08/03/2026
🙌💐💖
[1] Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, [2] știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul.
[3] Știi când umblu și când mă culc și cunoști toate căile mele.
[4] Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul.
[5] Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine.
[6] O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
[7] Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de Fața Ta?
[8] Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo.
[9] Dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
[10] și acolo mâna Ta mă va călăuzi și dreapta Ta mă va apuca.
[11] Dacă voi zice: „Cel puțin întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu”,
[12] iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea strălucește ca ziua și întunericul, ca lumina.
[13] Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele:
[14] TE LAUD CĂ SUNT O FĂPTURĂ AȘA DE MINUNATĂ. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
[15] Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
[16] Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. [17] Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor!
[18] Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
https://bible.com/bible/191/psa.139.1-18.VDC