La început era Cuvântul

12/19/2017

Cu ocazia sfantului Craciun si a sarbatorilor de iarna, va doresc multa fericire si intelegere si fie ca Bunul nostru Mantuitor Isus sa va umple inimile de har. Craciun Fericit!

12/13/2017

Duhul de curvă (Apocalipsa)
Curva este deseori confundată cu o anume biserică sau o organizație și mulți oameni au acuzat un grup sau altul ca fiind „curva.” Dar, în realitate, curva este un duh care pătrunde în multe biserici, denominații diferite, ba chiar poate intra și în fiecare individ.

În Iacov 4:4 putem vedea imaginea clară pe care Dumnezeu o are cu privire la curvă. „Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.”
Gasiti totul aici:

Cine este această curvă descrisă în Apocalipsa 17 și ce semnificație are ea?

12/10/2017

Vă prezint acum, Cartea lui Enoh, partea întîi, Capitolul 1 până la Capitolul 40, inclusiv.
(Datorită faptului că un post pe fb nu poate avea mai mult de 60.000 caractere, o să postez textul împărţit în mai multe postări).
Aceasta este doar una din multele Cărţi biblice, scoase din Sfânta Scriptură de către canoanele bisericeşti şi papalitate. Totuşi, această controversată Carte, care este una din nenumăratele manuscrise găsite la Marea Moartă, şi care formează astăzi, actuala Biblie, este încă parte din Biblie, în unele ţări din lume, inclusiv biserica ortodoxă din Etiopia.
Vă doresc citire plăcută şi vreau să precizez că nu am modificat nici măcar un cuvânt din această carte, ci am copiat-o exact cm am găsit-o, după ce în prealabil am făcut o scurtă comparaţie cu versiunea în engleză a aceleiaşi cărţi. Îmi cer scuze pentru orice greşeală gramaticală, chiar dacă textul nu îmi aparţine.

Cartea lui Enoh

- versiunea etiopiană -

Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a
zis: “Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o
judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de
toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate
cuvintele de ocară, pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi
nelegiuiţi.”
Iuda 14-15

Capitolul 1
1. Iată cuvintele lui Enoh prin care el
binecuvintează pe cei aleşi şi cei drepţi care vor
2. trai în ziua necazului, când cei rai şi fără
Dumnezeu vor fi îndepărtaţi. Şi el a vorbit în
parabole şi a zis - Enoh, om drept care a mers în
fata Domnului, când ochii lui au fost deschişi şi
când el a avut o viziune de la Cel Sfânt în Ceruri pe
care îngerii mi-au arătat-o, şi de la ei am auzit totul
şi de la ei am înţeles după cm a văzut, dar nu
pentru aceasta generaţie, ci pentru o generaţie,
3. care va veni. In ce priveşte pe cei aleşi, am spus
pilda mea cu privire la ei: Cel Sfânt şi Măreţ va
veni din locuinţa Lui,
4. Şi Dumnezeul cel veşnic va păşi pe pământ chiar
pe muntele Sinai, apărând din tabăra Sa şi va apărea
în toata forţa puterii Lui, din cerurile cerurilor
5. Toţi vor fi îngroziţi de spaima şi veghetorii se vor
cutremura, şi o mare frica şi cutremur va fi până la
marginile pământului
6. Şi munţii înalţi vor fi clătinaţi şi dealurile înalte
vor fi făcute joase şi se vor topi ca ceara înaintea
flăcării.
7. Şi tot pământul va fi împărţit, şi tot ce va fi pe
fata pământului va fi distrus, şi astfel vor fi judecaţi
toţi oamenii
8. Dar cu cei drepţi El va face pace. Cei aleşi vor fi
apăraţi, şi mila Lui va fi peste ei şi toţi vor deveni
proprietatea lui Dumnezeu. Şi El îi va ajuta pe toţi,
şi va răsari lumina peste ei, şi El va face pace cu ei.
9. Şi iată! El soseşte cu zece mii dintre sfinţii săi
pentru a judeca pe toţi , pentru a distruge tot ce este
necurat şi a condamna tot ce este firesc. Şi de toate
lucrările rele pe care le-au făcut în necurăţie, şi de
toate lucrurile grele pe care păcătoşii le-au vorbit
împotrivă Lui.
Capitolul 2
1. Observând tot ce are loc în cer, cm ele nu îşi
schimba orbita şi luminătorii care sunt în ceruri,
cum răsar cu toţii în ordine fiecare în anotimpul
sau
2 . şi nu se abat de la ordinul primit.
3. Ei ştiu ca sferele cereşti care ne luminează nu-şi
schimba niciodată drumul; ca fiecare din ele răsar
şi apun cu regularitate, la timpul propriu fiecăruia,
fără a se abate niciodată de la ordinele pe care le-a
primit. Ei privesc pământul şi ştiu imediat totul
despre el de la început şi până la sfârşit.
4. Ei vad ca fiecare din creaţiile lui Dumnezeu
urmează fără abatere drumul care i-sa dat. Ei vad
vara şi iarna; vad ca pământul e îndestulat cu apa şi
ca norii, ceaţa şi ploaia împrospătează văzduhul.
Capitolul 4
Ei vad şi admira cm fiecare copac îşi alcătuieşte
coroana sa de frunze, cm apoi o pierde, cu
excepţia a 14 copaci privilegiaţi care rămân
totdeauna verzi şi care în timpul multor ierni
creează impresia de primăvara.
Capitolul 5
Ei admira apoi în zilele de vara cm soarele
încălzeşte pământul, încă de la începutul drumului
sau, în timp ce voi căutaţi răcoarea frunzişului; în
timp ce pământul crapă de căldură arzătoare şi voi
nu mai sunteţi în stare sa va plimbaţi nici la munte,
nici la şes.
Capitolul 6
1. Ei admira apoi cm în copaci la adăpostul
frunzelor se încărca în acelaşi timp de fructe; dar
de asemenea ei înţeleg, şi în acelaşi timp recunosc
ca toate aceste lucruri sunt făcute pentru noi de Cel
care trăieşte veşnic.
2
2. Ca toate lucrările din fiecare an, ca toate creaţiile
Sale urmează fără abatere ordinea dinainte stabilita;
şi totuşi; când Dumnezeu hotărăşte aşa toate
lucrurile trebuie sa dispară.
3. Ei vad cm marile şi râurile săvârşesc fiecare
misiunea lor.
4. In timp ce voi, voi suportaţi cu greutate , voi nu
duceţi la bun sfârşit multe din obligaţiile voastre
fata de Domnul vostru, voi calcaţi ordinele Sale; voi
denigraţi măreţia Sa, şi gurile voastre hulesc prin
pronunţarea de blasfemii împotriva maiestăţii Sale.
5. Păcătoşi cu inima împietrită, nu va exista nici un
fel de pace pentru voi.
6. Zilele voastre vor fi blestemate şi anii vieţii
voastre vor fi şterşi din cartea vieţilor; veţi fi
dispreţuiţi de toate creaturile şi nu veţi obţine nici o
indurare.
7. In acea zi liniştea voastră va dispărea pentru
totdeauna, fiind blestemaţi de toţi drepţii şi
păcătoşii înşişi va vor respinge.
8. Da, ei va vor dispreţui la fel ca nelegiuiţii.
9. Dar pentru aleşi, a lor va fi lumina, bucuria,
pacea; a lor este moştenirea pământeasca.
10. Pentru voi necredincioşilor, pentru voie
blestem.
11. Atunci aleşii vor primii înţelepciunea, şi nu va
mai fi încălcata ordinea, nu se vor mai face
nelegiuiri şi nu vor mai fi orgolioşi: ci ei se vor
purta cu grijă, se vor smeri şi nu vor încălca legile
sfinte.
12. Astfel ei nu vor fi pedepsiţi niciodată, toata
viata lor, iar moartea lor va fi fără tulburări şi
durere; viata lor va fi împlinită; vor îmbătrâni în
bucurie şi pace; şi anii lor de fericire se vor înmulţi
cu bucurii, cu linişte, fără nori, fără tulburări, în toţi
anii vieţii lor.
Capitolul 7
1. Pe când copii oamenilor se înmulţiseră în acele
zile, s-a făcut ca fiicele lor s-au născut graţioase şi
frumoase.
2. Şi atunci, când îngerii, copii Cerurilor, le-au
văzut, s-au îndrăgostit de ele; şi ei şi-au spus unii
altora: sa ne alegem femei din rasa oamenilor şi sa
avem copii cu ele.
3. Atunci, Samyaza, seful lor a zis: " Eu mă tem ca
voi nu veţi fi în stare sa va împliniţi gândul
vostru".
4. " Şi ca eu voi suporta singur pedeapsa pentru
crima voastră".
5. Dar ei au răspuns: noi va juram.
6. Şi noi ne legam cu toţii cu blestem; noi nu vom
schimba cu nimic planul nostru, noi vom săvârşi
ceea ce am hotărât.
7. Intr-adevăr ei au jurat şi s-au legat intre ei
printr-un legământ cu blestem. Ei erau în număr de
200 şi coborau din Adis, loc aşezat în apropierea
muntelui Hermon.
8. Acest munte era denumit Hermon (în original
Armon), pentru ca acolo au jurat şi s-au legat
printr-un legământ cu blestem.
9. Iată numele şefilor lor: Samyaza, seful lor,
Urakabarameel, Akibeel, Tamiel, Ramuel, Danel,
Azkeel, Sarakmyal, Asael, Armers, Batraal,
Anane, Zavebe, Samsaveel, Ertael, Turel,
Yomyael, Arazeal. Aceştia erau şefii celor 200 de
îngeri; şi restul erau toţi cu ei.
10. Şi ei şi-au ales fiecare cate o femeie, şi s-au
apropiat de ele şi au convieţuit cu ele; şi ei le-au
învăţat vrăjitorii, farmece şi însuşirile rădăcinilor şi
arborilor.
11. Şi aceste femei ai zămislit şi au născut uriaşi.
3
12. Statura lor era de 300 de coti. Ei au înghiţit tot
ce munca oamenilor poate sa producă, şi n-a fost
chip sa fie saturaţi.
13. Atunci s-au întors împotriva oamenilor înşişi ca
să-i mănânce.
14. Şi au început a se repezi la pasări, la dobitoace,
la târâtoare şi la peşti, pentru a-şi potoli foamea cu
carnea lor şi setea cu sângele lor.
15. Şi atunci pământul a murmurat împotriva celor
rai.
Capitolul 8
1. Azayel i-a mai învăţat pe oameni sa facă săbii,
cuţite, scuturi, platoşe, oglinzi; el le-a arătat cm sa
facă brăţări şi podoabe, cm sa folosească vopsele,
arta de a-şi înnegri sprâncenele, de a folosi pietrele
preţioase şi tot soiul de spoieli, astfel încât oamenii
s-au stricat.
2. Nelegiuirea s-a întins; depravarea s-a înmulţit,
creaturile încălcau orice ordin şi distrugeau tot ce le
ieşea în cale.
3. Amazarak i-a învăţat tot felul de vrăjitorii, de
farmece şi însuşirile rădăcinilor.
4. Armers i-a învăţat arta de a dezlega vrăjitoriile.
5. Barkayal i-a învăţat arta de a urmării stelele.
6. Akibeel i-a învăţat semnele.
7. Tamiel i-a învăţat astronomia.
8. Şi Asaradel i-a învăţat mişcările lunii.
9. Şi oamenii, pe punctul de a pieri, au murmurat şi
glasurile lor s-au ridicat până la cer.
Capitolul 9
1. Atunci Mihail şi Gabriel, Rafael, Suryal şi Uriel,
îşi coborâră privirile lor din Cer spre pământ, şi au
văzut valurile de sânge care-l înroşeau; şi
nedreptăţile care se săvârşeau; şi şi-au spus unul
altuia: "Aceasta este larma strigatelor lor".
2. Pământul căruia i s-a furat copiii şi-a ridicat
glasul până la porţile Cerului.
3. Către voi, o! spirite cereşti, către voi se ridica
plângerile sufletelor spunând: Obţineţi pentru noi
dreptate de la Prea-Înaltul. Atunci ei au spus
Domnului şi Stăpânului lor; Tu eşti Domnul
domnilor, Zeul zeilor, Regele regilor. Tronul
gloriei Tale se înalţă pentru veşnicie, şi pe veci
Numele Tău este sfinţit şi slăvit. Tu eşti
binecuvântat şi slăvit pentru totdeauna.
4. Tu eşti Creatorul, Stăpânul preamărit al tuturor
lucrurilor; nimic nu este ascuns privirilor Tale; Tu
stăpâneşti peste toate şi nimic nu poate ocoli
puterea Ta.
5. Tu ai văzut ce a făcut Azazyel; cm i-a învăţat
pe oameni tot felul de nedreptăţi, şi cm a arătat el
lumii tot ce se petrece în Ceruri.
6. Samyaza, de asemenea, a învăţat pe oameni
vrăjitorii, el pe care Tu l-ai aşezat deasupra tuturor
camarazilor săi . Ei s-au însoţit cu fiicele
oamenilor; au păcătuit cu ele şi s-au dezonorat.
7. El le-au dezvăluit lor crimele cele mai
dezgustătoare.
8. Şi femeile au născut uriaşi.
9. Şi tot pământul a fost acoperit de sânge şi
fărădelegi.
10. Şi iată acum, ca sufletele celor morţi, ridica
glasurile către tine.
11. Şi s-au ridicat plânsetele lor până la porţile
cerului.
12. Vaietele lor urca spre tine; oamenii nu pot sa
scape de silniciile care acoperă fata pământului.
Insa Tu cunoşti toate lucrurile, chiar înainte ca ele
sa ia fiinţa.
4
13. Tu cunoşti toate lucrurile: Tu ştii tot ce se
întâmpla şi totuşi nu ne spui nimic.
14. Pentru atâtea crime, ce trebuie sa facem noi
celui rău ?
Capitolul 10
1. Atunci Prea-Înaltul, Cel mare şi sfânt, şi-a făcut
auzita vocea.
2. Şi îl trimise pe Arsayalalyur la fiul lui Lameh
(adică Noe).
3. Îi spuse: Vorbeşte-i în Numele Meu, dar
ascunde-te de ochii lui.
4. Apoi dezvăluieşte-i marele prăpăd care va face sa
piară toţi oamenii:
întrucât apele potopului se vor revărsa pe toata fata
Pământului şi toate creaturile vor fi distruse.
5. Dar învaţă-l calea de a scăpa; spune-i lui în ce
chip rasa lui va avea fiinţa pe tot pământul.
6. Apoi, Domnul spuse către Rafael: " Prinde-l pe
Azazyel, leagă-i picioarele şi mâinile; arunca-l în
întunericul veşnic şi părăseşte-l în pustia Dudael".
7. Fa sa ploua peste el pietre grele şi ascuţite;
învăluieşte-l în întunerec deplin.
8. Sa rămână acolo pentru totdeauna ,fie ca fata sa
să rămână acoperita
cu un voal gros; şi fie ca el sa nu mai vadă lumina
niciodată.
9. Şi când se va face ziua judecaţii, arunca-l în foc.
10. Intre timp, curata pământul pe care îngerii l-au
dezonorat; prevesteşte-i viata; prevesteşte-i ca Eu îl
voi reînvia.
11. Fii oamenilor nu vor pieri cu toţii, din pricina
tainelor pe care veghetorii lor li le-au arătat şi pe
care ei le-au arătat urmaşilor lor.
12. Dar pământul a fost murdărit de învăţăturile
necurate ale lui Azazyel. Şi de aceea el trebuie sa
fie făcut răspunzător de toate crimele.
13. Domnul i-a spus lui Gabriel : "Mergi la fiinţele
cele rele, la cei condamnaţi, la copii depravării,
omoară aceşti copii de depravaţi, aceşti urmaşi ai
îngerilor veghetori, din mijlocul oamenilor;
împinge-i, aţâţă-i pe unii contra altora. Fa-i sa
piară de propriile lor mâini; pentru ca zilele lor nu
vor fi împlinite.
14. Ei te vor implora, dar rugile lor nu vor obţine
nimic pentru ei; şi ei vor spera în zadar pentru
copii lor viata de veci şi chiar o viata de 500 de
ani.
15. După aceea Domnul îi spuse lui Mihail: Du-te
şi anunţă pedeapsa care-l aşteaptă pe Samyaza şi
pe toţi cei care au participat la crimele acestea,
care s-au unit cu femeile, care s-au dezonorat prin
tot felul de murdarii. Şi când fii lor vor fi omorâţi,
când ei vor fi văzut ca a pierit tot ce le-a fost mai
scump pe lume, încătuşează-i sub pământ pentru
şaptezeci de generaţii până în ziua judecaţii şi a
sfârşitului lumii; şi cuvântul acestei judecaţi îi va
osândi pe veci.
16. Atunci ei vor fi aruncaţi în adâncul unui foc
care îi va chinui fără încetare; şi ei vor rămâne aşa
o veşnicie.
17. Împreună cu ei, seful lor va arde în flecari; şi
cu toţii vor fi încătuşaţi până la moartea unui mare
număr de generaţii.
18. Nimiceşte, în acelaşi timp, toate sufletele
dedate la jocurile vinovate, omoară urmaşii
îngerilor veghetori; destul şi prea mult timp ei au
oropsit seminţia omeneasca.
19. Prigonitorii sa fie şterşi de pe suprafaţa
pământului.
20. Răul sa fie nimicit.
21. Şi ramura dreptăţii şi a omeniei sa înflorească
şi sa devina o mărturiei a binecuvântării.
5
22. Căci dreptatea şi omenia vor trebui sa
înflorească în bucurie pentru timpuri fără de sfârşit.
23. Şi atunci cei sfinţi vor înălţa Domnului
rugăciuni de indurare şi vor trai până când vor da
naştere la o mie de copii; în timp ce zilele tinereţii
lor şi sabaturile lor se vor scurge în bucurie şi pace.
In aceasta epoca tot pământul va fi cultivat în
dreptate; el se va acoperi de arbori şi de
binecuvântări; vor fi sădiţi pomi bogaţi în roade.
24. Vita de vie va creste din abundenta şi va
produce struguri din belşug
toate seminţele care vor fi încredinţate pământului,
vor da o mie de masuri pentru una; şi o măsura de
măsline va ajunge la 10 teascuri de ulei.
25. Pământul va fi mântuit de toate silniciile, de
toate nedreptăţile, de toate crimele, de toate
nelegiuirile, de tot ce îl poate murdari. Răul va
dispărea pentru totdeauna.
26. Atunci, copiii oamenilor vor trai în dreptate, şi
toate neamurile îmi vor da onorurile care mi se
datorează; toate mă vor binecuvânta; toate mă vor
adora.
27. Pământul se va elibera de toata stricăciunea, de
toate crimele, de toate caznele, de toata suferinţa, şi
el nu va mai avea a se teme ca-i voi trimite un
potop nimicitor.
28. In acele zile, voi deschide comorile
binecuvântărilor păstrate în cer, le voi răspândi pe
pământ şi ele vor aduce spor în lucrările şi munca
oamenilor.
29. Pacea şi dreptatea se vor uni cu oamenii şi
aceasta unire sfânta va dura cat va fi lumea şi cat
vor fi generaţiile.
Capitolul 11
1. Înainte de a se împlini toate aceste lucruri Enoh
a fost răpit de pe pământ; şi nimeni nu a ştiut unde
a fost şi nici ce a devenit.
2. Toate aceste zile, el le-a petrecut cu sfinţii şi cu
îngerii veghetori.
3.Eu, Enoh voi binecuvânta pe Domnul, merele
rege al păcii.
4. Şi iată: îngerii veghetori m-au numit Enoh
scribul.
5. Şi Domnul mi-a zis: Enoh scrib al dreptăţii, dute
şi vorbeşte îngerilor veghetori al cerului, care au
părăsit înălţimile desăvârşite ale cerului şi
locuinţele lor veşnice, cei care s-au dezonorat cu
femei.
6. Şi au făcut ca oamenii, luând neveste după
exemplul lor şi strivind tot pământul.
7. Spune-le lor ca pe pământ, ei nu vor căpăta
niciodată, nici linişte, nici iertarea păcatelor lor.
Niciodată nu se vor bucura de urmaşii lor; ei îi vor
vedea murind pe cei ce le sunt mai dragi; ei vor
plânge după fii lor ucişi; şi mă vor ruga pentru ei,
dar niciodată nu vor obţine pacea sau iertarea.
Capitolul 12
1. Atunci Enoh pleca şi îi spuse lui Azazyel; Nu
mai exista linişte pentru tine, o mare sentinţa s-a
pronunţat împotriva ta. Vei fi încătuşat;
2. Nu va fi niciodată pentru tine nici uşurare, nici
iertare, nici putinţa unui ajutor, din cauza
fărădelegilor pe care tu le-ai arătat.
3. Şi pentru ca tu i-ai învăţat pe oameni sa-l insulte
pe Dumnezeu, sa păcătuiască şi să-i asuprească pe
semenii lor.
4. Apoi l-am părăsit şi am mers sa le anunţ eu
însumi noutăţile la tovarăşii lui de crime.
6
5. Şi ei s-au înspăimântat şi au fost apucaţi de un
tremurat îngrozitor.
6. Şi ei m-au implorat sa scriu pentru ei o plângere
umila, pentru a obţine iertarea greşelilor lor ; m-au
rugat s-o fac sa ajungă la tronul lui Dumnezeu din
cer, căci ei nu îndrăznesc sa i se adreseze, nici sa-şi
ridice ochii spre cer din cauza marelui păcat pentru
care au fost judecaţi.
7. Atunci, eu am scris o plângere umila în sprijinul
lor, pentru a obţine linişte şi iertare pentru tot ce au
făcut.
8. Apoi i-am părăsit şi mi-am continuat drumul,
recitind mereu plângerea lor, către apele lui
Danedan care se afla la răsărit de Hermon şi acolo
m-am culcat.
9. Şi iată ca am avut un vis şi o viziune divina. Am
căzut în extaz şi am văzut atunci pedeapsa pe care
trebuia sa o anunţ, vestea trista şi mustrătoare
pentru copii cerului. Când m-am trezit, mă aflam în
apropierea apei. Ei erau adunaţi, plângeau şi fetele
lor erau întoarse către Ubelseiael, loc aşezat intre
Liban şi Semeser.
10. Le-am împărtăşit viziunile mele şi visele mele.
11. Şi le-am spus aceste cuvinte de judecata şi
dojenile pe care le meritau copii cerului.
Capitolul 13
1. Aceasta este cartea cuvintelor de judecata şi
cuvintele adresate îngerilor veghetori, care sunt în
aceasta lume, după porunca pe care mi-a dat-o în
viziunea mea Cel Sfânt şi Cel Mare. Am văzut
atunci în vis ca vorbeam cu limba mea din carne şi
cu acelaşi suflu cu care Atotputernicul a însufleţit
buzele oamenilor pentru a se înţelege intre ei.
2. Şi am înţeles cu inima. Însuşi Dumnezeu a dat
oamenilor putinţa sa înţeleagă cuvintele adresate
mintii lor; iar mie, El mi-a dat autoritatea de a-i
cerceta pe îngerii veghetori, copii cerului. Deci eu a
scris rugăminţile voastre; dar eu am văzut în
viziunea mea, ca atât cat va exista lumea, niciodată
voi nu veţi obţine ceea ce aţi cerut.
3. Judecata s-a pronunţat împotriva voastră; toate
rugăminţile voastre sunt în zadar.
4. Aşadar, de acum înainte voi nu veţi mai urca la
ceruri; iar pe pământ, voi veţi fi încătuşaţi atâta
timp cat va exista lumea.
5. Dar, mai înainte, voi veţi fi martori la
nenorocirea celor care va sunt dragi; ei nu va vor
mai aparţine. Ei vor cădea sub sabie chiar sub ochii
voştri.
6. Şi nu puteţi adresa nici o ruga pentru ei , nici
pentru voi!
7. Ci veţi plânge şi veţi suferi în tăcere. Acestea
sunt cuvintele din cartea pe care am scris-o.
8. Iată acum viziunea pe care am avut-o;
9. Iată: M-am văzut înconjurat de nori şi de ceata
deasa; priveam cu îngrijorare mişcarea estrelor şi a
fulgerelor în timp ce vanturi prielnice îmi ridicau
aripile şi grăbeau drumul meu.
10. Am fost înălţat astfel până la cer şi am ajuns
curând la un zid clădit din pietre de cleştar. Flecari
mişcătoare îi învăluiau marginile. Am simţit cum
mă cuprinde groaza.
11. Cu toate acestea, m-am vărat în mijlocul
acestor flecari.
12. Şi am ajuns intr-o vasta locuinţa care era
pavata cu pietre de cristal. Pereţii ca şi podeaua,
erau de asemeni din cristal şi la fel şi temeliile.
Tavanul era format din stele rătăcitoare şi fulgere
de lumina şi în mijloc se vedeau mişcându-se
heruvimi de foc intr-un car agitat. Flecari tremurau
împrejurul zidurilor şi poarta era de foc. Când a
fost sa intru în aceasta locuinţa, ea era în acelaşi
timp arzătoare ca focul şi rece ca gheata; şi nu
exista acolo nici urma de fericire, nici de viata.
Atunci o spaima a pus brusc stăpânire pe mine; mam
cutremurat de groaza.
7
13. Tremuram ca varga, m-am întors cu fata spre
pământ şi am avut o viziune.
14. Iat-o: Eram intr-o alta locuinţa mai larga decât
prima, porţile căreia erau toate deschise în fata mea,
în mijlocul unei flecari tremurătoare.
15. Era atâta strălucire, măreţie şi fala încât îmi este
peste puteri sa va descriu, nici splendoarea ce o
înconjoară şi nici întinderea sa.
16. Podeaua era de foc; în tavan străluceau fulgere
şi stele rătăcitoare, iar acoperişul era în întregime
un foc scânteietor.
17. L-am examinat cu atenţie, şi am văzut acolo
înălţat un tron;
18. Al cărui aspect era ca bătut de grindina cu toate
ca marginile sale erau strălucitoare ca globul
soarelui; din el se auzeau voci de heruvim.
19. Din acest tron puternic ieşeau torente de flecari;
20. Strălucitoare încât era imposibil sa le priveşti.
21. Şi era cineva aşezat pe acest tron măreţ.
22. Al cărui veşmânt era mai strălucitor decât
soarele şi mai alb decât zăpada.
23. Nici un înger nu era în stare sa îl privească în
fata pe Strălucitorul şi Magnificul, nici sa se
apropie de El; nici un ochi de muritor nu putea sa
IL privească. Un foc strălucitor ardea în jurul Lui.
24. Şi se ridica, chiar înaintea lui, un foc de o mare
întindere; astfel încât cei ce-l înconjurau, nu puteau
sa se apropie de El, şi erau în fata lui mii şi mii. El
nu avea nevoie nici de sfaturi, nici de ajutoare, dar
sfinţii care formau curtea lui nu îl părăseau nici ziua
nici noaptea. M-am apropiat cat am putut,
acoperindu-mi fata şi plin de teama. Atunci,
Domnul El însuşi a binevoit cu propria Sa gura sa
mă cheme pe nume: Apropie-te, spuse El, apropiete
mai mult şi vino sa auzi cuvintele Mele sacre.
25. El m-a primit şi m-a făcut sa mă plec în fata
porţii. Şi îmi ţineam ochii coborâţi în pământ.
Capitolul 14
1. Atunci mi s-a adresat şi mi-a spus aşa: Asculta,
asculta fără frica, O! Enoh cel drept, O! scrib al
dreptăţii, apropie-te şi asculta vocea mea. Du-te,
spune-le îngerilor veghetori care te-eu trimis sa mă
rogi pentru ei: Voi trebuie sa va rugaţi pentru
oameni şi nu oamenii pentru voi!
2. De ce aţi abandonat înălţimile sfinte ale cerului,
locuinţele voastre eterne, pentru a merge sa
păcătuiţi cu femeile. De ce v-aţi îndrăgostit de
fiicele oamenilor; v-aţi însoţit de ele; v-aţi dedat cu
ele la lucruri care ţin de copii pământului, şi aţi dat
naştere unei rase nelegiuite?
3. Voi care eraţi spirite ale cerului, având sfinţenie
şi viata eterna, v-aţi murdărit cu femeile, v-aţi
dedat la muncile cărnii, aţi zămislit în sânge, v-aţi
purtat ca şi aceia care sunt numai din sânge şi
carne.
4. Ei, au fost creaţi pentru a muri.
5. Iată de ce le-am dat lor femei, în scopul de a
convieţui cu ele pentru a procrea copii care sa le
păstreze rasa pe pământ.
6. Dar voi aţi fost creaţi ca spirite curate încă de la
început voi aveţi o viata eterna, voi nu puteţi muri.
7. Şi de aceea Eu nu v-am dat vouă femei, pentru
ca fiind spirite curate voi trebuia sa locuiţi în cer.
8. Şi acum uriaşii care sunt rezultatul târgului
dintre spirit şi carne, se vor numi pe pământ spirite
rele şi ele vor trai pe pământ. Ei vor procrea la
rândul lor spirite rele, pentru ca ei ţin de cer cu o
parte a firii lor pentru ca îşi trag sămânţa din
îngerii veghetori cei sfinţi. Ei vor deveni deci
spirite rele pe pământ şi se vor numi spirite ale
răului. Locuinţa spiritelor cereşti este cerul; iar
pământul este locuinţa spiritelor pământeşti care
sunt născute din pământ.
9. Spiritele uriaşilor vor fi ca norii care aduc peste
pământ nenorociri de toate soiurile, ciume,
războiul, foamea.
8
10. Şi doliul. Ele nu vor bea şi nu vor manca,
invizibile pentru toate privirile, ele se vor amesteca
intre bărbaţi şi femei, pentru ca ele au primit viata
în zilele de nimicire şi masacru.
Capitolul 15
1. După moartea uriaşilor, oriunde vor zbura
sufletele lor, atunci când îşi vor abandona trupurile,
carnea lor va trebui sa piară înaintea judecaţii. Ea
va fi nimicita până în ziua marelui sfârşit al
Universului; atunci când îngerii veghetori şi
nelegiuiţii vor fi distruşi pentru totdeauna.
2. Cat despre îngerii veghetori care te-au trimis sa
te rogi le mine pentru ei,
3. Le spun lor, acestor inteligente cereşti: Voi aţi
avut cerul pentru a locui; tainele cele mai ascunse
nu v-au fost arătate; cu toate acestea voi aţi
cunoscut un secret al nedreptăţii.
4. Şi voi l-aţi dezvăluit femeilor care v-au mişcat
inimile şi prin voi s-a înmulţit răul pe suprafaţa
pământului.
5. Spune-le lor deci: Niciodată voi nu veţi obţine
iertarea, niciodată nu veţi mai avea pace!
Capitolul 16
1. Apoi ei m-au ridicat intr-un loc unde exista un
foc mistuitor; şi unde după bunul lor plac, ei luau
înfăţişarea unui om.
2. M-au condus pe un loc ridicat, pe un munte al
cărui vârf se avânta către ceruri.
3. Şi eu am văzut izvorul fulgerelor şi tunetelor la
marginile acestui loc, în coltul sau cel mai adânc.
4. Apoi ei m-au dus în apropierea unei ape
ţâşnitoare şi tot mai mult către apus, către focurile
soarelui ce apune. Am ajuns la marginea unui râu
de foc care curgea ca apa şi se vărsa în marea cea
mare de la apus.
5. Am văzut toate marile fluvii şi am nimerit în
mijlocul negrelor tenebre; în acest loc pe orice
carne îl părăseşte; am văzut munţii de întuneric
care se nasc iarna şi locurile în care apa se prăvale
în propriile genuni.
6. Am văzut şi locul de vărsare al tuturor fluviilor
din lume şi pe cel al genunii.
Capitolul 17
1. Am ajuns apoi la magazia tuturor vanturilor şi
am văzut modul în care ele folosesc drept
ornament pământul şi la păstrarea temeliilor
pământului.
2. Am văzut piatra unghiulara care susţine
pământul.
3. Am văzut şi cele patru vanturi care susţin
pământul şi bolta cereasca.
4. Am văzut vanturile care sufla în înaltul cerului;
5. Cele care se înalţă intre cer şi pământ şi care
formează stâlpi cerului.
6 Am văzut vânturile care fac sa se rotească cerul
şi care pun în mişcare pe orbitele lor soarele şi
stelele, şi deasupra pământului, am văzut vântul
care susţine norii.
7. Am văzut drumul îngerilor.
8. Am văzut la marginea pământului, bolta
cereasca sprijinindu-se de el. Atunci m-am întors
spre miazăzi.
9. Acolo ard, noapte şi zi sase munţi de pietre
preţioase, trei la partea de răsărit, trei la partea de
miazăzi.
10. Cei dinspre răsărit erau făcuţi din pietre
de diverse culori; perle şi antimoniu; cei dinspre
miazăzi erau pietre roşii. Vârfurile lor se înălţau
9
până la cer ca tronul lui Dumnezeu, care era di
alabastru şi în partea de sus din safir. Am văzut şi
focul dogoritor care ardea pe munţi.
11. Acolo, am mai văzut şi o regiune întinsă unde
se adunau apele.
12. Am văzut şi izvoarele pământului, ascunse
în coloanele luminate ale cerurilor.
13. Şi în aceste coloane ale cerului, eu am văzut
focuri care izbucnesc fără număr, dar nici în sus
nici în jos. Deasupra acestor izvoare, am văzut un
loc care nu are nici bolta deasupra, nici pământ
dedesubt, şi nu era nici pic de apa; şi nimic la
dreapta nimic la stânga; un loc cu desăvârşire
pustiu.
14. Şi acolo, am zărit şapte stele, strălucind ca
munţii de foc, sau ca nişte spirite desăvârşite.
15. Atunci îngerul a spus: acest loc, va fi până la
dispariţia cerului şi a pământului, închisoarea
stelelor şi a armatelor cerului.
16. Aceste stele care se rostesc deasupra focului
sunt acelea care au călcat porunca lui Dumnezeu,
înainte de a-şi încheia încercările lor. Şi de aceea
au fost încătuşate în acest loc, până când îşi vor
ispăşi crimele lor în anul cel de taina.
Capitolul 18
1. Atunci Uriel striga : Iată îngerii care au trăit
cu femei, şi au fost destinaţi a fi conducători;
2. Cei care au dezonorat oamenii, înmulţind
greşelile printre ei, punându-i sa aducă jertfe
demonilor precum lui Dumnezeu. Dar în ziua cea
mare ei vor fi judecaţi şi vor pieri, şi femeile lor
împreună cu ei, pentru ca s-au lăsat ademenite fără
sa se opună.
3. Şi eu, Enoh, eu singur, am văzut sfârşitul tuturor
acestor lucruri, şi nimănui nu i-a fost dat sa vadă ce
am văzut eu.
Capitolul 19
1. Iată numele îngerilor care veghează.
2. Uriel, unul dintre îngerii sfinţi, care comanda
strigatele şi groaza.
3. Rafael, unul dintre îngerii sfinţi, care comanda
asupra spiritelor omeneşti.
4. Raguel, unul dintre îngerii sfinţi, care
pedepseşte lumea şi astrele.
5. Mihail, unul dintre îngerii sfinţi care veghează la
virtuţile oamenilor şi comanda neamurile.
6. Sarakiel, unul dintre îngerii sfinţi, care veghează
asupra copiilor oamenilor care au greşit.
7. Gabriel, unul din îngerii sfinţi, care comanda
peste Ikisat, peste paradis şi peste heruvimi.
Capitolul 20
1. Eu am făcut, în sfârşit un lung ocol pentru a sosi
intr-un loc unde nimic nu era întreg.
2. Eu nu am văzut acolo, nici lucrurile minunate
arătate în cer, nici pământul cu minunăţiile sale;
acolo nu era decât un pustiu singuratic şi
îngrozitor.
3. Acolo am mai văzut şapte stele înlănţuite unele
cu altele precum nişte munţi mari, precum nişte
focuri mistuitoare. Şi am strigat când am văzut
aceasta. Pentru ce crime sunt înlănţuite aceste
stele; pentru ce au fost ele surghiunite în acest loc
? Atunci Uriel, unul dintre îngerii care era cu mine
şi care mi-a fost însoţitor, mi-a răspuns: Enoh de
ce o astfel de întrebare ? de ce aceasta îngrijorare,
aceasta nelinişte ? Aceste stele au încălcat ordinele
Domnului Prea-Înalt; şi pentru a-şi ispăşi crimele
lor, ele au fost încătuşate în acest loc pentru un
număr fără sfârşit de veacuri.
4. De aici am mers intr-un alt loc al groazei.
10
5. Acolo am văzut lucrând un foc imens, dogoritor
şi mistuitor, în mijlocul căruia exista o despicătură
şi coloanele de foc se luptau intre ele şi se înfundau
în genuni. Mi-a fost peste putere sa apreciez atât
mărimea cat şi înălţimea lui; nu am putut cunoaşte
nici originea sa. Şi am strigat încă o data în fata a ce
am văzut: Ce loc teribil ! şi cat este de dificil sa
cercetezi aceste taine.
6. Uriel, unul dintre îngerii care era cu mine mi-a
răspuns şi mi-a spus: Enoh, de ce aceasta teama, de
ce aceasta mirare, la vederea acestui loc teribil, la
vederea acestui loc de suferinţa ? Aici este, adăugă
el, închisoarea îngerilor; şi aici vor fi ei închişi
pentru totdeauna !
Capitolul 21
1. De acolo, am plecat către celălalt loc, aşezat
înspre apus, unde am văzut un munte mare şi înalt,
o stanca abrupta şi patru locuri de întâlnire
încântătoare
2. In interior, acest loc era adânc, spaţios, lustruit şi
egal, dar intr-un întuneric deplin.
3. Atunci, Rafael, unul dintre îngerii sfinţi care mă
însoţeau, mi-a spus: Iată locurile preafericite unde
se aduna spiritele, sufletele morţilor; acesta este
locul unde se vor aduna toate sufletele copiilor
oamenilor.
4. Aceştia vor rămâne în acest loc, până în ziua
judecaţii, până la vremea care le-a fost hărăzita.
5. Insa mai este mult timp până în ziua marii
judecaţi. Şi am văzut sufletele copiilor oamenilor
care muriseră şi strigatul lor acuzator se ridica până
la cer.
6. Atunci l-am întrebat pe Rafael, îngerul care mă
însoţea şi i-am spus; A cui este aceasta voce
acuzatoare care urca spre cer ?
7. El mi-a răspuns: Aceasta este vocea spiritului lui
Abel, care a fost ucis de fratele sau Cain, şi care îl
va învinui până când neamul sau va fi nimicit de
pa fata pământului.
8. Pana când neamul sau va fi şters din rândul
oamenilor.
9. Atunci, l-am întrebat despre el, despre judecata
de apoi şi i-am spus: De ce sunt unii despărţiţi de
ceilalţi ? El mi-a răspuns: Sunt trei clase diferite
pentru spiritele morţilor, trei clase diferite pentru
spiritele drepţilor.
10. Aceste clase se despart printr-o prăpastie,
printr-o apa şi printr-o lumina pe apa.
11. Păcătoşii sunt împărţiţi la fel; după moartea
lor; ei sunt îngropaţi în pământ, daca judecata nu ia
ajuns încă în viata.
12. Acesta este locul în care sunt închise sufletele
lor, aici sunt lăsaţi prada durerilor de neîndurat,
pedeapsa celor care sunt condamnaţi pentru
eternitate şi sufletele cărora vor fi osândite şi
încătuşate pentru totdeauna.
13. Şi iată acestea exista de la facerea lumii.
Sufletele celor ce se plâng sunt separate de cele
care veghează la nimicirea lor în ziua judecaţii.
14. Aşa arata locul destinat sufletelor oamenilor
nedrepţi şi păcătoşi, sufletele acelora care au comis
nedreptăţi şi care s-au amestecat în obştea
nelegiuiţilor cu care se asemănau. Sufletele lor nu
vor fi nimicite în ziua judecaţii; dar vor fi închise
în acest loc, de unde nu vor mai scăpa niciodată.
Atunci l-am lăudat pe Dumnezeu.
15. Şi am zis: Fii binecuvântat Doamne al meu,
Domn al gloriei şi al dreptăţii, stăpânul suprem şi
veşnic.
Capitolul 22
1. De acolo am plecat spre alt loc, în partea de
apus, la marginile pământului.
11
2. Acolo am văzut un foc puternic şi o mişcare
continua, care se rotea şi noapte şi zi fără a se opri
niciodată.
3. Şi l-am întrebat pe îngerul care mă însoţea, şi iam
spus lui: Ce este acela ? De ce aceasta mişcare
fără de răgaz ?
4. Atunci Raquel, unul dintre îngerii care mă
însoţea mi-a răspuns:
5. Acest foc dogoritor, care se mişca fără încetare
spre apus, este focul care aprinde toţi aştrii cerului.
Capitolul 23
1. De acolo, am ajuns intr-un alt loc şi am văzut un
munte de foc arzând noapte şi zi. Când m-am
apropiat, am zărit şapte munţi strălucitori, care erau
separaţi unul de altul.
2. Pietrele din care erau formaţi, erau frumoase şi
strălucitoare; ei sclipeau şi radiau, iar suprafaţa lor
era lustruita. Erau trei către răsărit, cu atât mai de
neclintit, cu cat erau aşezaţi unul peste celalalt; şi
existau trei la miazăzi la fel de neclintiţi. Erau de
asemenea, vai adânci, dar care erau separate unele
de altele. In mijloc se ridica cel de al şaptelea
munte. Şi toţi aceşti munţi apăreau de departe ca
nişte tronuri majestoase. Şi ele erau acoperite de
arbori frumoşi mirositori.
3. Printre aceşti arbori, exista unul cu un miros
împrospătat fără încetare şi atât de suav încât nu
mai exista altul nici în gradina Edenului care sa
răspândească un miros atât de încântător. Frunzele
sale, florile sale, lemnul sau nu se vestejeau
niciodată şi fructele sale erau frumoase.
4. Fructele sale se asemănau cu fructele
palmierului. In fata acestei privelişti, am strigat:
Iată un arbore demn de văzut; ce frunze frumoase,
ce fructe gustoase ! Atunci Mihail, unul din îngerii
sfinţi şi slăviţi care mă însoţeau şi care era
conducătorul lor mi-a răspuns.
5. Enoh, de ce întrebi de parfumul acestui arbore ?
6. De ce eşti tu atât de dornic de a-l cunoaşte ?
7. Atunci eu, Enoh, I-am răspuns: Vreau sa ştiu
totul, dar în special totul cu privire la acest arbore.
8. Îngerul mi-a răspuns: Acest munte pe care îl
vezi şi al cărui vârf ajunge la aceiaşi înălţime cu
tronul Domnului, va fi locaşul unde se va odihni
Domnul Sfinţeniei şi gloriei, Regele cel veşnic,
atunci când va veni şi va cobora pentru a vizita
pământul, în bunătatea Sa
9. Cat despre acest arbore cu mirosul sau suav, al
cărui parfum nu are nimic senzual, nimeni nu va
putea sa pună mana pe el până în ziua judecaţii.
Atunci când cei rai vor fi abandonaţi chinurilor
veşnice, acest arbore va fi dat celor drepţi şi umili.
Fructele sale vor fi păstrate pentru cei aleşi. Căci
viata va fi răsădita intr-un loc sfânt către
miazănoapte, către locuinţa Regelui veşnic.
10. Atunci ei se vor bucura şi se vor cutremura de
fericire în Sfântul sfinţilor, un miros încântător le
va pătrunde în oase şi ei vor avea, ca şi strămoşii
tai viata lunga pe pământ; şi aceasta viata nu va fi
tulburata nici de nenorociri, nici de suferinţe, nici
de sărăcie.
11. Şi am binecuvântat pe Dumnezeul gloriei,
Regele veşnic care a hărăzit acest arbore şi a avut
bunăvoinţa de a-l destina sfinţilor.
Capitolul 24
1. De acolo am fost condus către mijlocul
pământului şi am cuprins cu privirea un loc
binecuvântat şi roditor unde arborilor le cresc fără
încetare, ramuri verzi. Acolo am văzut încă un
munte sacru şi dedesubt pe latura de răsărit, am
văzut o apa care curgea către miazăzi. Am mai
văzut către răsărit şi un alt munte, la fel de înalt,
aşezat în mijlocul unor vai adânci, dar înguste.
12
2. Apa curgea către munte, pe partea sa de la apus:
dedesubt se înălţa un alt munte.
3. Şi, la picioarele acestui munte se afla o vale
îngustă şi în mijloc erau alte vai adânci şi stâncoase
care se întindeau către cei trei munţi. Dar aceste vai,
care erau adânci, dar înguste, mărgineau o stanca
uriaşă pe care era plantat un arbore. Şi cu uimire am
admirat stanca şi văile.
Capitolul 25
1. Apoi am strigat: Ce înseamnă acest pământ
binecuvântat, aceşti arbori înalţi şi aceasta vale
blestemata care le separa ?
2. Şi Uriel, unul dintre îngerii sfinţi care erau cu
mine, mi-a răspuns: Aceasta vale este blestemata
pentru veşnicie. Aici vor fi adunaţi toţi cei care şiau
folosit limbile pentru a-l huli pe Dumnezeu, cei
care au deschis gura pentru a blestema gloria Sa.
Aici vor fi adunaţi şi aici le va fi locuinţa.
3. In ziua suprema a judecaţii, El va face din ei un
mare exemplu de dreptate în ochii tuturor sfinţilor;
căci aceştia vor obţine iertarea în fata lui
Dumnezeu, şi îl vor binecuvânta în toate zilele vieţii
lor ca pe Domnul Şi Regele lor.
4. Şi ei vor sărbătorii în ziua de temut a judecaţii
datorita iertării pe care o vor obţine pentru ei.
Atunci eu m-am întors fireşte către Dumnezeu şi
am lăudat numele Sau, măreţia şi gloria Sa.
Capitolul 26
1. De acolo, m-am îndreptat către părţile de răsărit,
către un munte care se înălţa în mijlocul unui desert
şi căruia nu i-am putut zării decât faţa.
2. El era acoperit de arbori ieşiţi din seminţele
despre care s-a vorbit şi o apa cobora de pe el.
3. Din acest loc, o cădere de apa, alcătuita din altele
nenumărate, se desprindea către apus şi către
răsărit. Pe o latura creşteau arbori, pe cealaltă se
vedeau apa şi roua.
Capitolul 27
1. Atunci am înaintat către o alta parte a desertului,
către răsăritul muntelui, de care m-am apropiat.
2. Acolo am observat arbori de soi, mai ales din cei
care se fac arome cu mirosuri suave, tămâia,
smirna, toţi arborii deosebiţi unii de ceilalţi.
3. Şi mai era în acest loc, dominând toţi aceşti
arbori, o înălţime către răsărit care nu era departe.
Capitolul 28
1. Am mai văzut încă un loc, cu vai prin care se
rostogoleau ape care nu secau niciodată.
2. Am văzut un arbore falnic care avea un parfum
egalând pe cel al arborilor de mastic.
3. Şi pe laturile acestei vai am observat cinamonul,
cu un parfum delicat. Am mers apoi către răsărit.
Capitolul 29
1. Atunci am observat un alt munte, plin de arbori,
de unde izvora o apa asemănătoare cu "neketra".
Numele ei era Sarira şi Colbanen. Şi pe acest
munte am văzut un altul pe care creşteau arbori de
aloe.
2. Aceşti arbori erau încărcaţi ca migdalii şi groşi,
iar fructele pe care le făceau aveau un parfum care
depăşea orice alt miros cunoscut.
Capitolul 30
1. După aceea, m-am întors la partea de
miazănoapte şi am văzut intrările pe sub munţi, şi
am observat şapte munţi acoperiţi de lavanda fina,
de arbori parfumaţi, de scorţişoara şi papirus.
13
2. Apoi am lăsat în urma mea culmile acestor munţi
şi am înaintat către răsărit, trecând peste marea
Eritreei. Şi când am fost dincolo de ea, m-am
îndreptat dincolo de îngerul Zatael, şi am ajuns în
gradina dreptăţii. Acolo, am văzut intre altele, mulţi
arbori înalţi şi acoperiţi de flori.
3. Parfumul lor era minunat, formele lor erau
deosebite şi gingaşe. Era de asemenea acolo pomul
înţelepciunii, fructele căruia deschideau mintea
celui ce se hrănea cu ele.
4. El era asemănător cu un tamarin, şi fructele sale
de o frumuseţe remarcabila, semănau cu ciorchini
de strugure, parfumul lor înmiresma locul de jurîmprejur.
Şi am strigat: Ce arbore frumos! Ce
spectacol minunat
5. Atunci îngerul Rafael, care era cu mine, mi-a
răspuns: Acesta este pomul înţelepciunii, din care
au mâncat stră-străbunicul tău şi stră-străbunica ta,
aceste fructe le-au deschis ochii şi după ce au văzut
ca erau goi au fost izgoniţi din paradisul terestru.
Capitolul 31
1. După aceea, am înaintat către marginile
pământului; acolo am văzut animale mari, cu
înfăţişări diferite, pasări deosebite ca forma şi
înfăţişare şi având glasuri diferite.
2. la răsărit de locul unde se găseau aceste animale,
am zărit graniţele pământului şi locul unde cerul se
sfârşea. Porţile cerului erau deschise şi am văzut
ieşind din ele stelele. Atunci am socotit timpul la
care au ieşit şi am notat exact numărul. Mi-am notat
în acelaşi timp numele lor, drumul lor mereu
reînnoit, încercările prin care trec, toate pe măsura
ce Uriel, care era cu mine, mi le desluşea.
3. Deoarece el mi-a arătat totul şi despre toate mi-a
dat cunoştinţa.
4. El mi-a făcut cunoscut numele lor, locul lor şi
înrâuririle pe care le au.
Capitolul 32
1. Apoi m-au condus către miazănoapte, la
marginile pământului.
2. Şi acolo la marginile lumii, am văzut o întinsă şi
măreaţa minune.
3. Am văzut porţile cerului deschise, intre ele trei
fiind deosebite. Prin ele ieşeau vanturile de nord,
părinţi ai frigului, grindinii, gheţii, rouăi şi ploii.
4. Pe una dintre aceste porţi, vanturile suflau uşor,
dar celelalte doua suflau cu violenta şi suflul lor se
răspândea pe pământ.
Capitolul 33
1. De acolo, am fost condus spre apus la marginile
pământului.
2. Şi am văzut trei porţi, ca şi la miazănoapte. Şi
aceste trei parţi aveau aceeaşi măreţie.
Capitolul 34
1. După aceea, am fost condus spre miazăzi, la
marginile pământului. Acolo existau de asemenea
trei porţi, prin care ieşeau roua, ploaia şi vântul.
2. Apoi m-am dus către răsărit, la marginile
pământului, unde am văzut trei porţi ale cerului
întoarse către răsărit şi a căror deschidere era mai
mica. Prin aceste porţi ieşeau stelele cerului, care
îşi urmau drumul lor neabătut către apus; şi acest
drum strălucitor o fost vizibil în toate timpurile.
3. Când le-am văzut, mi-am ridicat vocea şi am
lăudat pe Domnul care a făcut aceste corpuri
luminoase şi strălucitoare, pentru a arata
inteligentele îngerilor şi oamenilor, măreţia
lucrărilor Sale; pentru ca ei sa sărbătorească şi unii
şi alţii, minunăţiile puterii Sale, pentru ca ei sa
glorifice lucrările divine ale mâinilor Sale, şi
pentru ca ei sa IL laude în vecii vecilor.
14
Capitolul 34
1. Iată o alta viziune, a doua viziune a înţeleptului,
viziunea avuta de Enoh fiul lui Iared, fiul lui
Mahalaeel, fiul lui Cainah, fiul lui Enos, fiul lui
Seth, fiul lui Adam. Aici este începutul acestei
înţelepciuni, care mi s-a dat sa o desluşesc şi sa o
fac iubita de cei care locuiesc pe pământ. Ascultaţi
deci şi înţelegeţi lucrurile sfinte pe care am venit sa
vi le dezvălui în prezenta lui Dumnezeu. Cei care
au trăit înaintea noastră au văzut în oficierea
cuvântului o datorie pentru ei.
2. Iar noi care am venit după ei, nu am pus nici o
piedica propovăduirii înţelepciunii; dar niciodată în
aceasta zi, nu i-sa dat unei persoane ceea ce mi s-a
dat mie, înţelepciunea pe potriva înţelegerii mele şi
pe măsura bunului plac al lui Dumnezeu. Ceea ce
am primit de la EL este intr-adevăr o fărâmă din
viata eterna.
3.Aceasta învăţătură a fost înfăţişata în 103
parabole, pe care mi-am făcut datoria sa le vestesc
locuitorilor acestei lumi.
Capitolul 35
1. Prima parabola. Când adunarea celor drepţi îşi va
arata puterea pe pământ, păcătoşi vor putea fi
pedepsiţi şi îşi vor primi răsplata cuvenita pentru
fărădelegile lor, în fata tuturor.
2. Când dreptatea se va manifesta înaintea celor
drepţi; fie ca lucrările lor sa fie măsurate de
Domnul spiritelor şi meritele lor sa primească
recompensa promisa; când lumina celor drepţi şi a
celor aleşi care trăiesc pe pământ va străluci de-a
străfulgerare nemuritoare, în acel moment, care va
fi locuinţa celor păcătoşi ? Unde va fi locul de
odihna al celui care l-a respins pe Dumnezeu ? Oh!
ar fi fost mai bine pentru el daca n-ar fi existat
niciodată!
3. Când vor fi revelate tainele gândite de cei drepţi,
păcătoşii vor suferi o judecata severa şi nelegiuiţii
vor fi chinuiţi în fata lor.
4. Din acel moment, stăpânii pământului vor înceta
de a mai avea putere şi autoritate. Ei nu vor fi în
stare sa privească sfinţii în fata; căci lumina celor
drepţi şi aleşi nu poate fi asemuita decât cu cea a
Domnului spiritelor.
5. Cu toate acestea puternicii lumii nu vor fi
nimiciţi, ci ei vor fi predaţi în mâinile celor drepţi
şi sfinţi.
6. Şi după aceasta nu va mai fi mila pentru ei din
partea Domnului, căci odată cu viata, va fi trecut şi
timpul iertării.
Capitolul 36
1. In acele zile, rasa sfânta şi binecuvântata, va
cobora din înălţimea cerului şi generaţia sa va trai
laolaltă cu fii oamenilor, Enoh a primit cărţile de
revolta şi furie, cărţile de frământare şi agitaţie.
2. Ei nu vor căpăta niciodată iertare spune Domnul
spiritelor.
3. Atunci un nor gros m-a ridicat şi vântul m-a
înălţat deasupra pământului şi m-a dus la marginile
cerului.
4. Acolo am avut o alta viziune. Am văzut locuinţa
şi locul de odihna al sfinţilor. Acolo erau
rugăciuni, plângeri ale copiilor oamenilor.
Dreptatea curgea în fata lor ca o apa curata şi
iertarea se răspândea pe pământ ca o roua
preţioasa. Şi astfel este fiinţarea lor pentru
totdeauna.
5. In acest timp ochii mei nu se mai saturau privind
lăcaşurile aleşilor şi locul adevărului, al credinţei şi
al dreptăţii.
6. Numărul sfinţilor şi aleşilor lui Dumnezeu va fi
fără sfârşit în toate secolele.
7. Eu am văzut locuinţa lor aşezata sub protecţia
Domnului spiritelor. Toţi sfinţii, toţi aleşii cântau
în fata Lui, strălucind ca focul; gurile lor erau pline
de laude pentru Dumnezeu şi buzele lor se
15
deschideau pentru a glorifica numele Domnului
spiritelor. Dreptatea era la loc de cinste în fata Lui.
8. Acolo mi-am dorit sa rămân, acolo sufletul meu
suspina după aceste lăcaşuri. Acolo era partea mea
de moştenire, de la începutul lumii, căci aceasta era
asupra mea voinţa Domnului spiritelor.
9. In acest timp eu preamăream şi proslăveam
numele lui Dumnezeu, prin binecuvântări şi laude.
Căci aceasta este spre mulţumirea Domnului
spiritelor.
10. Mult timp ochii mei au contemplat aceste
bogate locuinţe şi i-am lăudat pe Dumnezeu zicând:
Binecuvântat sa fie El, binecuvântat pentru
totdeauna! De la începuturi, dinainte de facerea
lumii şi până la sfârşitul veacurilor.
11. Ce este aceasta lume? Da, toate generaţiile au
datoria sa Te binecuvânteze, toţi aceia care nu au
adormit în pulberea pământului, ci care admira
gloria Ta, care Te sărbătoresc, Te preamăresc şi Te
binecuvintează zicând: Sfânt, sfânt, sfânt este
Domnul spiritelor, care a umplut cu imensitatea Sa
întreaga lume a inteligentelor.
12. Acolo, ochii mei au contemplat pe toţi aceia
care nu au adormit în fata Lui, care L-au glorificat
zicând: Binecuvântat sa fi Tu, binecuvântat sa fie
numele Domnului pentru totdeauna! Şi fata mea s-a
schimbat pe neaşteptate, încât nu am mai putut
vedea.
Capitolul 37
1. După aceasta am văzut mii de mii, miriade de
miriade şi un număr nesfârşit de oameni care
stăteau drepţi în fata lui Dumnezeu.
2. Sub cele patru aripi ale Domnului spiritelor, pe
cele patru părţi, am văzut şi alţii în afară de primii
care stăteau în fata Lui. Am învăţat în acest timp
numele lor, pentru ca îngerii care erau cu mine mi
le-au lămurit dezvăluindu-mi toate tainele.
3. Atunci am auzit vocea acelora care erau în cele
patru laturi; ei preamareau pe Domnul în toata
gloria Sa.
4. Prima voce preamarea pe Domnul spiritelor în
toate veacurile.
5., A doua voce, pe care am auzit-o preamarea pe
Cel ales şi pe alesii care se frământau pentru
Domnul spiritelor.
6. A treia voce pe care am auzit-o se ruga şi
implora pentru cei ce sunt pe pământ şi care il
chemau pe Domnul spiritelor.
7. A patra voce, pe care am auzit-o respingea
ingerii necredinciosi şi îi oprea sa se arate în fata
Domnului spiritelor, pentru ca ei sa nu starneasca
acuzatii impotriva locuitorilor pământului.
8. D**a acestea i-am cerut ingerului pacii care era
cu mine, sa imi desluseasca toate aceste taine. I-am
zis lui: Cine sunt cei pe care i-am vazut pe cele
patru laturi în jurul Domnului şi carora le-am auzit
şi le-am scris vorbele? El mi-a raspuns: Mai intai
este sfantul Mihail, ingerul cel milostiv şi rabdator.
9. Apoi este sfantul Rafael, ingerul care vegheaza
asupra durerilor şi a vatamarilor oamenilor, Vine
apoi Gabriel, care vegheaza pe toti cei puternici. In
sfarsit este Phanuel, care vegheaza cainta şi
speranta celor care îşi doresc sa mosteneasca viata
vesnica. Acestia sunt cei patru ingeri ai lui
Dumnezeu Prea-Inalt. Ale lor sunt cele patru voci
pe care le-ai auzit,
Capitolul 38
1. Mai apoi, am vazut tainele cerului şi ale raiului
cu toate partile lor, şi tainele faptelor oamenilor
fiecare d**a importanta şi valoarea lor. Am scrutat
lacasurile celor alesi, locurile de sedere ale
sfintilor. Acolo de asemenea, ochii mei au vazut
toti pacatosii care au respins şi tagaduit pe
Domnul gloriei şi care au fost la randul lor
respinsi. Caci pedeapsa pentru crimele lor n-a fosrt
încă pronuntata de Domnul spiritelor.
16
2. Tot acolo, au mai observat ochii mei, tainele
trasnetelor şi tunetelor, tainele vanturilor, şi cm se
imparte ele atunci cand sufla peste pământ; tainele
vanturilor, a picaturilor de raoua şi a norilor. Am
vazut locul lor de origine, locul de unde se
slobozesc pentru a merge sa se sature cu pulberea
pământului.
3. Acolo am vazut camarile de unde ies vanturile
inainte de a se separa; comorile grindinei, comorile
zapezii, comorile norilor şi chiar acel nor gros care
inaintea facerii lumii, plutise peste fata pământului.
4. Am vazut în acelasi timp comurile Lunii locul în
care se nasc fazele sale, inceputul lor, reintoarcerea
lor glorioasa, stralucirea lor cand mai mare cand
mai mica, cresterea lor fireasca, legaturile dintre
ele, supunerea lor şi ascultarea lor d**a mersul
Soarelui, d**a porunca Domnului spiritelor. Oh!
Numele Sau fie laudat în veacul veacurilor!
5. D**a aceea au fost implinite cararile lunii, atat
partea sa ascunsa cat şi partea sa vizibila, mergand
pe cararile sale cele de zi şi cele de noapte, fiecare
dintre acestea intorcandu-şi privirile catre Domnul
spiritelor, glorificandu-L şi laudandu-L fără
intrerupere, cu atat mai mult cu cat laudele se fac
în timpul rezervat odihnei, caci la lumina soarelui
acestea se schimbau adesea, cand în binecuvantare,
cand în blesteme.
6. Lumina lunii este pentru cei alesi, precum
intunericul pentru cei păcătoşi; aceasta este vointa
lui Dumnezeu, care a deosebit lumina de intuneric,
cum a deosebit şi spiritele oamenilor, intarind pe
cele ale dreptilor prin dreptatea Sa.
7. Şi nici un inger nu va trece inaintea sa caci nici
unul dintre ei nu a primit aceasta putere. Cat despre
Domnul din inaltul tronului Sau, El vede toate
creaturile Sale şi este singur stapan în judecata lor.
Capitolul 39
1. Intelepciunea nu a putut gasi pe pământ nici un
lacas unde sa îşi aseze capul şi pentru aceasta s-a
mutat în cer.
2. Intelepciunea a coborat din cer pentru a locui cu
copiii oamenilor, dar ea nu a putut gasi o locuinta.
Atunci intelepciunea s-a intors în locuinta sa
dumnezeiasca printre ingerii cei sfinti. D**a
retragerea sa, s-a ivit nedreptatea şi ea a gasit
locuinta şi a fost primita de copiii oamenilor, la fel
cum este ploaia primita de desert şi roaua primita
de un teren uscat.
Capitolul 40
1. Am vazut o alta splendoare şi stelele cerului.
Am cunoscut ca toate erau chemate pe numele lor
şi ca ele raspundeau la chemarea Lui. Am vazut
cine le punea în balanta judecatii, d**a lumina lor,
d**a marimea drumurilor pe care ele le strabateau
şi d**a ziua în care ele trebuiau sa apara sau sa
dispara. Splendoarea aduce splendoarea şi
miscarile lor se potrivesc celor ale ingerilor şi
credinciosilor.
2. Atunci l-am rugat pe ingerul care era cu mine şi
care mi-a lamurit aceste mistere şi l-am intrebat
care este numele lor. El mi-a raspuns: Domnul
spiritelor te-a facut sa ai o viziune. Acestea sunt
numele celor drepti, care sunt pe pământ şi care
cred în numele Domnului spiritelor în toate
veacurile.