Romanian Orthodox Church Sfintii Martiri Brancoveni Sydney

09/06/2026

09/06/2026

Astăzi îți propunem o serie de obiective duhovnicești pe care să le ai în vedere în perioada Postului Sfinților Apostoli. 🙏 Tu ce ai adăuga? 💬

07/06/2026

🇦🇺🇷🇴On the Sunday of All Saints, our Lord tells us: “He who does not take his cross and follow Me is not worthy of Me” (Matthew 10:38).
Many people are troubled when they hear in the same Gospel that we must love Christ more than father, mother, or those closest to us. But Christ is not asking us to abandon our families or to love them less. He teaches us that only when God is first in our lives can we truly love those around us.
Think of a wheel. If its center is broken, all the spokes become misaligned. The same is true of a person. When God is no longer at the center of our existence, all our relationships begin to suffer: in the family, at work, in society, and even within ourselves. That is why Christ tells us that He must come first. Not because He is a jealous God, but because He knows that true peace is born only from this proper order of the heart.
I believe that one of the greatest sufferings of modern humanity is loneliness. We are surrounded by people, yet we often feel alone. We have hundreds of contacts, but few genuine connections. We speak a lot, but we listen very little.

And so the question arises: why?

Because human beings were not created merely for success, comfort, or entertainment. We were created for communion. For love. For God. Saint Augustine expressed it beautifully: “Our hearts are restless until they rest in You.”
Saint Porphyrios used to say that we should not speak too much about God. If there is light in your soul, others will notice it and will ask where that light comes from. This is one of the most beautiful ways to bear witness to Christ.
Perhaps you have fallen many times. Perhaps you have prayed and are still waiting for an answer. Perhaps you are tired of fighting the same weakness or carrying the same burden.
The Sunday of All Saints reminds us that the saints were not people who never fell. They were people who never stopped getting back up. God does not measure how far we have fallen; He looks at our desire to return to Him.
Take up your cross today and take one more step forward. Christ walks before you, and the saints remind us that the journey is possible.
———————

În Duminica Tuturor Sfinților, Domnul ne spune: „Cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 38).
Mulți se tulbură atunci când aud în aceeași Evanghelie că trebuie să-L iubim pe Hristos mai mult decât pe tată, pe mamă sau pe cei dragi. Dar Hristos nu ne cere să renunțăm la familie și nici să iubim mai puțin pe cei apropiați. El ne învață că atunci când Dumnezeu este pe primul loc, îi putem iubi pe cei din jur în mod adevărat.
Gândiți-vă la o roată. Dacă centrul ei este rupt, toate spițele se dezechilibrează. Așa este și omul. Când Dumnezeu nu mai este în centrul existenței sale, toate relațiile lui încep să sufere: în familie, la serviciu, în societate și chiar în relația cu sine însuși. De aceea Hristos ne spune că El trebuie să fie primul. Nu pentru că ar fi un Dumnezeu gelos, ci pentru că știe că numai din această ordine corectă a inimii se naște pacea.
Cred că una dintre marile suferințe ale omului modern este singurătatea. Suntem înconjurați de oameni, dar adesea ne simțim singuri. Avem sute de contacte, dar puține legături adevărate. Vorbim mult, dar ne ascultăm puțin.

Și atunci apare întrebarea: de ce?

Pentru că omul nu a fost creat doar pentru succes, pentru confort sau pentru distracție. A fost creat pentru comuniune. Pentru iubire. Pentru Dumnezeu. Sfântul Augustin spunea: „Neliniștită este inima noastră până când își găsește odihna în Tine.”
Sfântul Porfirie spunea că nu trebuie să vorbești mult despre Dumnezeu. Dacă în sufletul tău este lumină, ceilalți vor observa și vor întreba singuri de unde vine acea lumină. Aceasta este una dintre cele mai frumoase forme de mărturisire a credinței.
Poate ai căzut de multe ori. Poate te-ai rugat și încă nu ai primit răspunsul pe care îl aștepți. Poate ai obosit luptând cu aceeași slăbiciune sau purtând aceeași povară.
Duminica Tuturor Sfinților ne amintește că sfinții nu au fost oameni care nu au căzut niciodată, ci oameni care nu au încetat să se ridice. Dumnezeu nu măsoară cât de jos am căzut, ci câtă dorință avem să ne întoarcem la El.
Ia-ți crucea de astăzi și fă încă un pas. Hristos merge înaintea ta, iar sfinții îți arată că drumul este posibil.

31/05/2026

Astăzi am avut bucuria de a sărbători Ziua Copilului împreună cu copiii și familiile comunității noastre, într-o atmosferă plină de veselie, jocuri, activități educative și momente frumoase petrecute împreună.
Zâmbetele, entuziasmul și energia lor au fost cea mai mare răsplată pentru toți cei implicați în organizarea acestui eveniment.
Mulțumesc din suflet tuturor copiilor pentru participare, părinților pentru sprijin și încredere, precum și voluntarilor care au contribuit la buna desfășurare a acestei zile speciale. Fiecare ajutor, oricât de mic, a făcut posibilă reușita acestui eveniment.
Ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să îi ocrotească pe toți copiii, să le dăruiască sănătate, bucurie și creștere frumoasă în credință și în dragoste față de aproapele.

La mulți ani tuturor copiilor!

30/05/2026

Maine, 31.05.2026, ora 11.15 am. Va asteptam!

28/05/2026

Trupul are nevoie de hrană, dar sufletul are nevoie de sens, echilibru și vindecare.
În lumea de astăzi, mulți oameni caută alinare în stres, consum sau obiceiuri care, în timp, ajung să le afecteze sănătatea și viața. Inclusiv mâncatul excesiv poate deveni, asemenea oricărui alt viciu, o formă de dezechilibru care ajunge să stăpânească omul și să îi afecteze atât trupul, cât și sufletul.
Obezitatea nu este doar o problemă estetică, ci una care poate pune viața în pericol și care ascunde adesea suferințe, singurătate, anxietate sau lipsa unui echilibru interior.
Ca Biserică, nu judecăm oamenii, ci încercăm să înțelegem suferințele lor și să vorbim despre nevoia de vindecare, responsabilitate și „medicamente duhovnicești” — rugăciune, post, cumpătare, sprijin reciproc și redescoperirea unei vieți trăite cu măsură.
Considerăm că acest material merită urmărit și reflectat cu seriozitate.

Ediția emisiunii , difuzată marţi, 14 aprilie, la , când Alina Amza ne-a propus documentarul „România XXL”. În România, obezitatea nu face ...

27/05/2026

25/05/2026

🇷🇴🇦🇺„Noi folosim acest salut fie din neștiință, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserică.” Bartolomeu Anania
În fiecare an, de praznicul Înălțării Domnului, reapare aceeași întrebare: este corect să ne salutăm cu „Hristos S-a Înălțat!”?
Mitropolitul Bartolomeu Anania explica foarte profund de ce Biserica nu a consacrat oficial acest salut în aceeași manieră în care a consacrat salutul pascal „Hristos a Înviat!”.
Învierea Domnului nu a avut martori direcți. Mormântul a fost găsit gol, iar vestea Învierii a fost întâmpinată inițial cu îndoială, teamă și necredință. Tocmai de aceea, Biserica a păstrat de două mii de ani această mărturisire vie:
„Hristos a Înviat!” „Adevărat a Înviat!”
În schimb, Înălțarea Domnului a avut martori. Apostolii L-au văzut pe Hristos înălțându-Se la cer. Evenimentul nu a avut aceeași dispută sau nevoie de confirmare liturgică permanentă.
Din acest motiv, în cărțile de cult ortodoxe nu există un salut oficial universal pentru Înălțare.
Și mai interesant este că, dacă privim către celelalte Biserici Ortodoxe surori, observăm același lucru:
Grecii nu folosesc un salut consacrat precum:
„Χριστός ἀνελήφθη!”
(Christós anelífthi „Hristos S-a Înălțat”)
Rușii nu au în practica liturgică generală:
„Христос вознесеся!”
(Hristos vozneseșea)
Sârbii nu folosesc oficial:
„Христос се вазнео!”
(Hristos se vazneo)
În toate aceste Biserici, salutul cu adevărat universal și liturgic rămâne:
„Hristos a Înviat!”
Totuși, în spațiul românesc, salutul:
„Hristos S-a Înălțat!” „Adevărat S-a Înălțat!”
a devenit un obicei popular foarte răspândit, născut din dragoste și evlavie față de praznic.
Nu este o problemă de credință și nici un motiv de ceartă între creștini. Important este să înțelegem diferența dintre, ceea ce este consacrat liturgic de întreaga Ortodoxie și ceea ce reprezintă o frumoasă tradiție populară locală.
Poate că uneori avem nevoie nu doar să repetăm formule, ci să înțelegem mai adânc sensul lor. Pentru că Ortodoxia nu trăiește doar prin cuvinte rostite, ci prin adevărul și conștiința cu care le rostim.
——————

„We use this greeting either out of ignorance or out of excessive piety, because it is not attested by the Church.” - Bartolomeu Anania
Every year, on the Feast of the Ascension of the Lord, the same question returns: is it correct to greet one another with “Christ Has Ascended”?
Metropolitan Bartolomeu Anania explained very profoundly why the Church never officially established this greeting in the same way it established the Paschal greeting “Christ is Risen!”
The Resurrection of Christ had no direct witnesses. The tomb was found empty, and the news of the Resurrection was initially met with doubt, fear, and disbelief. That is precisely why the Church preserved for two thousand years this living confession:
“Christ is Risen!” — “Indeed He is Risen!”
The Ascension, however, had witnesses. The Apostles saw Christ ascending into Heaven. The event did not carry the same controversy or the same need for continual liturgical affirmation.
For this reason, the Orthodox liturgical books do not contain a universal official greeting for the Feast of the Ascension.
What is even more interesting is that if we look at the other sister Orthodox Churches, we see the same reality:
The Greeks do not use an officially established greeting such as:
“Χριστός ἀνελήφθη!”
(Christós anelífthi — “Christ Has Ascended”)
The Russians do not commonly use in liturgical practice:
“Христос вознесеся!”
(Khristos voznesesya)
The Serbs likewise do not officially use:
“Христос се вазнео!”
(Hristos se vazneo)
In all these Churches, the truly universal and liturgical greeting remains:
“Christ is Risen!”
At the same time, within the Romanian Orthodox tradition, the greeting:
“Christ Has Ascended!” “Indeed He Has Ascended!” became a beloved popular custom, born out of reverence and love for the feast.
This is not a matter of dogma, nor a reason for arguments among Christians. What truly matters is understanding the difference between, what has been universally established liturgically by the Orthodox Church, and what represents a beautiful local devotional tradition.

Perhaps sometimes we need not only to repeat formulas, but to understand their deeper meaning. Because Orthodoxy lives not merely through spoken words, but through the truth and awareness with which those words are spoken.

23/05/2026

🇦🇺🇷🇴 1700 years later, the question is the same.

On an ordinary morning you open your phone and scroll through dozens of opinions about everything. Everyone knows something about everything. And about Christ too, some say He existed, others say He didn’t, others say He was a good man, a philosopher, a revolutionary.
The exact same confusion existed 1700 years ago.
A popular preacher named Arius was drawing crowds and telling them that Christ is great, holy, above any human being, but ultimately still a creature of God. Made by Him, not from Him.
And people listened, because it sounded logical. It even sounded humble. Who are we to say that a man is God?
The problem is that if Christ is not God, then the Cross is a tragedy. And the Resurrection is a beautiful legend. And we have no real hope.
That is why in the year 325, at Nicaea, 318 bishops from across the Christian world gathered and settled the matter. They said that Christ was not created by the Father, He comes from the very being of God the way light comes from the sun. You cannot have the sun without light, they exist together, always, one from the other. Light does not appear at some point after the sun, it is not built by it, it comes from its very nature, it is one with it. That is what “God from God, Light from Light, true God from true God” means in the Creed we recite every Sunday. Not a copy, not a lesser version, not a creature, the same God.
And that changes everything.
Because if He is truly God, then when you say “Lord, help me” you are not speaking into empty air. When you are at the end of your rope and feel like there is no one to turn to, there is. The suffering you carry has been carried by Someone who knows exactly how much it hurts.
Today’s Gospel is the prayer Christ speaks just before He is arrested and taken to His death. And in it He says things that, if you read them carefully, leave you speechless.
He prays for His disciples and calls them His own, He claims them, He does not abandon them. Then He says openly: “I and the Father are one.” Eternal life is not a place you reach after death, it is a relationship that begins now. To know God.
Not to know about Him. To know Him.
And at the end He adds something that can easily go unnoticed: “that My joy may be made full in them.”
Christ has joy. And He wants His joy to be ours too. Not fear, not obligation, not rules,joy.
That is what the Church defended 1700 years ago at Nicaea. And that is what we celebrate today.
———————-

1700 de ani mai târziu, întrebarea este aceeași.

Într-o dimineață obișnuită îți deschizi telefonul și treci prin zeci de opinii despre orice. Toată lumea pare să știe câte ceva despre toate. Și despre Hristos la fel, unii spun că a existat, alții că nu, alții că a fost doar un om bun, un filosof, un revoluționar.
Exact aceeași confuzie exista și acum 1700 de ani.
Un predicator popular numit Arie aduna mulțimi și le spunea că Hristos este mare, sfânt, mai presus de orice om, dar în cele din urmă tot o creatură a lui Dumnezeu. Făcut de Dumnezeu, nu din însăși ființa Lui.
Și oamenii îl ascultau pentru că părea logic. Chiar părea smerit. Cine suntem noi să spunem că un om este Dumnezeu?
Problema este că dacă Hristos nu este Dumnezeu, atunci Crucea este doar o tragedie. Iar Învierea devine o legendă frumoasă. Și nu mai avem o speranță reală.
De aceea, în anul 325, la Niceea, 318 episcopi din întreaga lume creștină s-au adunat și au lămurit această problemă. Ei au spus că Hristos nu a fost creat de Tatăl , ci vine din însăși ființa lui Dumnezeu, așa cm lumina vine din soare. Nu poți avea soarele fără lumină, ele există împreună dintotdeauna, una din cealaltă. Lumina nu apare la un moment dat după soare și nici nu este construită de el, ea vine din însăși natura lui și este una cu el. Asta înseamnă „Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” în Crezul pe care îl rostim în fiecare duminică. Nu o copie, nu o versiune inferioară, nu o creatură, ci același Dumnezeu.
Și asta schimbă totul.
Pentru că dacă El este cu adevărat Dumnezeu, atunci când spui „Doamne, ajută-mă”, nu vorbești în gol. Când ai ajuns la capătul puterilor și simți că nu mai ai la cine să apelezi, există Cineva. Suferința pe care o porți a fost purtată deja de Cineva care știe exact cât doare.
Evanghelia de astăzi este rugăciunea pe care Hristos o rostește chiar înainte să fie arestat și dus spre moarte. Și în ea spune lucruri care, dacă le citești cu atenție, te lasă fără cuvinte.
Se roagă pentru ucenicii Săi și îi numește ai Lui, îi revendică, nu îi abandonează. Apoi spune deschis: „Eu și Tatăl una suntem.” Viața veșnică nu este un loc în care ajungi după moarte, este o relație care începe chiar acum. A-L cunoaște pe Dumnezeu.
Nu să știi despre El. Ci să-L cunoști pe El.
Și la sfârșit adaugă ceva ce poate trece ușor neobservat: „ca bucuria Mea să fie deplină în ei.”
Hristos are bucurie. Și vrea ca bucuria Lui să fie și a noastră. Nu frică, nu obligație, nu reguli, ci bucurie.
Asta a apărat Biserica acum 1700 de ani la Niceea. Și asta sărbătorim astăzi.

19/05/2026

🇷🇴🇦🇺Vă invităm cu drag joi, 21 Mai, la Sfânta Liturghie prilejuită de tripla sărbătoare a Înălțării Domnului, a Sfinților Împărați Constantin și Elena și a Zilei Eroilor.

Sfânta Liturghie va începe la ora 9:30 AM.

Vă așteptăm cu drag la rugăciune și comuniune sufletească!

—————-

You are warmly invited on Thursday, 21 May, to the Divine Liturgy dedicated to the triple celebration of the Ascension of the Lord, Saints Constantine and Helen, and Heroes’ Day.

The Divine Liturgy will begin at 9:30 AM.

We look forward to welcoming you in prayer and fellowship.