Parohia Ortodoxă Română - Fossano/Mondovì

Parohia Ortodoxă Română - Fossano/Mondovì Lăcaş de cult ortodox, pentru românii şi moldovenii vorbitori de limbă română din Fossano/Mondovì

O, omule, suflete drag, cm ai putut să te îndepărtezi atât de mult de Izvorul vieții tale? Te văd alergând prin deșertu...
03/06/2026

O, omule, suflete drag, cm ai putut să te îndepărtezi atât de mult de Izvorul vieții tale?
Te văd alergând prin deșertul acestei lumi, plângând de singurătate și strigând în deznădejdea ta că Dumnezeu nu există sau că S-a ascuns de tine.
Dar oare nu vezi că nu El S-a ascuns, ci tu ți-ai acoperit ochii cu noroiul păcatelor și ai ridicat un zid de gheață prin mândria ta?

Îmi plânge inima de durere când te privesc cm îți cheltuiești zilele pe umbre și pe momeala arginților, în timp ce sufletul tău moare de foame și de sete după dragostea cea adevărată.

Cum ai putut schimba slava cea cerească pe țărâna care se împrăștie la prima suflare de vânt? Dumnezeu nu se descoperă celor trufași care vin să Îi ceară socoteală cu asprime, ci Se lasă găsit doar de cei cu inima zdrobită, care știu să își plângă căderile.

Cât timp vei mai sta lipit de pământ ca un vierme, uitând că ești fiu de Împărat? Ai prefăcut casa sufletului tău într-o peșteră întunecoasă unde nu mai intra nicio rază de soare, din pricina mâniei, a invidiei și a desfrânării tale.

Mintea ta este mereu agitată, mereu prinsă în zgomotul lumii și în petreceri deșarte, iar în acest tumult nu mai poți auzi glasul cel dulce al Domnului care te cheamă pe nume la fiecare bătaie de ceas.
Dar ascultă-mă bine, suflete drag, căci nu îți spun aceste cuvinte ca să te osândesc, ci pentru că mi-e milă de rănile tale și vreau să te văd salvat!

Nu deznădăjdui, oricât de adâncă ar fi prăpastia în care ai căzut, căci milostivirea Tatălui Ceresc este un ocean de dragoste care șterge toată ticăloșia noastră.
Hristos te privește chiar acum din înălțimea Crucii Sale cu ochi plini de lacrimi și de dor. El nu vrea moartea ta, ci așteaptă cu brațele deschise să te întorci acasă.

Oare ai uitat cât de dulce este iertarea Lui? Întoarce-te acum, până nu se închide ușa cămării de nuntă. Cazi în genunchi la scaunul de spovedanie și varsă-ți tot amarul, spală-ți haina sufletului cu lacrimi fierbinți de pocăință.
Lasă deoparte rușinea și frica, căci acolo nu te așteaptă un judecător aspru, ci un Părinte preaiubitor care vrea să îți vindece rănile și să îți șteargă orice suspin.

Începe să cauți fața Lui în Scripturile Sfinte și în ochii săracului flămând pe care îl miluiești. Dacă vei face acest mic pas, vei simți cm o pace cerească, caldă și negrăită, îți va învălui inima.

Strigă din adâncul neputinței tale: „Doamne, cred, ajută necredinței mele!”. Vei vedea cm întunericul va fugi ca fumul, iar Domnul Însuși Se va apleca asupra ta, îți va șterge lacrima de pe obraz și îți va dărui bucuria cea sfântă pe care lumea nu ți-o poate lua niciodată.
Îndrăznește, o, suflet scump, căci cerul întreg se bucură pentru întoarcerea ta și ești iubit cu o dragoste veșnică! Amin.

30/05/2026

𝐒𝐜𝐫𝐢𝐬𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐚𝐬𝐭𝐨𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐚 𝐒𝐢𝐧𝐨𝐝𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐌𝐢𝐭𝐫𝐨𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐚𝐧 𝐚𝐥 𝐌𝐢𝐭𝐫𝐨𝐩𝐨𝐥𝐢𝐞𝐢 𝐎𝐫𝐭𝐨𝐝𝐨𝐱𝐞 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞 𝐚 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐢 𝐎𝐜𝐜𝐢𝐝𝐞𝐧𝐭𝐚𝐥𝐞 𝐬̦𝐢 𝐌𝐞𝐫𝐢𝐝𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐥𝐚 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐨𝐬𝐮𝐥 𝐏𝐫𝐚𝐳𝐧𝐢𝐜 𝐚𝐥 𝐏𝐨𝐠𝐨𝐫𝐚̂𝐫𝐢𝐢 𝐃𝐮𝐡𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐒𝐟𝐚̂𝐧𝐭 𝟐𝟎𝟐𝟔

https://episcopia-italiei.it/ro/pastorale/8796-scrisoare-pastorala-a-sinodului-mitropolitan-al-mitropoliei-ortodoxe-romane-a-europei-occidentale-si-meridionale-la-luminosul-praznic-al-pogorarii-duhului-sfant-2026

Oamenii se vor afunda în păcate din ce în ce mai mari, care acum nici nu s-au pomenit, făcute cu zâmbetul pe buze, ca ex...
23/05/2026

Oamenii se vor afunda în păcate din ce în ce mai mari, care acum nici nu s-au pomenit, făcute cu zâmbetul pe buze, ca expresie a unei libertăți


Sfântul Luca al Crimeii a înțeles că prigoana sângeroasă este adesea mai ușor de purtat decât pacea înșelătoare. Sfinții Părinți ne învață că absența crucii exterioare mută bătălia exclusiv în minte, acolo unde momeala gândului devine rapid consimțire, dacă lipsește trezvia. Când trupul nu mai este amenințat de sabie, sufletul este asediat de confort, o armă subtilă a dușmanului care anesteziază conștiința.

De ce avertizează Sfântul Luca al Crimeii despre primejdia libertății absolute
Martirii primelor veacuri își cunoșteau prigonitorii, însă în timpurile din urmă, inamicul ia forma propriilor noastre dorințe. Avva Dorotei avertizează cu severitate asupra pericolului tăierii voii proprii, arătând că voința personală deghizată în drepturi firești este rădăcina oricărei căderi. Această iluzie a autonomiei absolute, despărțite de Hristos, reprezintă cel mai subtil atac demonic asupra rațiunii umane.

Privind peste decenii, ierarhul mărturisitor a formulat o axiomă a vieții duhovnicești despre paradoxul prigoanei și al libertății, lăsând acest testament:
„Acesta nu este decât începutul sfârșitului. Va fi o vreme bună pentru Biserică, toate acestea vor trece, dar setea după povățuitori și după împreună viețuitori care nu urmăresc cele ale lor, ci cele ale Domnului, va fi mai mare. Când Biserica nu va mai fi prigonită se vor pregăti toate pentru împărăția Antihristului. Tu, Serghei, vei prinde acele vremuri. Atunci oamenii se vor afunda în păcate din ce în ce mai mari, care acum nici nu s-au pomenit, făcute cu zâmbetul pe buze, ca expresie a unei libertăți pe care noi acum, ne plângem că n-o avem […]”
Aceasta este o diagnoză dogmatică precisă a lumii contemporane. Păcatul nu mai este perceput ca o cădere din har, ci justificat ideologic ca o afirmare a dreptului individual. Părintele arată că „libertatea” lipsită de dogma ascezei este, în realitate, robia deplină a minții. În tradiția filocalică, distingem fundamental între slobozenia duhului, câștigată prin ascultare, și sclavia dorințelor trupești.

Pentru a supraviețui acestei avalanșe a simțurilor, credinciosul trebuie să aplice riguros paza minții. Nu este de ajuns să nu înfăptuim păcatul cu trupul. Calea strâmtă impune respingerea momelii încă de la prima ei apariție la porțile intelectului, refuzând dialogul cu ea înainte să prindă rădăcini în inimă.
Cum se recunoaște sărăcia duhovnicească în vremurile cu biserici zidite
Sfântul Ioan Scărarul descrie în detaliu primejdia formelor exterioare golite de conținut duhovnicesc. Un monah poate purta haina îngerească, dar să fie lipsit de ascultare, la fel cm o societate poate ridica ziduri impresionante, dar să piardă lucrarea Duhului Sfânt. Zidirea materială trebuie mereu să fie dublată de o reconstrucție interioară prin lacrimi de pocăință.
Despre această discrepanță teribilă între forma exterioară și pustiul lăuntric, duhovnicul a lăsat o avertizare profetică, rostită ca o regulă de aur:
„Vei vedea, Serghei, copilul meu drag, că vor veni și vremuri bune, când se vor ridica iarăși biserici, se vor scrie cărți, se vor înălța cântări, dar povățuitori purtători de Duh se vor găsi atât de puțini, încât mulți îi vor căuta cu disperare mare. Ce va fi atunci? Mare sărăcie duhovnicească… Dar cine va dori pe Domnul în acea vreme și va lupta să-și păstreze sufletul și trupul neîntinate, răsplata lui va fi foarte mare. Nespus de mare… Dar eu nu voi mai fi atunci, tu însă vei prinde acele vremi. […]”
Zidirea de piatră și multiplicarea scrierilor teologice nu garantează prezența harului dacă lipsește omul înduhovnicit, capabil să discearnă duhurile. Sfântul Maxim Mărturisitorul argumentează că teologia fără experiența prealabilă a curățirii inimii este doar un exercițiu intelectual steril. Lipsa povățuitorilor este consecința directă a refuzului ascezei autentice, deoarece harul îndrumării se naște doar pe crucea răstignirii patimilor.

Pentru a înțelege cm se pierde curăția sufletului în această aparentă pace și de ce este atât de rară păstrarea trupului neîntinat, trebuie să aplicăm discernământul patristic. Părinții din Pateric au identificat cu exactitate clinică etapele căderii nevăzute, care reprezintă mecanica oricărei lupte interioare:
• Atacul gândului (Momeala): Simpla sugestie a păcatului, o imagine sau un impuls ambalat sub forma unui drept sau a unei plăceri justificate, care lovește din exterior intelectul. Aici nu există încă păcat.
• Însoțirea (Dialogul): Momentul în care mintea zăbovește voit asupra imaginii, o analizează, îi acceptă prezența și începe să simtă o falsă dulceață.
• Consimțirea: Decizia lăuntrică, luată cu liberul arbitru, de a accepta păcatul. Acest act ucide harul și aduce vinovăția, chiar dacă fapta fizică nu a fost încă săvârșită.
• Patima (Robia): Obiceiul cronicizat, repetarea faptei sau a consimțirii, care transformă sufletul dintr-un vas al Duhului într-o temniță a tiraniei demonice.
Răsplata promisă celor care rezistă este uriașă tocmai pentru că mediul general este ostil nevoinței. Într-o lume a relaxării totale, păstrarea castității minții devine un martiriu alb, nevăzut de oameni, dar încununat de îngeri.
De ce isihasmul și știința lucrării lăuntrice sunt singurele căi de vindecare
Într-o existență saturată de zgomot informațional și de confuzie morală, rugăciunea neîncetată a inimii rămâne singura ancoră care nu poate fi ruptă. Nu există soluții umane la criza spirituală; există doar întoarcerea la Numele lui Iisus Hristos.
Cu privire la reacția sufletului treaz în fața apostaziei generalizate, ierarhul mărturisitor a fixat acest diagnostic duhovnicesc precis:
„Minune adevărată este că acum, când apostazia e hrana oamenilor, sunt totuși oameni ce o varsă din gura lor, instinctiv, ca pe o otravă, căutând după hrana cea adevărată și vie care e cuvântul Domnului. […] Copile, tu vei trăi mult și vei vedea sfârșitul acestui ateism atât de mândru în micimea lui. Vei vedea multe și mai cu seamă înflorirea unui monahism tânar, plin de viață, însă nu pentru multă vreme. Setea d**a povățuitori va fi mare, foarte mare, încât monahii vor colinda de la un capăt la altul al lumii pentru a găsi pe cineva care să-i îndrume în tâlcuirile și știința lucrării lăuntrice.”
Vărsarea apostaziei ca pe o otravă este reflexul mântuitor al unui suflet aflat într-un efort real de despătimire. Lumea contemporană oferă nenumărate surogate pentru alinarea superficială a conștiinței, însă acestea nu pot substitui „știința lucrării lăuntrice”. Această sintagmă definește asceza isihastă practică: metoda ortodoxă, riguroasă și ascetică, de a coborî mintea în inimă pentru a alunga de acolo demonii slavei deșarte și ai plăcerii.
Căutarea disperată a bătrânilor arată secătuirea paternității duhovnicești. Vindecarea reală nu se obține prin rețete rapide, ci impune o nevoință sângeroasă: tăierea voii, o spovedanie care rupe voalul mândriei și practicarea Rugăciunii lui Iisus, singura forță capabilă să ardă spinii patimilor ascunse la rădăcina ființei.
Hristos ne-a cerut categoric: „Cel ce va răbda până în sfârșit, acela se va mântui” (Matei 24:13). Aceasta nu este o promisiune pasivă, ci o chemare la luptă neîncetată.
Încurajând generațiile viitoare la statornicie neclintită în dogmă și viață, Sfântul Luca pecetluiește această epistolă cu o făgăduință absolută:
„Să nu te temi atunci, frate Serghei. Cu mila Domnului, poate vei fi monah. Fraților mai tineri să le amintești să țină cea mai scumpă nădejde a lor: că Dumnezeu nu o să-i părăsească. Cine va răbda până la sfârșit se va mântui. […]”

Frica este instrumentul principal prin care puterile întunericului paralizează voința omului. Acest atac este anulat prin virtutea nădejdii teologice. Această nădejde nu este nicidecum un optimism omenesc, ci certitudinea prezenței lui Dumnezeu în adâncul celei mai cumplite furtuni. Răbdarea duhovnicească înseamnă rezistența activă pe cruce. În absența marilor mentori, credinciosul are datoria absolută de a se ancora în citirea Sfinților Părinți, în respectarea canoanelor și în paza aspră a propriilor simțuri.
───

Sursă bibliografică: Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeii (1877-1961) scrisori prorocești către Starețul Selafiil al Siberiei.

21/05/2026

23.3K Mi piace, 915 commenti. "That Is Romania. 336 teams. 81 countries. One final. Romania vs Romania. 🤖🇷🇴 The entire podium. One country. Drop a like for these kids.”

Acatistul Sfântului nostru ocrotitor!
15/05/2026

Acatistul Sfântului nostru ocrotitor!

Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei
15 Mai

Acatistul Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei

Troparul Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei

Glasul 3

Grija cea lumească lepădând şi viaţa pustnicească trăind, ca un bun păstor turma cea cuvântătoare a Moldovei ai păzit, pentru aceasta cu îngerii în ceruri te veseleşti, Sfinte Ierarhe Iacob, Arhiereul lui Hristos, roagă-te pentru sufletele noastre.

Condacul 1

Cu fapte luminate fiind împodobit şi harul arhieriei primind după vrednicie, de Dumnezeu înţelepţite, Sfinte Ierarhe Iacob, la tronul cel dumnezeiesc cu îndrăznire stai, rugându-te neîncetat pentru noi toți, cei ce cu mulțumire îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Icosul 1

Mlădiță roditoare a lui Hristos fiind, Sfinte Ierarhe Iacob, cu evlavie te cinstim noi, credincioşii, că ne dăruieşti îmbelşugat bucuriile harului şi ne înveţi să ne rugăm Dătătorului a tot binele, pentru care, cu dragoste de fii cântăm ţie:
Bucură-te, cel ce te odihneşti în lumina şi pacea Preasfintei Treimi;
Bucură-te, moştenitor al făgăduințelor Domnului;
Bucură-te, chip al slujirii şi al smereniei;
Bucură-te, cel ales între ierarhi;
Bucură-te, vestitor al adevărului;
Bucură-te, lucrător al rugăciunii;
Bucură-te, fiu după har al Părintelui ceresc;
Bucură-te, vas preacurat al Duhului Sfânt;
Bucură-te, rază a lui Hristos în noaptea necazurilor;
Bucură-te, cârmă a Bisericii la vreme de restriște;
Bucură-te, dascăl al milostivirii;
Bucură-te, învăţător al pocăinţei aducătoare de har;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte şi ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 2

„Numai întru Domnul bucuraţi-vă” ai îndemnat pe monahi, Sfinte Iacob, că tu însuţi ai gustat bucuria vieţii duhovniceşti și ai fost cercetat de Domnul întru lumină negrăită, pentru care Ii cântăm: Aliluia!

Icosul 2

Din vârsta copilăriei, Sfinte Părinte Iacob, ai iubit vieţuirea cea curată a monahilor și, cu inima plină de râvnă, sufletul ţi l-ai pus în mâinile Domnului Hristos în Sfânta Mănăstire Putna, unde ai cunoscut urcuşul pe treptele virtuţilor, pentru care îţi cântăm aşa:
Bucură-te, cel ce L-ai iubit pe Hristos din pruncie;
Bucură-te, copil aşezat sub acoperământul Maicii Domnului;
Bucură-te, cel ce ai intrat pe poarta mănăstirii cu râvnă deplină;
Bucură-te, cel ce ascultării cu totul te-ai predat;
Bucura-te, cel ce ai ucenicit la dascăli luminaţi de har;
Bucură-te, primitor al învăţăturii celei mai presus de minte;
Bucură-te, cel hrănit cu nectarul rugăciunii;
Bucură-te, cel ce lumii ai murit şi lui Hristos te-ai dăruit;
Bucură-te, cel ce ai învățat taina smeritei cugetări;
Bucură-te, cel în care rodul dragostei ai odrăslit;
Bucura-te, rug al rugăciunii, aprins de Dumnezeu;
Bucură-te, revărsare de iubire peste fraţii tăi şi peste întregul popor;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 3

Cunoscătorul inimilor te-a cunoscut din pântecele maicii tale, Sfinte Iacob, şi precum poartă mama pe prunc, te-a purtat din putere în putere, sfințit fiind în cinul monahal, apoi ca preot, ierarh, iar mai în urmă ca mitropolit, spre purtarea de grijă a credincioşilor, pentru care Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 3

Precum lumina nu se cuvine a sta ascunsă sub obroc, nici lumina sufletului tău nu a fost lăsată de Dumnezeu tăinuită, ci a pus-o în sfeşnicul slujirilor, de unde ai luminat tuturor ca un alt Vasile cel Mare, pentru care îți strigăm așa:
Bucură-te, cel ce de tânăr ai primit harul preoţiei, ca un văzător al celor nevăzute;
Bucură-te, cel ce te bucurai cu îngerii şi Sfinţii de dumnezeiasca Jertfă;
Bucură-te, rugător pentru toți înaintea Domnului;
Bucură-te, cel ce ai ştiut să legi şi să dezlegi cu înţelepciune turma lui Hristos;
Bucură-te, povăţuitor înţelept al fraţilor din obştea Putnei;
Bucură-te, veghetor plin de dragoste asupra sfântului lăcaş și a aşezămintelor lui;
Bucură-te, cel ales de Dumnezeu ca arhipăstor în scaunul Rădăuţilor;
Bucură-te, cel ce ai adus bucurie păstoriţilor;
Bucură-te, cel ce ai înmulţit râvna ta pentru Hristos;
Bucură-te, cel ce ai tipărit învăţături şi rugăciuni spre folos duhovnicesc;
Bucură-te, cel ce pe românii din Transilvania i-ai alinat prin trimiterea de cărţi sfinte;
Bucură-te, cel pe care Dumnezeu l-a iubit și l-a înălțat;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 4

Virtute după virtute şi har după har ai adunat, albină a Duhului Sfânt, iar din mierea ta cea duhovnicească pe toţi ai hrănit, când în scaunul de mitropolit al Ţării Moldovei te-a înălțat Dumnezeu, Căruia Ii cântăm: Aliluia!

Icosul 4

Păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale, iar tu, Sfinte Ierarhe Iacob, ai însetat şi ai flămânzit ca dreptatea lui Dumnezeu cea luminătoare de oameni să se sălăşluiască în mijlocul turmei creştineşti a Moldovei, pentru care îți cântăm așa:
Bucură-te, păstor însetat de mântuirea tuturor;
Bucură-te, stea care pe toţi i-ai călăuzit;
Bucură-te, cel milostiv spre cei bolnavi;
Bucură-te, ctitor al spitalului şi al bisericii închinate Sfântului Spiridon;
Bucură-te, cel ce pe înaintaşi cu iubire smerită de fiu i-ai cinstit;
Bucură-te, cel ce pomenirea lor cu râvnă ai rânduit;
Bucură-te, iubitor al casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ziditor şi sprijinitor al multor biserici și mănăstiri;
Bucură-te, povăţuitor şi păstor al multor suflete;
Bucură-te, chip al lui Hristos pentru toţi;
Bucură-te, cel ce ai rămas pildă pentru ierarhi;
Bucură-te, mână a lui Dumnezeu care binecuvintează întreg poporul;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte şi ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 5

Mergând din slavă în slavă, Hristos te-a rânduit părinte al fraţilor tăi, până când aripile purtării tale de grijă le-ai întins peste Biserica Moldovei, Sfinte Ierarhe Iacob, iar Duhul Sfânt s-a revărsat în inimile celor păstoriți, pentru care împreună cu ei strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Şi către tine, Sfinte Iacob, ucenicii au zis „Avva, Părinte", că Duhul Sfânt i-a învățat cine i-a născut întru Hristos, iar toţi cu evlavie te-au ascultat şi te-au urmat, precum şi noi ne silim să facem și îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ai ştiut să zideşti pe temelia bună pusă de înaintaşi;
Bucură-te, cel ce ai unit în inima și în mintea ta vieţuirea de obşte și cea sihăstrească;
Bucură-te, cel ce cârmuitor și povăţuitor ai fost amândurora;
Bucură-te, cel ce Cuvioşilor Sila, Paisie şi Natan le-ai fost părinte;
Bucură-te, cel ce binecuvântare roditoare ai dat pentru multe lucrări;
Bucură-te, cel sub a cărui purtare de grijă Mănăstirea Putna şi sihăstriile sale au înflorit;
Bucură-te, cel ce, împreună cu egumenii acestora, lucrarea lui Dumnezeu ai înfăptuit;
Bucură-te, cel ce spre dragoste i-ai povăţuit pe toţi;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut pildă de răbdare şi smerenie;
Bucură-te, toiag înverzit al mănăstirii;
Bucură-te, râvnitor pentru orice lucrare a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce, prin faptă şi cuvânt, ți-ai înscris numele în cartea vieţii;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 6

Râvna casei lui Dumnezeu având în sufletul tău, ai înnoit şi împodobit Mănăstirea Putna, pe care ai numit-o maică și moștenitoare a ta, pentru care ÎI slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a însufleţit spre tot lucrul bun, cântându-I: Aliluia!

Icosul 6

Dragostea ta cea dintâi nu ai uitat-o când Dumnezeu te-a aşezat în alte slujiri, ci cu smerenie şi râvnă te-ai întors şi ţi-ai îngrijit mănăstirea de metanie ca pe o maică duhovnicească, iar apoi ai înfățișat-o înnoită întâiului ei ctitor, Sfântului Voievod Ştefan, pentru care îţi cântăm toţi cei ce ne bucurăm de râvna ta:
Bucură-te, fiu recunoscător al mănăstirii tale;
Bucură-te, că refacerea ei ți-a fost încredinţată;
Bucură-te, vrednic urmaş al întâiului ei ctitor;
Bucură-te, cel ce dintru început cu smerenie spre aceasta te-ai plecat;
Bucură-te, cel ascultat de părinţi cu dragoste;
Bucură-te, cel ce ai ferecat cu argint icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni;
Bucură-te, cel ce Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel lăcaş nou le-ai zidit;
Bucură-te, cel ce, ca un proroc, ai prevăzut primejdia ce avea să vină asupra mănăstirii;
Bucură-te, cel ce ai pregătit-o pentru a înfrunta vremuri grele sub stăpânire străină;
Bucură-te, cel ce pe cele văzute le-ai înfrumuseţat şi pe cele nevăzute le-ai sfințit cu lucrarea ta;
Bucură-te, cel ce ai făcut din Putna o grădină a Maicii Domnului;
Bucură-te, cel ce pe toţi i-ai ajutat după putere;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 7

Cine a fost întristat, iar tu să nu fii întristat, cine a plâns, iar tu să nu fi plâns cu el, cine a fost sărac, iar tu să nu îţi pui sufletul pentru el? De aceea, pentru a uşura poporul credincios, care nu avea odihnă sub robia cea amară, milostivul Dumnezeu te-a ales pe tine, Sfinte Iacob, care Îi cântai pururea: Aliluia!

Icosul 7

De suferinţa aproapelui te-ai rănit cu rană adâncă și nu ai răbdat nedreptatea şi lacrimile celor asupriţi, ci ca un Moise te-ai ridicat împotriva răului şi l-ai oprit cu râvna ta şi cu darul lui Dumnezeu care a fost în tine, pentru care îţi cântăm aşa:
Bucură-te, inimă de aur în care au încăput toţi păstoriţii;
Bucură-te, cel ce te-ai milostivit de suspinul văduvelor şi de plânsul copiilor;
Bucură-te, nou Gură de Aur, care ai înfruntat pe mai-marii lumii pentru cei mici şi necăjiţi;
Bucură-te, mult-milostiv următor al Sfântului Nicolae;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înspăimântat de ameninţări;
Bucură-te, cel ce în faţa prigoanei nu te-ai plecat;
Bucură-te, cel ce nu te-ai lăsat înduplecat să calci blestemul asupra dării nedrepte;
Bucură-te, cel ce ai pus slujirea aproapelui mai presus decât slava lumii;
Bucură-te, cel ce, după ce ai lăsat cinstea arhieriei, ca un părinte al ţării ai fost cinstit;
Bucură-te, cel pe care poporul nu l-a uitat pentru binele făcut;
Bucură-te, ales lucrător a milei lui Hristos;
Bucură-te, al săracilor ajutător;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 8

În Moldova, cărţile de învăţătură lipsind, tu ai tipărit cărţi spre folosul de obşte, Sfinte Iacob, și astfel cu credinţa și iubirea de Dumnezeu pe mulţi ai împodobit, pentru care, mulţumind lui Dumnezeu, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 8

Ai primit, Sfinte Iacob, darul înţelepciunii omeneşti, şi l-ai înmulțit, dăruindu-l și altora cu multă râvnă şi osteneală, dar tuturor le-ai spus că cele netrecătoare sunt mai de preţ decât cele trecătoare şi că cele de aici sunt scară pentru cele veşnice şi cu adevărat veselitoare, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, cel dăruit cu știința din afară si cu cea dinlăuntru;
Bucură-te, cel ce ţi-ai chivernisit darurile cu înţelepciune, pe fiecare după rostul său;
Bucură-te, cel ce cu duioasă inimă ai dorit mântuirea tuturor creştinilor ortodocşi;
Bucură-te, cel ce pentru aceasta hrana cuvântului te-ai ostenit a le-o da;
Bucură-te, cel ce la buna lucrare a tipăririi de cărţi sfinte te-ai silit mereu;
Bucură-te, cel ce ai căutat luminarea sufletelor copiilor şi buna lor creştere în Hristos;
Bucură-te, învățător al cuvintelor duhovniceşti ale rugăciunilor și virtuților;
Bucură-te, cel ce ai întemeiat prima şcoală pentru copiii de la sat;
Bucură-te, cel ce pe toţi copiii la Hristos Domnul i-ai chemat;
Bucură-te, cel ce ai povăţuit pe părinţi să îşi crească pruncii spre mântuire;
Bucură-te, cel ce învăţăturile Sfinţilor Părinţi le-ai dăruit neamului tău în limba lui;
Bucură-te, cel ce ai socotit ştiinţa de carte lumină spre lauda lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 9

Cine va putea spune dorul tău pentru vieţuirea sihăstrească, Sfinte Iacob, cine va putea cunoaşte dragostea ta pentru sfinţita rugăciune, cine ţi-a primit întristarea inimii în taina pocăinţei şi a învierii sufletului prin iertare, decât numai unul Dumnezeu, Căruia Ii cântăm: Aliluia!

Icosul 9

Iubitor de viaţă sihăstrească ai fost, Sfinte Iacob, din tinereţea ta, dar Duhul cel Preasfânt te-a purtat acolo unde Părintele ceresc a ştiut că este de folos pentru a împlini gândul Său cu tine. Iar spre sfârşitul vieţii ţi-a dăruit haina desăvârșită a smereniei şi a liniştii, pentru care îţi cântăm așa:
Bucură-te, cel ce inima ţi-ai dăruit-o lui Hristos;
Bucură-te, cel ce nu ai iubit nimic mai mult decât pe El;
Bucură-te, cel ce ți-ai hrănit sufletul cu numele Domnului;
Bucură-te, cel ce cu smerenia te-ai împodobit ca şi cu o platoşă;
Bucură-te, cel ce cu ascultarea ai înfrânt pe cel potrivnic;
Bucură-te, cel ce ai sfințit pământul cu lacrimile tale cele de umilinţă;
Bucură-te, minte ridicată la ceruri încă din această viaţă;
Bucură-te, tainic săvârșitor al rugăciunii celei neîncetate;
Bucură-te, cel ce, simţindu-ţi trecerea aproape, la Sihăstria Putnei ai mers;
Bucură-te, cel ce acolo ai primit marea schimă de la duhovnicul tău, Cuviosul Natan;
Bucură-te, foc al iubirii sfinte din focul adus de Hristos pe pământ;
Bucură-te, cel ce încălzeşti și inimile noastre cele reci;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 10

Întreaga viaţă ai cugetat la întâlnirea cu Hristos, dorirea ta, Sfinte Iacob, că facerea lumii și a omului, întruparea şi Pătimirile Domnului, învierea şi toate cele ce El a făcut pentru noi le-ai avut mereu înaintea ochilor și cu lacrimi Îl slăveai, cântându-I: Aliluia!

Icosul 10

Mlădiță dintr-o viță sfântă de părinţi duhovniceşti care a odrăslit o floare aleasă, te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Iacob, tuturor în vremea vieţuirii tale, iar purtarea ta de grijă pentru popor ca pe un nou Avraam duhovnicesc te-a arătat, lăcaş ceresc dobândind în lumina Preasfintei Treimi, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, fiu după duh al mitropolitului Antonie şi al vrednicilor lui înaintaşi;
Bucură-te, cel ce viaţa sfinţilor strămoşi ai cinstit-o;
Bucură-te, părinte iubit şi cinstit de ai tăi fii duhovniceşti;
Bucură-te, iubitor al curăției şi al întregii feciorii;
Bucură-te, următor al Sfântului Eftimie cel Mare;
Bucură-te, cel ce bine te-ai pregătit pentru întâlnirea cu Mirele Hristos;
Bucură-te, cel pe care gândul la moarte nicicând nu te-a părăsit;
Bucură-te, cel ce la Putna ţi-ai pregătit din vreme mormântul;
Bucură-te, cel al cărui trup în chip smerit a fost pus în pământ;
Bucură-te, cel ce te-ai odihnit la sânul maicii duhovniceşti, în biserica Mănăstirii Putna;
Bucură-te, cel ce ai fost plâns de ucenici și de popor;
Bucură-te, cel al cărui mormânt s-a făcut loc sfânt de rugăciune;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 11

Hristos Domnul, Mirele cel iubit al sufletului tău, te-a primit în braţele Sale, vas curat și plin de har, iar tu porţi acum şi ruga noastră, mijlocind pentru noi toți în fața Treimii Celei de o fiinţă şi nedespărţite, Dumnezeului Celui viu şi adevărat, pe Care ÎI slăvim, cântând: Aliluia!

Icosul 11

Pentru dragostea ta de Dumnezeu și de semeni, monahii și binecredinciosii creştini te-au păstrat în inimile lor, cinstindu-te ca pe un Sfânt Părinte, iar când a binevoit Părintele Ceresc, lumina ta a strălucit Bisericii, pentru care într-un glas îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce la vremea potrivită sfintele tale moaşte ni le-ai arătat;
Bucură-te, cel ce, de părinţii mănăstirii, cu evlavie, în raclă ai fost aşezat;
Bucură-te, izvor de bucurie pentru obştea ta;
Bucură-te, cel ce împodobeşti cerul Sfinţilor cu chipul tău cel sfințit;
Bucură-te, cel a cărui smerenie pe mulţi i-a îndreptat;
Bucură-te, cel ce dai sfat potrivit celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, inimă înfrântă şi smerită în mijlocul lumii;
Bucură-te, cel ce ne înveţi să nu ne plecăm duhului lumii, ci să rămânem credincioşi Domnului;
Bucură-te, cel ce ai unit prin rugăciune cerul cu pământul, iar acum uneşti pe cei dezbinaţi;
Bucură-te, cel ce ai povăţuit oameni feluriţi, făcându-te tuturor toate;
Bucură-te, cel ce iertarea ne-ai învățat;
Bucură-te, chip al blândeţii şi al înţelepciunii;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 12

Fericit eşti, Sfinte Iacob, cel ce mari daruri ai primit în viaţa pământească şi de mai mari şi duhovniceşti daruri te învredniceşti în împărăţia lui Dumnezeu, spre care te rugăm să ne călăuzeşti şi pe noi, cei ce cântăm: Aliluia!

Icosul 12

Viață îngerească pe pământ ai trăit, iar acum împreună cu cetele Sfinţilor în lăcaşurile cele veşnice te veselești, revărsând har de sus asupra noastră, a celor care îţi aducem, cu inimă smerită, cântare de laudă:
Bucură-te, cel ce aduci vindecare de boli trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, ocrotitor al copiilor și al tinerilor creştini;
Bucură-te, stâlp de foc al dascălilor celor evlavioși;
Bucură-te, întărire a păstorilor credincioşi;
Bucură-te, cel ce împreună cu ceata Sfinţilor Ierarhi mijloceşti;
Bucură-te, nădejde a monahilor;
Bucură-te, liman al sihaștrilor;
Bucură-te, învățător al răbdării și al înfrânării;
Bucură-te, cel ce aduci curăţia şi înţelepciunea de sus;
Bucură-te, cel ce lucrezi împreună cu noi talanţii pe care ni i-a încredințat Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce aduci pacea celor învrăjbiţi;
Bucură-te, rugător pentru mântuirea noastră;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 13

O, fericite Părinte, păstor al neamului tău, mărturisitor al lui Hristos, stâlp neclintit al Bisericii, la tine venim cu umilinţă și cu toată nădejdea te rugăm: cere milostivire pentru noi la Părintele Cel milostiv, la Fiul Său Cel ce S-a răstignit şi a înviat pentru noi, la Preasfântul și de viață făcătorul Duh, Dumnezeul nostru, Căruia Îi cântăm din inimă: Aliluia! (de trei ori)

Icosul 1

Mlădiță roditoare a lui Hristos fiind, Sfinte Ierarhe Iacob, cu evlavie te cinstim noi, credincioşii, că ne dăruieşti îmbelşugat bucuriile harului şi ne înveţi să ne rugăm Dătătorului a tot binele, pentru care, cu dragoste de fii cântăm ţie:
Bucură-te, cel ce te odihneşti în lumina şi pacea Preasfintei Treimi;
Bucură-te, moştenitor al făgăduințelor Domnului;
Bucură-te, chip al slujirii şi al smereniei;
Bucură-te, cel ales între ierarhi;
Bucură-te, vestitor al adevărului;
Bucură-te, lucrător al rugăciunii;
Bucură-te, fiu după har al Părintelui ceresc;
Bucură-te, vas preacurat al Duhului Sfânt;
Bucură-te, rază a lui Hristos în noaptea necazurilor;
Bucură-te, cârmă a Bisericii la vreme de restriște;
Bucură-te, dascăl al milostivirii;
Bucură-te, învăţător al pocăinţei aducătoare de har;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte şi ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 1

Cu fapte luminate fiind împodobit şi harul arhieriei primind după vrednicie, de Dumnezeu înţelepţite, Sfinte Ierarhe Iacob, la tronul cel dumnezeiesc cu îndrăznire stai, rugându-te neîncetat pentru noi toți, cei ce cu mulțumire îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!



Rugăciune

O, Sfinte Ierarhe Iacob, cu inimi înfrânte, cu cugete smerite, înaintea ta venim şi te rugăm să mijloceşti pentru sufletele noastre. În viața ta pilda răbdării necazurilor şi a apărării dreptăţii, pilda slujirii şi a curăţiei le aflăm deplin. Cu smerenie şi credinţă, cu dragoste de aproapele şi cu fierbinte râvnă pentru Dumnezeu, ți-ai chivernisit viaţa de aici, câştigând şi pe cea veşnică, în care, împreună cu Maica Domnului și cu toți Sfinţii te bucuri acum. Caută şi spre noi, nevrednicii, care din mijlocul neputinţelor şi al neştiinţei, din adâncul păcatului şi din nerodirea vieţii îţi strigăm: Precum viaţa ţi-ai pus-o pentru turma ta, şi acum mijloceşte pentru noi! Conducătorilor dă-le înţelepciune, păstorilor de suflete iubire jertfelnică, familiilor multă credinţă, copiilor dragoste de Dumnezeu şi de învăţăturile cele sfinte, tinerilor cumpătare şi curăţie, bătrânilor răbdare şi tuturor celor singuri şi deznădăjduiţi, celor tulburaţi de răutățile lumii, celor ce se luptă cu valurile ispitelor, dă-le putere cerească şi mângâiere sufletelor! Precum în vremea vieţii tale ai ajutat pe cei săraci, şi acum ajută-ne cu puterea ta pe noi, cei săraci de virtuţi şi fapte bune! Precum atunci milostivirea ta ai revărsat-o peste popor, şi acum cere milă de la Domnul nostru Iisus Hristos, pentru rugăciunile Preasfintei Sale Maici şi pururea Fecioarei Maria și ale tuturor Sfinţilor, ca împreună să fim miluiţi şi să cântăm în Împărăţia Cerurilor: Slavă Ţie, Treime Sfântă, Dumnezeul nostru, slavă Ție în vecii vecilor!

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Indirizzo

Via Craveri 93
Fossano
12045

Orario di apertura

Mercoledì 19:30 - 21:30
Venerdì 19:30 - 21:30
Sabato 17:00 - 19:30
Domenica 09:00 - 12:00

Telefono

+3284282810

Notifiche

Lasciando la tua email puoi essere il primo a sapere quando Parohia Ortodoxă Română - Fossano/Mondovì pubblica notizie e promozioni. Il tuo indirizzo email non verrà utilizzato per nessun altro scopo e potrai annullare l'iscrizione in qualsiasi momento.

Condividi