08/04/2026
SFÂNTA ȘI MAREA JOI
Astăzi Mirele Hristos ne-a chemat la ospățul cel de taină al nunții Sale. De aceea, în această zi, El ne dăruiește fără economie darurile Sale; și nu numai darurile, ci Însuși pe Sine, izvorul tuturor darurilor.
Patru lucruri mari prăznuim în această zi:
- Sfânta spălare;
- Cina cea de Taină;
- Rugăciunea din Ghetsimani;
- Prinderea Domnului.
„Să ne apropiem, dar, toți, cu frică, de masa cea de taină, să luăm pâinea cu suflete curate, petrecând împreună cu Stăpânul, ca să vedem cm spăla picioarele ucenicilor și să facem precum am văzut, plecându-ne unul altuia, căci așa a poruncit Hristos ucenicilor Săi...”. (Icosul, peasna a 6-a)
▪︎ ▪︎ ▪︎ Sfânta spălare ne arată taina cea necuprinsă de minte a smereniei Domnului, „care, din nemăsurata Sa bunătate, ne-a arătat calea cea mai bună de urmat - smerenia - când a spălat picioarele ucenicilor Săi”. (Otpustul zilei)
Să ne uităm, dar, cm spală Stăpânul picioarele ucenicilor. Mântuitorul își scoate haina, se încinge cu ștergarul, toarnă apa în spălător și, rând pe rând, spală picioarele colbăite și ostenite ale ucenicilor.
Dar de ce nu zic nimic ucenicii? De ce nu se împotrivesc când le spală picioarele? Cum, acesta era un lucru obișnuit, firesc pentru Învățătorul lor?
Numai Petru, cel mai vârstnic, își dă seama de nepotrivire: „Nu, Doamne, în veac nu vei spăla picioarele mele!”.
Fie, ucenicii primesc să li se spele picioarele, dar apoi de ce niciunul nu se grăbește să spele picioarele Mântuitorului? De ce nici Petru? Ucenicii se simt bine cu picioarele răcorite, dar pe ale Domnului nu I le răcorește nimeni?
Bieți oameni ce suntem noi! Ne dăruiește Domnul atâtea mângăieri, atâtea bucurii necontenit, în tot ceasul, și pe El nu-L bucurăm cu nimic! Nimeni nu se grăbește să-I spele picioarele ostenite pentru noi, păcătoșii. Numai uitare și nerecunoștință.
De fapt, Învățătorul era sluga ucenicilor Sai: „Iată, Eu sunt cel ce slujește”, zice El, și „N-am venit ca să Mi se slujească, ci ca Eu să slujesc”. Necontenit El le purta de grijă ca unor copii ai Săi; de aceea, și spălarea nu li se va fi părut așa de neobișnuită.
Totuși, aici este și o adâncă taină, pe care ucenicii au slujit-o, fără să-și dea seama. Domnul venise pentru a spăla pe toți oamenii de întinăciunea păcatului, iar El, Curăția, Sfințenia cea mai desăvârșită, nu avea nevoie de spălare. Omenirea, însă, fără de spălarea Lui nu putea avea parte de Dânsul: „Dacă nu te spăl, îi zice lui Petru, nu ai parte de Mine!”
▪︎ ▪︎ ▪︎ La Cină, deja încep Sfintele Patimi: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi...; beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, care se varsă pentru voi și pentru multi...”.
Acum începe trupul să se frângă și sângele să se verse și nu va conteni până la sfârșitul veacurilor: „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea!”.
Nesfârșita dragoste și copleșitoarea smerenie a Domnului la Cina cea de Taină!
La naștere, la tăierea împrejur, pe Golgota, Dumnezeu, deși îmbrăcat cu trup asemenea nouă, totuși este văzut prunc în iesle, ținut în brate, „om al durerilor”. În Sfânta Împărtășanie, însă, este cu totul ascuns; ia chipul pâinii și al vinului, ca să ni se poată dărui întreg de-a pururi, fără împiedicare, „pentru iertarea păcatelor și pentru viața de veci”.
Jertfa de pe Cruce este deplină, răscumpără pentru totdeauna pe om; totuși, acesta poartă semnele stricăciunii aduse de păcat, este supus morții și, de aceea, Sfânta Împărtășanie seamănă în trupul cel stricăcios sămanța învierii, arvuna vieții veșnice, „leacul nemuririi”, după cuvântul Părinților, căci ne încredințează Domnul: „Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, are viață veșnică și Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54).
Liturghia euharistică este Liturghia smereniei Domnului, Liturghia dragostei Sale, testamentul iubirii Sale de oameni: "Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea!” Și, în adevăr, la fiecare Sfântă Liturghie se reinnoiește jertfa întru amintirea Domnului, Care mereu se jertfește, ca mereu să ne sfințească și să ne tragă la Sine.
Cu adevărat, nu este mai mare lucru pe lume decât acesta. Lucrare dumnezeiască, minune neconteniă, piatră de poticnire:
- vezi pâine și vin, și guști carne și sânge;
- iei o fărâmă și ai întregul neîmpuținat;
- este aici pe acest altar și, în același timp, pe toate altarele creștine din lume.
Este minune dumnezeiască, ce se săvâșește imediat la cererea preotului liturghisitor. Dumnezeu Cel atotputernic este la dispoziția omului! Minune permanentă dragoste nemasurată, smerenie neajunsa a lui Dumnezeu, pe toate le vedem în fiecare zi pe Sfântul Prestol.
„Cinei Tale celei de Taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaș mă primește...”. (Părintele Petroniu Tanase)