grace of God and through our own spiritual effort.”
The Teaching of Saint Gregory Palamas
In the second part of his homily, the bishop explained the theological significance of this Sunday dedicated to Saint Gregory Palamas.
“Saint Gregory Palamas showed that between God and humanity there is a fundamental difference: God is uncreated, while the human person is created. For this reason, the divine essence cannot be grasped by human understanding. Yet God remains present and active in the world through His uncreated energies. These energies are the work of God through which He shares Himself with human beings and through which our lives are transfigured. In this way we understand how the grace of God continues to work in the Church.
The spiritual life is not exclusively the result of our efforts, but the work of God’s grace within us.”
The Witness of the Saints in Every Generation
In his homily, the bishop also mentioned the example of the newly canonized Holy Priest-Martyr Liviu Galaction, as well as the witness of holy women.
“The life of the Holy Priest-Martyr Liviu Galaction shows that holiness does not belong only to a distant past. The grace of God works in every generation. At the same time, the Church brings to light the witness of holy women — nuns, wives, and mothers — as models of faith and sacrificial love.”
A Call to Spiritual Life
In conclusion, His Grace Bishop Ioan Casian encouraged the faithful to use the time of Great Lent as an opportunity to draw closer to God.
“Fasting, prayer, participation more frequently to the religious services, the reading of Scripture, and almsgiving are the means through which the Church helps us grow spiritually and draw closer to God.”
At the end, the hierarch blessed all those present and congratulated all mothers and women, offering each of them a rose on behalf of the clergy and the parish council, as a symbol of gratitude, respect, and appreciation for the work they do within the life of the Church.
(notes by Nun Ana Bulgariu)
********
Sa Grace l’Évêque Ioan Casian : La vie spirituelle est le fruit de l’action de la grâce de Dieu
en nous
Le deuxième dimanche du Saint et Grand Carême, dédié à Saint Grégoire Palamas, Sa Grace l’Évêque Ioan Casian a célébré la Divine Liturgie à la Cathédrale Épiscopale Saint Grand Martyr Georges et Saints Épictète et Astion à Saint-Hubert, Québec. Ont concélébré : le père Mircea Panciuk – protopresbytre émérite, le protosyncelle Maxim Morariu – ecclésiarque, le père Constantin Lupașcu, le père Adrian Manea et le diacre Valentin Boțu.
À la fin de la Divine Liturgie, l’évêque a adressé aux fidèles une parole d’enseignement sur le sens spirituel du jeûne et sur la rencontre réelle de l’homme avec Dieu, soulignant que la période du Grand Carême est un cheminement spirituel qui conduit au grand événement de la Résurrection du Seigneur.
« Le Grand Carême est un pèlerinage spirituel vers la rencontre avec le grand événement de la Résurrection de notre Seigneur Jésus-Christ. Il suppose un effort intérieur, un travail spirituel que nous avons déjà commencé à vivre durant la première semaine du jeûne, marquée en particulier par le Grand Canon de Saint André de Crète et par les offices propres à cette période. »
L’action de la grâce dans la vie de l’homme
L’évêque a souligné que le chemin de la purification spirituelle n’est pas seulement le résultat des efforts humains, mais avant tout le fruit de la grâce de Dieu.
« Nous devons comprendre que ce n’est pas nous qui, par nos propres forces, réussissons à mettre de l’ordre dans notre vie. Ce que nous pouvons faire, c’est devenir disponibles à l’action de Dieu, ouvrir nos cœurs et désirer, par la prière, qu’Il vienne habiter en nous. »
La vie spirituelle, a expliqué l’évêque, est un chemin intérieur décrit par les Saints Pères de l’Église, dont les écrits sont rassemblés dans la Philocalie.
« Parfois, pour nous, le mot “spirituel” peut sembler abstrait, mais lorsque quelqu’un entre réellement sur ce chemin, il commence à ressentir l’action purificatrice de la grâce de Dieu qui touche le cœur et l’esprit de l’homme. »
La foi chrétienne – fondée sur un témoignage réel
L’hierarque a également souligné que la foi chrétienne ne repose pas sur des mythes ou des idées philosophiques, mais sur une réalité historique : la vie et l’œuvre du Christ Sauveur.
« Le message du salut que nous recevons dans l’Église n’est pas une histoire ou une légende. Notre foi dans l’incarnation du Fils de Dieu, dans Sa vie parmi les hommes, dans Sa souffrance, Sa crucifixion, Sa mort et Sa résurrection le troisième jour repose sur un témoignage réel. Ce témoignage a été transmis par les Saints Apôtres, témoins de la vie et de la résurrection du Christ.
Dans le Credo, l’Église est appelée “une, sainte, catholique et apostolique”. Elle est apostolique parce qu’elle est fondée sur le témoignage des Apôtres, qui ont annoncé au monde ce qu’ils ont vu et vécu. »
Le rôle de la foi et l’autorité divine du Christ
En commentant l’Évangile du dimanche, qui relate la guérison du paralytique de Capharnaüm, l’évêque a mis en évidence la foi des quatre hommes qui ont amené le malade devant le Christ.
« L’Évangile dit quelque chose de très important : “Voyant leur foi, Jésus…”. Le Christ voit la foi et l’amour avec lesquels ces hommes ont amené leur ami devant Lui. La parole prononcée par le Sauveur — “Mon enfant, tes péchés sont pardonnés” — révèle son identité divine.
Il ne prie pas Dieu pour la guérison de cet homme, comme le faisaient les prophètes de l’Ancien Testament, mais parle avec sa propre autorité : “Mon enfant, tes péchés sont pardonnés.” »
L’Église – le lieu de la rencontre avec Dieu
La maison dans laquelle le Christ parlait au peuple et où Il a guéri le malade peut être comprise comme une image de l’Église.
« La maison dont parle l’Évangile peut être comprise, dans une interprétation spirituelle, comme l’image de l’Église. De la même manière, lorsque les Saintes Écritures sont lues dans l’assemblée des fidèles, elles sont proclamées dans l’Église, qui est la maison de Dieu.
En même temps, le geste des quatre hommes qui ont découvert le toit de la maison symbolise l’enlèvement de l’endurcissement du cœur humain.
Le toit qui est enlevé symbolise précisément cette volonté endurcie, cet aveuglement causé par le péché, qui doit être écarté par la grâce de Dieu et par notre propre effort spirituel. »
L’enseignement de Saint Grégoire Palamas
Dans la seconde partie de son homélie, l’évêque a expliqué la signification théologique de ce dimanche dédié à saint Grégoire Palamas.
« Saint Grégoire Palamas a montré qu’il existe une différence fondamentale entre Dieu et l’homme : Dieu est incréé, tandis que l’homme est créé. Pour cette raison, l’essence divine ne peut être saisie par la nature humaine. Toutefois, Dieu demeure présent et agissant dans le monde par ses énergies incréées. Ces énergies sont l’action de Dieu par laquelle Il se communique aux hommes et par laquelle notre vie est transfigurée. C’est ainsi que nous comprenons comment la grâce de Dieu continue d’agir dans l’Église.
La vie spirituelle n’est pas exclusivement le fruit de nos efforts, mais l’œuvre de la grâce de Dieu en nous. »
Le témoignage des saints à chaque génération
Dans son homélie, l’évêque a également évoqué l’exemple du Saint prêtre-martyr Liviu Galaction, récemment canonisé, ainsi que le témoignage des saintes femmes.
« La vie du Saint prêtre-martyr Liviu Galaction montre que la sainteté n’appartient pas seulement à un passé lointain. La grâce de Dieu agit dans chaque génération. En même temps, l’Église met en lumière le témoignage des saintes femmes — moniales, épouses et mères — comme modèles de foi et de sacrifice.»
Un appel à la vie spirituelle
En conclusion, l’Évêque Ioan Casian a encouragé les fidèles à utiliser le temps du Grand Carême comme une occasion de se rapprocher de Dieu.
« Le jeûne, la prière, la participation aux offices liturgiques plus fréquement, la lecture de l’Écriture et l’aumône sont les moyens par lesquels l’Église nous aide à grandir spirituellement et à nous rapprocher de Dieu. »
À la fin, Sa Grace l’eveque Ioan Casian a béni tous les fidèles présents et a félicité toutes les mères et toutes les femmes, leur offrant une rose de la part du clergé et du conseil paroissial, comme symbole de gratitude, de respect et d’appréciation pour l’œuvre qu’elles accomplissent au sein de l’Église.
(notes par Moniale Ana Bulgariu)
