La inceput era Cuvántul.

17/08/2024

...(Luca 2 : 1-52)

In vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se inscrie toata lumea. Inscrierea aceasta s-a facut intaia data pe cand era dregator
in Siria Quirinius. Toti se duceau sa se inscrie, fiecare in cetatea lui. Iosif s-a suit si el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca sa se
duca in Iudeea, in cetatea lui David, numita Betleem - pentru ca era din casa si din semintia lui David - sa se inscrie impreuna cu Maria,
logodnica lui, care era insarcinata. Pe cand erau ei acolo, s-a implinit vremea cand trebuia sa nasca Maria. Si a nascut pe Fiul ei cel
intai nascut, L-a infasat in scutece si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei. In tinutul acela erau
niste pastori care stateau afara in camp si faceau de straja noaptea imprejurul turmei lor. Si iata ca un inger al Domnului s-a infatisat
inaintea lor, si slava Domnului a stralucit imprejurul lor. Ei s-au infricosat foarte tare. Dar ingerul le-a zis: "Nu va temeti: caci va aduc
o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi, in cetatea lui David, vi S-a nascut un Mantuitor, care este Hristos,
Domnul. Iata semnul, d**a care-L veti cunoaste: veti gasi un Prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle." Si deodata, impreuna cu
ingerul, s-a unit o multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: "Slava lui Dumnezeu in locurile preainalte si pace pe pamant
intre oamenii placuti Lui." D**a ce au plecat ingerii de la ei, ca sa se intoarca in cer, pastorii au zis unii catre altii: "Haidem sa mergem
pana la Betleem si sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut cunoscut Domnul." S-au dus in graba si au gasit pe Maria, pe Iosif, si Pruncul
culcat in iesle. D**a ce L-au vazut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toti cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau
pastorii. Maria pastra toate cuvintele acelea si se gandea la ele in inima ei. Si pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu,
pentru toate cele ce auzisera si vazusera si care erau intocmai cm li se spusese. Cand a venit ziua a opta, in care trebuia taiat imprejur
Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de inger inainte ca sa fi fost El zamislit in pantece. Si, cand s-au implinit zilele
pentru curatarea lor, d**a Legea lui Moise, Iosif si Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca sa-L infatiseze inaintea Domnului - d**a cm este
scris in Legea Domnului: "Orice intai nascut de parte barbateasca va fi inchinat Domnului" - si ca sa aduca jertfa: o pereche de turturele
sau doi pui de porumbei, d**a cm este poruncit in Legea Domnului.

Si iata ca in Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viata sfanta si era cu frica lui Dumnezeu. El astepta mangaierea lui
Israel, si Duhul Sfant era peste el. Duhul Sfant il instiintase ca nu va muri inainte ca sa vada pe Hristosul Domnului. El a venit in Templu,
manat de Duhul. Si, cand au adus parintii inauntru pe Pruncul Isus, ca sa implineasca cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat in
brate, a binecuvantat pe Dumnezeu si a zis: "Acum, sloboade in pace pe robul Tau, Stapane, d**a cuvantul Tau. Caci au vazut ochii mei
mantuirea Ta, pe care ai pregatit-o sa fie inaintea tuturor popoarelor, lumina care sa lumineze Neamurile si slava poporului Tau, Israel."
Tatal si mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. Simeon i-a binecuvantat si a zis Mariei, mama Lui: "Iata, Copilul acesta
este randuit spre prabusirea si ridicarea multora in Israel si sa fie un semn care va starni impotrivire. Chiar sufletul tau va fi strapuns
de o sabie, ca sa se descopere gandurile multor inimi." Mai era acolo si o prorocita, Ana, fata lui Fanuel, din semintia lui Aser. Ea era
foarte inaintata in varsta si traise cu barbatul ei sapte ani d**a fecioria ei. Ramasa vaduva si fiind in varsta de optzeci si patru de ani,
Ana nu se departa de Templu, si zi si noapte slujea lui Dumnezeu cu post si cu rugaciuni. A venit si ea in acelasi ceas si a inceput sa laude
pe Dumnezeu si sa vorbeasca despre Isus tuturor celor ce asteptau mantuirea Ierusalimului. D**a ce au implinit tot ce poruncea Legea
Domnului, Iosif si Maria s-au intors in Galileea, in cetatea lor, Nazaret. Iar Pruncul crestea si Se intarea; era plin de intelepciune, si
harul lui Dumnezeu era peste El.

Parintii lui Isus se duceau la Ierusalim in fiecare an, la praznicul Pastilui. Cand a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim,
d**a obiceiul praznicului. Apoi, d**a ce au trecut zilele praznicului, pe cand se intorceau acasa, baiatul Isus a ramas in Ierusalim. Parintii
Lui n-au bagat de seama lucrul acesta. Au crezut ca este cu tovarasii lor de calatorie si au mers cale de o zi si L-au cautat printre rudele
si cunoscutii lor. Dar nu L-au gasit si s-au intors la Ierusalim sa-L caute. D**a trei zile, L-au gasit in Templu, sezand in mijlocul
invatatorilor, ascultandu-i si punandu-le intrebari. Toti care-L auzeau, ramaneau uimiti de priceperea si raspunsurile Lui. Cand L-au vazut
parintii Lui, au ramas inmarmuriti; si mama Lui I-a zis: "Fiule, pentru ce Te-ai purtat asa cu noi? Iata ca tatal Tau si eu Te-am cautat cu
ingrijorare." El le-a zis: "De ce M-ati cautat? Oare nu stiati ca trebuie sa fiu in Casa Tatalui Meu?" Dar ei n-au inteles spusele Lui. Apoi
S-a coborat impreuna cu ei, a venit la Nazaret si le era supus. Mama Sa pastra toate cuvintele acestea in inima ei. Si Isus crestea in
intelepciune, in statura, si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor

28/07/2024

...(Luca 1 : 1-80)

Fiindca multi s-au apucat sa alcatuiasca o istorisire amanuntita despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, d**a cm ni le-au
incredintat cei ce le-au vazut cu ochii lor de la inceput si au ajuns slujitori ai Cuvantului, am gasit si eu cu cale, preaalesule Teofile,
d**a ce am facut cercetari cu de-amanuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obarsia lor, sa ti le scriu in sir unele d**a altele, ca sa
poti cunoaste astfel temeinicia invataturilor pe care le-ai primit prin viu grai.

In zilele lui Irod, imparatul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron si se chema
Elisabeta. Amandoi erau neprihaniti inaintea lui Dumnezeu si pazeau fara pata toate poruncile si toate randuielile Domnului. N-aveau copii,
pentru ca Elisabeta era stearpa; si amandoi erau inaintati in varsta. Dar, pe cand slujea Zaharia inaintea lui Dumnezeu, la randul cetei lui,
d**a obiceiul preotiei, a iesit la sorti sa intre sa tamaieze in Templul Domnului. In ceasul tamaierii, toata multimea norodului se ruga
afara. Atunci un inger al Domnului s-a aratat lui Zaharia si a stat in picioare la dreapta altarului pentru tamaiere.
Zaharia s-a inspaimantat, cand l-a vazut; si l-a apucat frica. Dar ingerul i-a zis: "Nu te teme Zahario; fiindca rugaciunea ta a fost
ascultata. Nevasta ta Elisabeta iti va naste un fiu, caruia ii vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricina de bucurie si veselie,
si multi se vor bucura de nasterea lui. Caci va fi mare inaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici bautura ametitoare si se va umple de
Duhul Sfant inca din pantecele maicii sale. El va intoarce pe multi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. Va merge inaintea lui
Dumnezeu, in duhul si puterea lui Ilie, ca sa intoarca inimile parintilor la copii si pe cei neascultatori la umblarea in intelepciunea celor
neprihaniti, ca sa gateasca Domnului un norod bine pregatit pentru El." Zaharia a zis ingerului: "Din ce voi cunoaste lucrul acesta? Fiindca
eu sunt batran, si nevasta mea este inaintata in varsta." Drept raspuns, ingerul i-a zis: "Eu sunt Gabriel care stau inaintea lui Dumnezeu;
am fost trimis sa-ti vorbesc si sa-ti aduc aceasta veste buna. Iata ca vei fi mut si nu vei putea vorbi, pana in ziua cand se vor intampla
aceste lucruri, pentru ca n-ai crezut cuvintele mele care se vor implini la vremea lor." Norodul insa astepta pe Zaharia si se mira de
zabovirea lui in Templu. Cand a iesit afara, nu putea sa le vorbeasca; si au inteles ca avusese o vedenie in Templu. El le facea semne
intruna si a ramas mut. D**a ce i s-au implinit zilele de slujba, Zaharia s-a dus acasa. Peste catva timp, Elisabeta, nevasta lui, a ramas
insarcinata si s-a tinut ascunsa de tot cinci luni. "Caci", zicea ea, "iata ce mi-a facut Domnul, cand Si-a aruncat ochii spre mine, ca sa-mi
ia ocara dintre oameni."

In luna a sasea, ingerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu intr-o cetate din Galileea, numita Nazaret, la o fecioara logodita cu un barbat,
numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Ingerul a intrat la ea si a zis: "Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har;
Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei!" Tulburata foarte mult de cuvintele acestea, Maria se intreba singura ce putea sa
insemne urarea aceasta. Ingerul i-a zis: "Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu. Si iata ca vei ramane
insarcinata si vei naste un Fiu, caruia Ii vei pune numele Isus. El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preainalt; si Domnul Dumnezeu Ii va
da scaunul de domnie al tatalui Sau David. Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit." Maria a zis
ingerului: "Cum se va face lucrul acesta, fiindca eu nu stiu de barbat?" Ingerul i-a raspuns: "Duhul Sfant Se va cobori peste tine, si
puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iata ca Elisabeta, rudenia
ta, a zamislit si ea un fiu la batranete; si ea, careia i se zicea stearpa, este acum in a sasea luna. Caci niciun cuvant de la Dumnezeu nu
este lipsit de putere. Maria a zis: "Iata, roaba Domnului; faca-mi-se d**a cuvintele tale!" Si ingerul a plecat de la ea. Maria s-a sculat
chiar in zilele acelea si a plecat in graba spre munti, intr-o cetate a lui Iuda. A intrat in casa lui Zaharia si a urat de bine Elisabetei.
Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a saltat pruncul in pantece, si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfant. Ea a strigat cu glas tare:
"Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Cum mi-a fost dat mie sa vina la mine maica Domnului meu?
Fiindca iata, cm mi-a ajuns la urechi glasul urarii tale, mi-a saltat pruncul in pantece de bucurie. Ferice de aceea care a crezut; pentru
ca lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor implini." Si Maria a zis: "Sufletul meu mareste pe Domnul si mi se bucura duhul
in Dumnezeu, Mantuitorul meu, pentru ca a privit spre starea smerita a roabei Sale. Caci iata ca de acum incolo, toate neamurile imi vor zice
fericita, pentru ca Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfant, si indurarea Lui se intinde din neam in neam
peste cei ce se tem de El. El a aratat putere cu bratul Lui; a risipit gandurile pe care le aveau cei mandri in inima lor. A rasturnat pe cei
puternici de pe scaunele lor de domnie, si a inaltat pe cei smeriti. Pe cei flamanzi i-a saturat de bunatati, si pe cei bogati i-a scos afara
cu mainile goale. A venit in ajutorul robului sau Israel, caci Si-a adus aminte de indurarea Sa - cm fagaduise parintilor nostri - fata de
Avraam si samanta lui in veac." Maria a ramas impreuna cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a intors acasa.

Elisabetei i s-a implinit vremea
sa nasca; si a nascut un fiu. Vecinii si rudele ei au auzit ca Domnul a aratat mare indurare fata de ea si se bucurau impreuna cu ea.
In ziua a opta, au venit sa taie pruncul imprejur si voiau sa-i puna numele Zaharia, d**a numele tatalui sau. Dar mama lui a luat cuvantul si
a zis: "Nu. Ci are sa se cheme Ioan." Ei i-au zis: "Nimeni din rudeniile tale nu poarta numele acesta." Si au inceput sa faca semne tatalui
sau, ca sa stie cm ar vrea sa-i puna numele. Zaharia a cerut o tablita de scris si a scris, zicand: "Numele lui este Ioan." Si toti s-au
minunat. In clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, si el vorbea si binecuvanta pe Dumnezeu. Pe toti vecinii i-a apucat frica
si in tot tinutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. Toti cei ce le auzeau le pastrau in inima lor si ziceau:
"Oare ce va fi pruncul acesta?" Si mana Domnului era intr-adevar cu el. Zaharia, tatal lui, s-a umplut de Duhul Sfant, a prorocit si a zis:
"Binecuvantat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca a cercetat si a rascumparat pe poporul Sau. Si ne-a ridicat o mantuire puternica
in casa robului Sau David, - cm vestise prin gura sfintilor Sai proroci care au fost din vechime - mantuire de vrajmasii nostri si din mana
tuturor celor ce ne urasc! Astfel Isi arata El indurarea fata de parintii nostri si Isi aduce aminte de legamantul Lui cel sfant, potrivit
juramantului prin care Se jurase parintelui nostru Avraam, ca, d**a ce ne va izbavi din mana vrajmasilor nostri, ne va ingadui sa-I slujim
fara frica, traind inaintea Lui in sfintenie si neprihanire, in toate zilele vietii noastre. Si tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui
Preainalt. Caci vei merge inaintea Domnului, ca sa pregatesti caile Lui si sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii, care sta in iertarea
pacatelor lui; datorita marii indurari a Dumnezeului nostru, in urma careia ne-a cercetat Soarele care rasare din inaltime, ca sa lumineze pe
cei ce zac in intunericul si in umbra mortii si sa ne indrepte picioarele pe calea pacii!" Iar pruncul crestea si se intarea in duh. Si a
stat in locuri pustii pana in ziua aratarii lui inaintea lui Israel.

28/07/2024

23/07/2024

...(Marcu 16 : 1-20)

D**a ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salome au cumparat miresme ca sa se duca sa
unga trupul lui Isus. În ziua dintâi a saptamânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineata, pe când rasarea soarele.
Femeile ziceau una catre alta: „Cine ne va pravali piatra de la usa mormântului?” Si când si-au ridicat ochii, au vazut ca
piatra, care era foarte mare, fusese pravalita. Au intrat în mormânt, au vazut pe un tinerel sezând la dreapta, îmbracat
într-un vesmânt alb, si s-au înspaimântat. El le-a zis: „Nu va înspaimântati! Cautati pe Isus din Nazaret, care a fost
rastignit. A înviat, nu este aici; iata locul unde Îl pusesera. Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca
merge înaintea voastra în Galileea; acolo Îl veti vedea, cm v-a spus.” Ele au iesit din mormânt si au luat-o la fuga,
pentru ca erau cuprinse de cutremur si de spaima. Si n-au spus nimanui nimic, caci se temeau.

Isus, d**a ce a înviat, în dimineata zilei dintâi a saptamânii, S-a aratat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese
sapte draci. Ea s-a dus si a dat de stire celor ce fusesera împreuna cu El, care plângeau si se tânguiau.
Când au auzit ei ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut-o. D**a aceea, S-a aratat într-alt chip la doi dintre
ei pe drum, când se duceau la tara. Acestia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut.
În sfârsit, S-a aratat celor unsprezece, când sedeau la masa, si i-a mustrat pentru necredinta si împietrirea inimii lor,
pentru ca nu crezusera pe cei ce-L vazusera înviat.

Apoi le-a zis: „Duceti-va în toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura.
Cine va crede si se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. Iata semnele care vor însoti pe cei ce vor
crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mâna serpi, daca vor bea ceva de moarte, nu-i va
vatama, îsi vor pune mâinile peste bolnavi, si bolnavii se vor însanatosi.” Domnul Isus, d**a ce a vorbit cu ei, S-a înaltat
la cer si a sezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat si au propovaduit pretutindeni. Domnul lucra împreuna cu ei si
întarea Cuvântul prin semnele care-l însoteau. Amin.

04/07/2024

... (Marcu 15 : 1-47)

Dimineata, preotii cei mai de seama au facut îndata sfat cu batrânii, carturarii si tot soborul. D**a ce au legat pe Isus,
L-au dus si L-au dat în mâinile lui Pilat. Pilat L-a întrebat: „Esti Tu Împaratul iudeilor?” „Da, sunt”, i-a raspuns Isus.
Preotii cei mai de seama Îl învinuiau de multe lucruri. Pilat L-a întrebat din nou: „Nu raspunzi nimic? Uite de câte lucruri
Te învinuiesc ei!” Isus n-a mai dat niciun raspuns, lucru care a mirat pe Pilat.

La fiecare Praznic al Pastelor, Pilat le slobozea un întemnitat, pe care-l cereau ei.
În temnita era unul numit Baraba, închis împreuna cu tovarasii lui din pricina unui omor pe care-l savârsisera într-o
rascoala. Norodul s-a suit si a început sa ceara lui Pilat sa le dea ce avea obicei sa le dea totdeauna. Pilat le-a raspuns:
„Voiti sa va slobod pe Împaratul iudeilor?” Caci pricepuse ca preotii cei mai de seama din pizma Îl dadusera în mâna lui.
Dar preotii cei mai de seama au atâtat norodul sa ceara lui Pilat sa le sloboada mai bine pe Baraba.
Pilat a luat din nou cuvântul si le-a zis: „Dar ce voiti sa fac cu Acela pe care-L numiti Împaratul iudeilor?”
Ei au strigat din nou: „Rastigneste-L!” „Dar ce rau a facut?” le-a zis Pilat. Însa ei au început sa strige si mai tare:
„Rastigneste-L!” Pilat a vrut sa faca pe placul norodului si le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, d**a ce a pus sa-L bata
cu nuiele, L-a dat sa fie rastignit. Ostasii au adus pe Isus în curte, adica în palat, si au adunat toata ceata ostasilor.
L-au îmbracat într-o haina de purpura, au împletit o cununa de spini si I-au pus-o pe cap. Apoi au început sa-I ureze si
sa zica: „Plecaciune, Împaratul iudeilor!” Si-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau si I se închinau.
D**a ce si-au batut astfel joc de El, L-au dezbracat de haina de purpura, L-au îmbracat în hainele Lui si L-au dus sa-L
rastigneasca.

Au silit sa duca crucea lui Isus pe un trecator care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirene, tatal
lui Alexandru si al lui Rufus. Si au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, talmacit, înseamna: „Locul capatânii”.
I-au dat sa bea vin amestecat cu smirna, dar El nu l-a luat. D**a ce L-au rastignit, I-au împartit hainele între ei
tragând la sorti, ca sa stie ce sa ia fiecare. Când L-au rastignit, era ceasul al treilea.
Deasupra Lui era scrisa vina Lui: „Împaratul iudeilor”. Împreuna cu El au rastignit doi tâlhari, unul la dreapta si altul
la stânga Lui. Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: „A fost pus în numarul celor faradelege.”
Trecatorii îsi bateau joc de El, dadeau din cap si ziceau: „Ua! Tu, care strici Templul si-l zidesti la loc în trei zile,
mântuieste-Te pe Tine Însuti si coboara-Te de pe cruce!” Tot astfel si preotii cei mai de seama, împreuna cu carturarii,
îsi bateau joc de El între ei si ziceau: „Pe altii i-a mântuit, si pe Sine Însusi nu Se poate mântui!
Hristosul, Împaratul lui Israel, sa Se coboare acum de pe cruce, ca sa vedem si sa credem!” Cei rastigniti împreuna cu El,
de asemenea, îsi bateau joc de El.

La ceasul al saselea, s-a facut întuneric peste toata tara pâna la ceasul al noualea.
Si în ceasul al noualea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani” care, talmacit, înseamna: „Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” Unii din cei ce stateau acolo, când L-au auzit, ziceau: „Iata, cheama pe Ilie!”
Si unul din ei a alergat de a umplut un burete cu otet, l-a pus într-o trestie si I-a dat sa bea, zicând: „Lasati sa vedem
daca va veni Ilie sa-L coboare de pe cruce!” Dar Isus a scos un strigat tare si Si-a dat duhul.
Perdeaua dinauntrul Templului s-a rupt în doua de sus pâna jos. Sutasul, care sta în fata lui Isus, când a vazut ca Si-a
dat astfel duhul, a zis: „Cu adevarat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”

Acolo erau si niste femei care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic si a
lui Iose, si Salome, care, pe când era El în Galileea, mergeau d**a El si-I slujeau, si multe alte femei care se suisera
împreuna cu El în Ierusalim. Când s-a înserat, fiindca era Ziua Pregatirii, adica ziua dinaintea Sabatului, a venit Iosif
din Arimateea, un sfetnic cu vaza al soborului, care si el astepta Împaratia lui Dumnezeu. El a îndraznit sa se duca la
Pilat ca sa ceara trupul lui Isus. Pilat s-a mirat ca murise asa de curând. A chemat pe sutas si l-a întrebat daca a murit
de mult. D**a ce s-a încredintat de la sutas ca a murit, a daruit lui Iosif trupul. Si Iosif a cumparat o pânza subtire de
in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfasurat în pânza de in si L-a pus într-un mormânt sapat în stânca. Apoi a pravalit
o piatra la usa mormântului. Maria Magdalena si Maria mama lui Iose se uitau unde-L puneau...

03/07/2024

...(Marcu 14 : 1-72)

Peste doua zile era Pastele si Sarbatoarea Azimelor. Conducatorii preotilor si carturarii cautau o modalitate prin care sa-L
aresteze pe Isus prin viclesug si sa-L omoare. Însa ei ziceau: „Nu în timpul sarbatorii, ca nu cumva sa se faca tulburare în
popor.“ În timp ce se afla în Betania, luând masa în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru, plin
cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru si a turnat parfumul pe capul lui Isus. Unii au fost indignati si
au zis între ei: „Pentru ce s-a facut risipa aceasta de parfum? Caci parfumul acesta s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de
denari, iar banii sa fie dati saracilor!“ Si o mustrau pe femeie cu asprime. Însa Isus a zis: „Lasati-o în pace! De ce-i cauzati
suparare? Ea a facut un lucru frumos fata de Mine! Caci pe saraci îi aveti întotdeauna cu voi si puteti sa le faceti bine oricând
vreti, dar pe Mine nu Ma aveti întotdeauna! Ea a facut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, în vederea pregatirii Mele pentru
îngropare. Adevarat va spun ca oriunde va fi vestita Evanghelia, în toata lumea, se va spune si ce a facut aceasta femeie, în
amintirea ei.“ Atunci Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la conducatorii preotilor ca sa-L dea pe mâna lor. Ei s-au
bucurat când au auzit aceasta si i-au promis ca-i vor da bani. Si el a început sa caute un prilej ca sa-L dea pe mâna lor.

În ziua dintâi a Praznicului Azimilor, când jertfeau Pastele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiesti sa ne ducem sa-Ti
pregatim ca sa manânci Pastele?” El a trimis pe doi din ucenicii Sai si le-a zis: „Duceti-va în cetate. Acolo aveti sa
întâlniti un om ducând un urcior cu apa, mergeti d**a el. Unde va intra el, spuneti stapânului casei: ‘Învatatorul zice:
«Unde este odaia pentru oaspeti, în care sa manânc Pastele cu ucenicii Mei?»’ Si are sa va arate o odaie mare de sus,
asternuta gata; acolo sa pregatiti pentru noi.” Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate si au gasit asa cm le spusese El.
Si au pregatit Pastele. Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.

Pe când sedeau la masa si mâncau, Isus a zis: „Adevarat va spun ca unul din voi, care manânca cu Mine, Ma va vinde.”
Ei au început sa se întristeze si sa-I zica unul d**a altul: „Nu cumva sunt eu?” „Este unul din cei doisprezece”, le-a
raspuns El, „si anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid. Fiul omului, negresit, Se duce d**a cm este scris despre El.
Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el sa nu se fi nascut.”

Pe când mâncau, Isus a luat o pâine si, d**a ce a binecuvântat, a frânt-o si le-a dat, zicând: „Luati, mâncati, acesta este
trupul Meu.” Apoi a luat un pahar si, d**a ce a multumit lui Dumnezeu, li l-a dat si au baut toti din el.
Si le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legamântului celui nou, care se varsa pentru multi.
Adevarat va spun ca, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul vitei pâna în ziua când îl voi bea nou în Împaratia lui
Dumnezeu.”

D**a ce au cântat cântarile de lauda, au iesit în Muntele Maslinilor. Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toti veti avea
un prilej de poticnire, pentru ca este scris: ‘Voi bate Pastorul, si oile vor fi risipite.’ Dar, d**a ce voi învia, voi
merge înaintea voastra în Galileea.” Petru i-a zis: „Chiar daca toti ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.”
Si Isus i-a zis: „Adevarat îti spun ca astazi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca sa cânte cocosul de doua ori, te vei
lepada de Mine de trei ori.” Dar Petru I-a zis cu si mai multa tarie: „Chiar daca ar trebui sa mor împreuna cu Tine,
tot nu ma voi lepada de Tine.” Si toti ceilalti au spus acelasi lucru.

S-au dus apoi într-un loc îngradit, numit Ghetsimani. Si Isus a zis ucenicilor Sai: „Sedeti aici pâna Ma voi ruga.”
A luat cu El pe Petru, pe Iacov si pe Ioan si a început sa Se înspaimânte si sa Se mâhneasca foarte tare.
El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; ramâneti aici si vegheati!”
Apoi a mers putin mai înainte, S-a aruncat la pamânt si Se ruga ca, daca este cu putinta, sa treaca de la El ceasul acela.
El zicea: „Ava – adica ‘Tata’ –, Tie toate lucrurile Îti sunt cu putinta; departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi
faca-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiesti Tu.” Si a venit la ucenici, pe care i-a gasit dormind. Si a zis lui Petru:
„Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare sa veghezi? Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti în ispita; duhul este plin
de râvna, dar trupul este neputincios.” S-a dus iarasi si S-a rugat, zicând aceleasi cuvinte.
Apoi S-a întors din nou si i-a gasit dormind, pentru ca li se îngreuiasera ochii de somn. Ei nu stiau ce sa-I raspunda.
În sfârsit, a venit a treia oara si le-a zis: „Dormiti de acum si odihniti-va! Destul! A venit ceasul! Iata ca Fiul omului
este dat în mâinile pacatosilor. Sculati-va; haidem sa mergem; iata ca se apropie vânzatorul!”

Si îndata, pe când vorbea El înca, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, si împreuna cu el a venit o multime de oameni
cu sabii si cu ciomege, trimisi de preotii cei mai de seama, de carturari si de batrâni.
Vânzatorul le daduse semnul acesta: „Pe care-L voi saruta, acela este; sa-L prindeti si sa-L duceti sub paza.”
Când a venit Iuda, s-a apropiat îndata de Isus si I-a zis: „Învatatorule!” Si L-a sarutat mult.
Atunci, oamenii aceia au pus mâna pe Isus si L-au prins. Unul din cei ce stateau lânga El a scos sabia, a lovit pe robul
marelui preot si i-a taiat urechea. Isus a luat cuvântul si le-a zis: „Ati iesit ca d**a un tâlhar, cu sabii si cu
ciomege, ca sa Ma prindeti. În toate zilele am fost la voi si învatam pe oameni în Templu, si nu M-ati prins. Dar toate
aceste lucruri s-au întâmplat ca sa se împlineasca Scripturile.” Atunci, toti ucenicii L-au parasit si au fugit.
D**a El mergea un tânar care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânza de in. Au pus mâna pe el, dar el si-a lasat
învelitoarea si a fugit în pielea goala.

Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toti preotii cei mai de seama, batrânii si carturarii.
Petru L-a urmat de departe pâna în curtea marelui preot, a sezut jos împreuna cu aprozii si se încalzea la para focului.
Preotii cei mai de seama si tot soborul cautau vreo marturie împotriva lui Isus, ca sa-L omoare, dar nu gaseau niciuna.
Pentru ca multi faceau marturisiri mincinoase împotriva Lui, dar marturisirile lor nu se potriveau. Unii s-au sculat si
au facut o marturisire mincinoasa împotriva Lui si au zis: „Noi L-am auzit zicând: ‘Eu voi strica Templul acesta, facut
de mâini omenesti, si în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi facut de mâini omenesti.’”
Nici chiar în privinta aceasta nu se potrivea marturisirea lor. Atunci, marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul
adunarii, a întrebat pe Isus si I-a zis: „Nu raspunzi nimic? Ce marturisesc oamenii acestia împotriva Ta?”
Isus tacea si nu raspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarasi si I-a zis: „Esti Tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”
„Da, sunt”, i-a raspuns Isus. „Si veti vedea pe Fiul omului sezând la dreapta puterii si venind pe norii cerului.”
Atunci, marele preot si-a rupt hainele si a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Ati auzit hula. Ce vi se pare?”
Toti L-au osândit sa fie pedepsit cu moartea. Si unii au început sa-L scuipe, sa-I acopere fata, sa-L bata cu pumnii si
sa-I zica: „Proroceste!” Iar aprozii L-au primit în palme.

Pe când statea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot Când a vazut pe Petru încalzindu-se, s-a uitat
tinta la el si i-a zis: „Si tu erai cu Isus din Nazaret!” El s-a lepadat si a zis: „Nu stiu, nici nu înteleg ce vrei sa
zici”. Apoi a iesit în pridvor. Si a cântat cocosul. Când l-a vazut slujnica, a început iarasi sa spuna celor ce stateau
acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.” Si el s-a lepadat din nou. D**a putina vreme, cei ce stateau acolo au zis
iarasi lui Petru: „Nu mai încape îndoiala ca esti unul din oamenii aceia, caci esti galileean si graiul tau seamana cu al
lor.” Atunci, el a început sa se blesteme si sa se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiti!”
Îndata a cântat cocosul a doua oara. Si Petru si-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca sa cânte
cocosul de doua ori, te vei lepada de Mine de trei ori.” Si, gândindu-se la acest lucru, a început sa plânga.