28/09/2021
Sfântul Domnitor Neagoe Basarab,
Domn al Țării Românești între anii 1512 – 1521.
La 15 septembrie 1521, domnitorul Ţării Româneşti Neagoe Basarab se stingea din viaţă şi era urmat la tron de fiul său, Theodosie. Personalitatea sa complexă a lăsat posterităţii două monumente de o valoare excepţională: unul în domeniul arhitecturii – măreaţa biserică episcopală de la Curtea de Argeş, iar altul în domeniul literaturii: "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie", una dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii române vechi, scrisă în slavonă.
Neagoe Basarab, în „învăţăturile” sale către fiul său, aşternuse pe hârtie nu numai principii de guvernare politică a statului, principii morale de educare a tineretului, ci şi principii de guvernare a sufletului, care oferă celor ce le vor urma moştenirea adevăratelor valori, cele spirituale.
Aceasta monumentală lucrare a fost creată între anii 1513-1521. Neagoe Basarab şi-a petrecut tinereţea în anturajul patriarhului Nifon şi la Mănăstirea Bistriţa, ctitorie a strămoşilor săi Craioveşti şi acumulase o masivă cultură teologică. De asemenea, în tinereţea sa fusese copist, ceea ce presupune o bună cunoaştere a limbii slavone.
În acea vreme, cultura avea un pronunţat caracter religios, a fi cult însemnând, în primul rând, a cunoaşte cărţile fundamentale ale Bisericii, ca şi unele lucrări aprocrife sau scrieri populare. O asemenea cultură posedă şi autorul Învăţăturilor, care foloseşte în opera sa literatura patristică lucrările Sfântului Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul, Efrem Sirul, scrierile Patriarhului Eftimie al Târnovei, ca şi unele cărţi populare de mare circulaţie ca "Alexandria" şi "Varlaam şi Ioasaf". Acestea au circulat în manuscris şi erau cunoscute de oamenii de cultură ai secolului al XVI-lea.
„Şi această să nu le gândeşti că le grăiesc eu din capul meu, ci toate le-am aflat în Sfintele Scripturi şi ţi le grăiesc ca să-ţi fie de certare şi de învăţătură şi de toată trezvia şi chibzuiala şi bucuria ce va să fie. Deci să nu pară cuiva rău sau să aibă vreo împuternicie spre noi pentru aceste cuvinte, că pentru folosul sufletelor voastre ne-am nevoit, din adâncul inimii, şi v-am adus aminte.” – extras din Învăţături
Toate calităţile specifice unei vieţi creştine virtuoase, etice, exprimate atât de concis şi convingător de domnitorul român, erau fără îndoială apreciate de lumea ortodoxă a timpului. Cu atât mai mult, cu cât în epocă circula şi tratatul lui Nicolo Machiavelli, „Principele”, care oferea un sinistru tablou al cinismului politic militar.
Una dintre ideile de bază ale voievodului este aceea a monarhiei de drept divin: „Că nu te-au ales, nici te-au uns oamenii spre domnie, ci Dumnezeu te-a ales şi te-a uns şi aceluia plăcere să faci”.
Învăţăturile conţin numeroase sfaturi despre modul cm trebuia condusă ţara, despre relaţiile domnului cu boierii: numirea dregătorilor, administrarea justiţiei, primirea solilor străini, purtarea războiului, etc., toate aceste sfaturi alcătuind un adevărat manual de guvernare a statului şi considerate prima lecţie de diplomaţie medievală românească.
„A face dreptate săracului” este o constantă aducere aminte a primei îndatoriri a celui care are puterea politică. Aşadar, nu dobândirea puterii, nici amplificarea ei, ci exercitarea dreptăţii evanghelice este scopul guvernării.
„Iată că suntem datori, noi cei puternici, să ajutăm celor slabi să-i îndreptăm şi să nu facem atâta în voia noastră, cât în voia vecinului şi săracului şi a neputernicului, că aşa zice marele Pavel.”
„Şi de va fi mai harnicu unul din cei săraci decât unul din feciorii de boieri sau decât o rudă de ale voastre, voi să nu daţi acelora cinstea şi boeria, în făţărnicie; ci să o daţi aceluia mai sărac dacă este vrednic şi harnic şi-şi va păzi dregătoria cu cinste. „
Domnul îşi povăţuieşte urmaşii: „Să nu iubiţi vremile de răzmeriţă şi să săriţi la fapte de trufie”, adică să păstreze pacea cu popoarele din jur. Această dorinţă de pace se reflectă în întreaga politică a domnului Ţării Româneşti, în timpul domniei căruia ţara a avut pace.
Odată starea de pace încetând, domnul era dator să ia măsurile cele mai bune pentru purtarea războiului. Sfaturile privind purtarea războiului amintesc de modul cm îşi conducea oastea la biruinţă Ştefan cel Mare, după o tactică devenită tradiţională. Mai întâi populaţia civilă trebuia dusă la adăpost, pentru a fi ferită de primejdie. Acest obicei este vechi în Ţara Românească, el fiind pomenit prima oară în vremea lui Mircea cel Bătrân, care a dat ordin populaţiei să se retragă în regiunea de munte a ţării în timpul invaziei turceşti.
Domnul este sfătuit să judece drept, pe fiecare după fapta sa şi să asculte şi pe nevoiaşi, judecata dreaptă contribuind şi ea la menţinerea unui renume bun în lume. Aceste sfaturi îşi găsesc confirmarea în practica judecătorească a lui Neagoe Basarab, ceea ce dovedeşte că amintirea lăsată de el posterităţii a fost acea a unui domn drept.
Monumentala lucrare "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie", alături de alte argumente precum milostenia, darul ctitoririi de mănăstiri şi cel de binefăcător al întregii Ortodoxii, a stat şi ea la baza canonizării voievodului de către Biserica Ortodoxă Română în anul 2008.
Neagoe Basarab îl învăţa pe fiul său, Teodosie, cm trebuie să fie un domnitor bun, prin scrisori. Iată câteva dintre sfaturile sale:
- Judecata lui să fie dreaptă şi sinceră.
- Să fie cu mintea limpede, curat, blând şi îngăduitor cu ceilalţi.
- Să-i ajute pe cei slabi şi să-i îndrepte, să nu facă doar voia lui, ci şi pe cea a semenului său, sărac ori neputincios.
- Să citească Sfânta Scriptură, să cugete la cuvintele ei.
- Să cinstească sfintele icoane, să meargă la biserică, să asculte slujbele şi să se roage mereu, căci i se va lumina inima şi va vedea pe Dumnezeu.
- Să nu asculte sfatul tinerilor şi al copiilor, ci sfatul bătrânilor înţelepţi.
- Să nu vorbească cu cei necredincioşi sau să se încreadă în ei.
- Să nu stea la masă decât cu oamenii buni, iar pe cei răzvrătiţi să-i îndepărteze.
- Să aibă înţelepciunea albinei şi să culeagă de la ceilalţi doar ce este bun, iar de ceea ce este rău să se păzească.
- Să nu angajeze slujitori dintre rudele sale, decât dacă acestea sunt drepte şi harnice. Altfel, e mult mai bine să aibă slujitori săraci care sunt buni, cinstiţi şi harnici.
- Să dea slujitorilor şi ostaşilor săi plata pentru munca lor. Astfel, ei vor fi loiali şi nu-l vor părăsi când va avea nevoie de ajutorul lor.
- Să aibă minte înţeleaptă, ca să înţeleagă ce gândesc slujitorii lui. Ei vor respecta doar pe împăratul cel înţelept, iar pe cel nepriceput îl vor cinsti doar în aparenţă.
- Să nu se grăbească să se ascundă în altă parte, părăsind poporul, atunci când ţara este atacată de duşmani mai puternici, pentru că este un lucru nedemn. Să ia pe Dumnezeu în ajutor în inima lui şi să se roage. Să lupte fără teamă, căci Dumnezeu este milostiv şi îl va ajuta pentru credinţa sa.
În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, în jurul căreia s-a țesut legenda Meșterului Manole; acolo se odihnesc și resturile pământești ale voievodului.
