Romanian Orthodox Church Sfintii Martiri Brancoveni Sydney

13/09/2026

🇦🇺🇷🇴 14 September – The Exaltation of the Holy Cross
Today, the Church celebrates the Exaltation of the Holy Cross, a feast centred not on the material of the Cross itself, but on Christ’s sacrifice and His victory over death.
A common question is why Christians venerate the Cross and why this is not considered idolatry. The Church’s answer is clear: Christians do not worship wood, metal, or the physical object itself. The honour given to the Cross is directed to Christ, who was crucified upon it. This distinction was formally expressed by the Seventh Ecumenical Council, which taught that true worship belongs to God alone, while the honour shown to a sacred image or symbol passes to the reality it represents.
The Cross is therefore not a talisman and has no independent power apart from God. For Christians, it is the sign of Christ’s love carried to the point of sacrifice, and also the sign of the Resurrection that follows the Cross. That is why an instrument of Roman ex*****on became, in Christianity, a symbol of hope and victory.
The Church makes an important distinction between veneration and worship: the Cross is venerated, but God alone is worshipped. The same principle applies to icons: honour is not directed to wood and paint, but to the person represented.
So when a Christian makes the sign of the Cross or kisses a Cross, the meaning is not “I believe in this object,” but rather: I believe in Christ crucified and risen.
———————

14 septembrie – Înălțarea Sfintei Cruci
Astăzi, Biserica prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătoare care pune în centrul ei nu materia din care este făcută Crucea, ci jertfa lui Hristos și biruința Lui asupra morții.
Uneori apare întrebarea: de ce creștinii se închină Crucii și de ce aceasta nu este un idol? Răspunsul Bisericii este foarte clar: creștinii nu se închină lemnului, metalului sau obiectului în sine. Cinstirea se îndreaptă către Hristos, Cel care S-a răstignit pe Cruce. Această distincție a fost formulată oficial de Biserică la Sinodul al VII-lea Ecumenic, care a precizat că adorarea, în sens propriu, aparține numai lui Dumnezeu, iar cinstea arătată unui semn sfânt se îndreaptă către realitatea pe care acesta o reprezintă.
De aceea, Crucea nu este un talisman și nu are putere independentă de Dumnezeu. Ea este pentru creștin semnul iubirii lui Hristos dusă până la jertfă, dar și al Învierii care urmează Crucii. Tocmai de aceea, un instrument roman al rușinii și al morții a devenit, pentru creștini, semnul nădejdii și al biruinței.
Un detaliu important este că Biserica face diferență între venerare și adorare: Crucea este cinstită, dar Dumnezeu singur este adorat. Aceeași explicație este folosită și pentru icoane: cinstea nu se oprește la lemn și culoare, ci merge către persoana reprezentată.
De aceea, atunci când un creștin își face semnul Crucii sau o sărută, nu spune „cred în acest obiect”, ci mărturisește, de fapt: cred în Hristos Cel răstignit și înviat.

13/09/2026

ANUNȚ – CONVOCARE ADUNAREA PAROHIALĂ ANUALĂ

Iubiți credincioși,

Vă aducem la cunoștință că Adunarea Parohială Anuală va avea loc duminică, 25 octombrie 2026, după săvârșirea Sfintei Liturghii, începând cu ora 11:30 AM.
În cadrul ședinței vor fi prezentate și discutate aspectele importante privind activitatea parohiei, situația administrativă și financiară, precum și proiectele și prioritățile pentru perioada următoare.
La ședința Adunării Parohiale pot participa doar membrii parohiei care au drept de vot, conform prevederilor statutare în vigoare.
Vă mulțumim pentru înțelegere și pentru implicarea în viața comunității noastre.

Data: 25 octombrie 2026
Ora: 11:30 AM
După Sfânta Liturghie

12/09/2026

🇷🇴🇦🇺 În Evanghelia Duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci îl întâlnim pe Nicodim, un om credincios, cultivat și cunoscător al Legii, care vine noaptea la Hristos pentru că simte că, dincolo de tot ceea ce știe, încă îi lipsește ceva. Hristos îi vorbește despre nașterea din nou, despre lucrarea lui Dumnezeu în om și, în cele din urmă, despre Cruce: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat…”
Întâlnirea cu Nicodim ne arată că una este să cunoaștem credința și alta este să ne lăsăm schimbați de ea. Putem ști multe despre Dumnezeu, putem veni la biserică, putem cunoaște rugăciuni și rânduieli, dar adevărata întrebare rămâne: ce a schimbat credința în felul în care vorbim acasă, în felul în care iertăm, în răbdarea pe care o avem cu ceilalți, în felul în care reacționăm când nu mai putem controla lucrurile?
Nicodim nu se schimbă într-o clipă. Îl vedem mai târziu apărându-L pe Hristos, iar după Răstignire are curajul să vină pentru îngroparea Lui. Omul care a venit noaptea începe, pas cu pas, să iasă la lumină.
Poate aceasta este și chemarea pentru noi: să nu rămânem doar la o credință cunoscută, ci să ajungem la o credință trăită. Să ne întrebăm sincer: care este lucrul pe care îl știu foarte bine ca învățătură creștină, dar încă nu îl trăiesc?
Crucea nu ne cheamă doar să o privim, ci să lăsăm iubirea lui Hristos să schimbe ceva real în noi.
——————-

In the Gospel for the Sunday before the Exaltation of the Holy Cross, we meet Nicodemus, a faithful, educated man and a teacher of the Law, who comes to Christ at night because he senses that, beyond everything he already knows, something is still missing. Christ speaks to him about being born again, about the work of God within the human person and, finally, about the Cross: “For God so loved the world that He gave His only-begotten Son…”
The encounter with Nicodemus shows us that knowing the faith is one thing, while allowing that faith to change us is another. We may know many things about God, come to church, know prayers and traditions, yet the real question remains: what has faith changed in the way we speak at home, in the way we forgive, in the patience we show to others, and in the way we respond when we can no longer control what is happening around us?
Nicodemus does not change in a single moment. Later, we see him speaking in Christ’s defence, and after the Crucifixion he has the courage to come and help prepare the Lord’s body for burial. The man who first came by night begins, step by step, to come into the light.
Perhaps this is also the calling placed before us: not to remain with a faith that we simply know, but to grow into a faith that we actually live. We can ask ourselves sincerely: what is the Christian truth I know very well, but still struggle to live?
The Cross does not call us only to look upon it, but to allow the love of Christ to change something real within us.

08/09/2026

🇷🇴 🇦🇺 8 septembrie — Nașterea Maicii Domnului
Ce au văzut creștinii din vechime în nașterea Mariei, încât au cinstit-o printr-o sărbătoare? Răspunsul se conturează în omiliile Sfinților Părinți: privind către leagănul ei, ei vedeau apropiindu-se împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu. Sfântul Andrei Criteanul descrie praznicul ca pe o intrare către har și adevăr, deoarece în nașterea celei care avea să-L nască pe Hristos începe să se descopere înnoirea omenirii.
Sfântul Ioan Damaschin ne lasă un detaliu surprinzător despre felul în care vorbea lumii sale: își începe cuvântul amintind că oamenii sărbătoreau nașterile împăraților. Cu atât mai mult, spune el, se cuvine să cinstim nașterea Născătoarei de Dumnezeu, prin care neamul omenesc a primit înnoirea. Comparația ne ajută să înțelegem amploarea bucuriei: această naștere privește întreaga lume. De aceea îi numește pe Ioachim și Ana binefăcători ai întregii zidiri.
Ceea ce Părinții au tâlcuit în omilii, Biserica a păstrat în cântare: „Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea”. Troparul ne spune și de unde vine această bucurie: din ea S-a născut Hristos, Dumnezeul nostru. Astfel, cinstirea Maicii Domnului ne conduce către Fiul ei și către taina mântuirii noastre.
Acesta este gândul cu care să întâmpinăm ziua de 8 septembrie: recunoștință pentru venirea lui Hristos în lume și dragoste pentru Maica Lui. Să ne rugăm pentru copiii noștri, pentru părinți și pentru cei care așteaptă o mângâiere, iar bucuria sărbătorii să ajungă și la ei prin grija noastră.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
La mulți ani binecuvântați tuturor celor care își sărbătoresc onomastica!
⸻
8 September — The Nativity of the Mother of God
What did the early Christians see in Mary’s birth that led them to honour it with a feast? The answer emerges in the homilies of the Church Fathers: looking towards her cradle, they saw God’s promise drawing towards fulfilment. Saint Andrew of Crete describes the feast as an entrance into grace and truth, because the birth of the woman who would bear Christ begins to reveal the renewal of humanity.
Saint John of Damascus offers a revealing glimpse of how he addressed the world around him: he opens his homily by recalling how people celebrated the birthdays of emperors. How much more fitting, he says, to honour the birth of the Mother of God, through whom humanity received renewal. His comparison helps us understand the breadth of this joy: this birth concerns the whole world. He therefore speaks of Joachim and Anna as benefactors of all creation.
What the Fathers explained in their homilies, the Church preserved in song. The hymn of the feast proclaims that Mary’s birth brought joy to the whole world, and tells us why: from her was born Christ our God. Our veneration of the Mother of God therefore leads us to her Son and to the mystery of our salvation.
Let us welcome 8 September with gratitude for Christ’s coming into the world and with love for His Mother. Let us pray for our children, for parents, and for those waiting for comfort, sharing the joy of the feast with them through our care.
Most Holy Mother of God, pray for us!
A blessed name day to all who celebrate!

05/09/2026

🇷🇴🇦🇺 „NU TREBUIE SĂ VIN LA BISERICĂ. ÎL AM PE DUMNEZEU ÎN SUFLET.”
Este un gând pe care îl auzim adesea și care merită un răspuns atent. Credința are o dimensiune profund personală, iar rugăciunea își are locul și acasă, și la muncă, și în momentele de singurătate. Totuși, a-L avea pe Dumnezeu în suflet înseamnă și a cultiva relația cu El, a-I asculta cuvântul și a răspunde chemării Sale.
În Evanghelia Duminicii a 14-a după Rusalii, un împărat pregătește nunta fiului său, însă cei invitați își văd de propriile treburi. Ospățul este pregătit, dar invitația rămâne fără răspuns. Pilda ne pune și nouă o întrebare: cm răspundem iubirii lui Dumnezeu în mod concret? (Matei 22, 2–14)
Putem spune că iubim pe cineva, dar relația are nevoie de întâlnire, de timp și de prezență. La fel, credința creștină se trăiește și în comuniune. La Sfânta Liturghie ne adunăm pentru rugăciune, ascultăm Evanghelia și ne apropiem, cu pregătire, de Sfânta Împărtășanie. Sfântul Apostol Pavel leagă unitatea Bisericii de împărtășirea din aceeași Pâine: cei mulți alcătuiesc un singur trup. (1 Corinteni 10, 16–17)
Desigur, simpla prezență în biserică nu dovedește că inima noastră este aproape de Dumnezeu. Pilda vorbește și despre oaspetele fără haină de nuntă: participarea cere un răspuns în viață, în pocăință și în felul în care ne purtăm cu ceilalți. Iar omul împiedicat de boală, neputință sau grija pentru cineva bolnav nu poate fi pus în aceeași situație cu cel care alege să rămână departe.
„Îl am pe Dumnezeu în suflet” poate fi începutul unei mărturisiri frumoase. Să ne întrebăm însă cu sinceritate: această credință mă apropie de rugăciune, de Sfânta Împărtășanie și de oameni sau a devenit explicația prin care amân întâlnirea?
———————————————————————-
“I DON’T NEED TO GO TO CHURCH. I HAVE GOD IN MY HEART.”
We often hear this thought, and it deserves a thoughtful response. Faith has a deeply personal dimension, and prayer belongs at home, at work and in moments of solitude. Yet having God in our hearts also means nurturing our relationship with Him, listening to His word and responding to His call.
In the Gospel for the 14th Sunday after Pentecost, a king prepares a wedding feast for his son, but those invited return to their own affairs. The feast is ready, yet the invitation goes unanswered. The parable asks each of us: how do we respond to God’s love in practice? (Matthew 22:2–14)
We can say we love someone, but a relationship needs time, presence and encounter. Christian faith is also lived in communion. At the Divine Liturgy, we gather for prayer, hear the Gospel and approach Holy Communion with preparation. Saint Paul connects the unity of the Church with sharing in the one Bread: though many, we form one body. (1 Corinthians 10:16–17)
Of course, simply being inside a church does not prove that our hearts are close to God. The parable also describes a guest without a wedding garment: participation calls for a response through repentance and the way we treat others. Someone prevented from attending by illness, frailty or caring for a sick person cannot be placed in the same position as someone who chooses to stay away.
“I have God in my heart” can be the beginning of a beautiful profession of faith. But let us ask ourselves honestly: does this faith draw me towards prayer, Holy Communion and other people, or has it become my reason for postponing the encounter?

28/08/2026

🇷🇴🇦🇺Sfânta Liturghie – 29 august, ora 10:00
Vă așteptăm să ne rugăm împreună și să cinstim pe Sfântul Proroc Ioan Botezătorul.
29 august – Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
Mâine, 29 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, eveniment petrecut în prima jumătate a secolului I, în timpul domniei lui Irod Antipa, tetrarhul Galileii și Pereii.
Ioan Botezătorul devenise deja o figură cunoscută în Iudeea. Predica pocăința, boteza în Iordan și aduna în jurul său un număr mare de oameni. Conflictul cu Irod a apărut după ce Ioan a condamnat public căsătoria acestuia cu Irodiada, care fusese soția fratelui său. Evanghelia după Marcu păstrează foarte clar motivul confruntării: Ioan îi spunea lui Irod că această relație nu era îngăduită de Lege.
Potrivit istoricului iudeu Flavius Josephus, Ioan a fost întemnițat în fortăreața Machaerus, o fortificație aflată la est de Marea Moartă, în teritoriul controlat de Irod Antipa. Josephus confirmă și faptul că Irod a ordonat moartea lui Ioan, temându-se inclusiv de influența pe care acesta o avea asupra mulțimilor.
Evangheliile ne oferă detaliile dramatice ale sfârșitului său. La un ospăț organizat de Irod pentru conducătorii, comandanții militari și oamenii importanți ai Galileii, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaților. Irod i-a promis, sub jurământ, că îi va da ceea ce va cere. La îndemnul mamei sale, ea a cerut capul lui Ioan Botezătorul. Irod, deși tulburat de cerere, a poruncit executarea lui în închisoare.
Este unul dintre acele momente în care relatarea biblică se întâlnește direct cu istoria politică a secolului I: Irod Antipa este personaj istoric, Machaerus este un loc real, iar moartea lui Ioan este consemnată și în afara Noului Testament.
Pentru Biserică, însă, această zi nu comemorează doar moartea unui personaj istoric, ci mărturisirea unui om care a refuzat să tacă atunci când adevărul devenea incomod.
——————-
Divine Liturgy – 29 August at 10:00 AM
We warmly invite you to join us in prayer as we honour Saint John the Baptist.
29 August – The Beheading of the Holy Prophet and Forerunner John the Baptist
Tomorrow, 29 August, the Orthodox Church commemorates the Beheading of Saint John the Baptist, an event that took place in the first half of the first century during the rule of Herod Antipas, tetrarch of Galilee and Perea.
John the Baptist had already become a prominent figure in Judea. He preached repentance, baptised in the Jordan and attracted large crowds. His conflict with Herod began after John publicly condemned Herod’s marriage to Herodias, who had previously been married to his brother. The Gospel of Mark explicitly identifies this as the reason for John’s arrest.
The Jewish historian Flavius Josephus records that John was imprisoned at the fortress of Machaerus, east of the Dead Sea, in territory controlled by Herod Antipas. Josephus also independently records that Herod ordered John’s ex*****on, partly because he feared the influence John exercised over the people.
The Gospels preserve the dramatic circumstances of his death. During a banquet attended by officials, military commanders and leading men of Galilee, Herodias’ daughter danced before the guests. Herod swore that he would grant her request. Prompted by her mother, she asked for the head of John the Baptist. Although distressed, Herod ordered John to be executed in prison.
It is one of those remarkable moments where the biblical account intersects directly with the political history of the first century: Herod Antipas was a historical ruler, Machaerus was a real fortress, and John’s death is also recorded outside the New Testament.
For the Church, however, this feast remembers more than the death of a historical figure. It remembers a man who refused to remain silent when truth became inconvenient.

16/08/2026

12/08/2026

Programul slujbelor religioase în perioada 15 - 16 August 2026

15 August - ora 10.00 Sfanta Liturghie
15 August - ora 18.00 Slujba Vecerniei
16 August - ora 10.00 Sfanta Liturghie

11/08/2026

Cu multă bucurie vă invităm să sărbătorim împreună hramul Parohiei Ortodoxe Române „Sf. Martiri Brâncoveni” din Glenfield!

Vă așteptăm duminică, 16 august 2026, pentru a aduce slavă lui Dumnezeu și a cinsti pe Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi – Constantin, Ștefan, Radu și Matei – și pe Sfântul Sfetnic Ianache, modele de credință, curaj și statornicie.

După Sfânta Liturghie vă invităm cu drag la o agapă frățească, unde ne vom bucura împreună de mâncare tradițională românească și de comuniunea dintre noi.

Program:
🕊️ 10:00 AM – Sfânta Liturghie
🍽️ 11:30 AM – Agapă cu mâncare tradițională românească

📍 Parohia Ortodoxă Română „Sf. Martiri Brâncoveni”
82 Canterbury Rd, Glenfield NSW 2167

11/08/2026

You are warmly invited to celebrate the Feast Day of the Romanian Orthodox Parish of the Holy Brâncoveni Martyrs in Glenfield!

Join us on Sunday, 16 August 2026, as we gather in prayer to honour Saint Voivode Martyr Constantine Brâncoveanu, his four sons – Constantin, Ștefan, Radu and Matei – and their faithful counsellor, Saint Ianache, whose lives remain a powerful witness of faith, courage and steadfast devotion to Christ.

Following the Divine Liturgy, everyone is warmly invited to enjoy a traditional Romanian fellowship lunch, sharing authentic Romanian food in a spirit of friendship and community.

Programme:
🕊️ 10:00 AM – Divine Liturgy
🍽️ 11:30 AM – Traditional Romanian Fellowship Lunch

📍 Romanian Orthodox Parish “Holy Brâncoveni Martyrs”
82 Canterbury Rd, Glenfield NSW 2167